ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2282/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de 26 ianuarie 2007, reclamanta SC R. SA Craiova a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 299 din 11 ianuarie 2007 precum și a raportului de inspecție fiscală 298 din 11 ianuarie 2007, emise de A.F.M. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că raportul de inspecție a fost emis cu încălcarea unor dispoziții legale speciale și de drept comun cum ar fi stabilirea cotei de 3% din veniturile încasate de societate în temeiul unui text abrogat, stabilirea majorărilor și penalităților pentru perioada în temeiul O.G. nr. 92/2005 cu toate că aplicabilitatea acestuia a fost legiferată prin O.U.G.

nr. 196/2005. Totodată prin executarea sumelor reținute ar fi pusă practic în imposibilitate de funcționare. Prin sentința civilă nr. 38 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea actelor administrative menționate până la soluționarea în fond a cauzei. S-a reținut de către Instanță că s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 atât sub aspectul cazului bine justificat cât și al pagubei iminente, avându-se în același timp în vedere recomandările Consiliului de Miniștrii al C.E. referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.F.M.

care, în esență, a susținut ca fiind probată îndeplinirea cerințelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de dovedirea cazului bine justificat și de existența unei pagube iminente. Or, reclamanta contestând Decizia de impunere nr. 299/2007 a invocat o serie de neregularități ale actului de inspecție fiscală 298/2007, care la o primă vedere creează suficiente suspiciuni asupra legalității întocmirii sale. Adăugând și faptul că executarea sumei reținute în sarcina reclamantei dat fiind cuantumul sau deosebit ar putea crea un dezechilibru major în activitatea sa dat fiind raportul dintre venituri și cheltuieli legal și temeinic Curtea de Apel Craiova a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare.

Reținând și faptul ca reclamanta s-a conformat dispozițiile art. 185 alin. (2) C. proc. fisc. și a achitat cauțiunea corespunzătoare urmează a aprecia ca nefondat recursul declarat de A.F.M. și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.G.A. – A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 38 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.