ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2282/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de 26 ianuarie 2007,

reclamanta SC R. SA Craiova a solicitat suspendarea executării Deciziei de

impunere nr. 299 din 11 ianuarie 2007 precum și a raportului de inspecție

fiscală 298 din 11 ianuarie 2007, emise de A.F.M.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că raportul de inspecție a fost emis cu încălcarea unor

dispoziții legale speciale și de drept comun cum ar fi stabilirea cotei de 3%

din veniturile încasate de societate în temeiul unui text abrogat, stabilirea

majorărilor și penalităților pentru perioada în temeiul O.G. nr. 92/2005 cu

toate că aplicabilitatea acestuia a fost legiferată prin O.U.G. nr. 196/2005.

Totodată prin executarea sumelor reținute ar fi pusă practic în imposibilitate

de funcționare.

Prin sentința civilă nr. 38

din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea actelor administrative

menționate până la soluționarea în fond a cauzei.

S-a reținut de către Instanță

că s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004

atât sub aspectul cazului bine justificat cât și al pagubei iminente, avându-se

în același timp în vedere recomandările Consiliului de Miniștrii al C.E. referitoare

la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.F.M. care, în esență, a susținut ca fiind probată

îndeplinirea cerințelor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) Legea

nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea executării unui

act administrativ este condiționată de dovedirea cazului bine justificat și de

existența unei pagube iminente.

Or, reclamanta contestând Decizia

de impunere nr. 299/2007 a invocat o serie de neregularități ale actului de

inspecție fiscală 298/2007, care la o primă vedere creează suficiente

suspiciuni asupra legalității întocmirii sale. Adăugând și faptul că executarea

sumei reținute în sarcina reclamantei dat fiind cuantumul sau deosebit ar putea

crea un dezechilibru major în activitatea sa dat fiind raportul dintre venituri

și cheltuieli legal și temeinic Curtea de Apel Craiova a apreciat ca fiind întemeiată

cererea de suspendare.

Reținând și faptul ca

reclamanta s-a conformat dispozițiile art. 185 alin. (2) C. proc. fisc. și a

achitat cauțiunea corespunzătoare urmează a aprecia ca nefondat recursul

declarat de A.F.M. și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M.G.A. – A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 38 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.