ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Cluj reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.

Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 21280 din 9 iulie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea

drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că

s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.

Pârâta,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând

faptul că din declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar nu se

evidențiază nici un fapt sau o împrejurare care să poată fi individualizată ca

persecuție.

Din declarațiile date de acești martori, declarații „ca martor

ocular", rezultă că s-au aflat concomitent în mai mulate locuri, au

observat persoanele pentru care declară, atestând refugieri din următoarele

localități: Mihăiești, Popești, Sumurduc, Sard, Mănăstireni, Trestia, Boju,

Sutoru - Zimbor, Recea - Cristur, Gilău, Treznea, Corusu, din Vișag în Huedin,

Mănăstireni Dretea, Berindu - Sânpaul, Chinteni, se atestă un refugiu din

Văleni la Baciu, din Săvădisla în Baciu.

Toate aceste refugieri de prin tot județul Cluj atestate de acești

martori în calitate de „martori oculari" sunt o dovadă incontestabilă în

defavoarea credibilității acestor persoane.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 593

din 13 noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul P.M.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că din probatoriile administrate nu rezultă că reclamantul a

fost supus unor persecuții de natură etnică.

Depozițiile martorilor

prezintă în mod generic întreaga stare de fapt fără a relata în detaliu

evenimente de natură a reliefa vreo experiență trăită împreună cu reclamantul.

Pe de altă parte deși

instanța a dispus audierea martorilor și aceștia au fost citați în acest sens

nu s-au prezentat în instanță, iar reclamantul a fost decăzut din această

probă.

Împotriva sentinței civile nr.

593 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul

criticând-o ca nelegală și netemeinică. A invocat dispozițiile art. 304 alin.

(1) pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că din motive medicale

independente de voința lor, martorii au fost în imposibilitate să fie prezenți

în instanță, dar că prin declarațiile date în fața notarului public se atestă

cu exactitate data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării,

localitatea de refugiu și data întoarcerii.

A mai arătat recurentul - reclamant

că instanța de fond în mod greșit nu a admis cererea privind înlocuirea celor

doi martori, bolnavi, întrucât a depus acte medicale din care rezultă

imposibilitatea martorilor de a se prezenta la ședința de judecată.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și normele legale aplicabile

constată că recursul este nefondat.

Din interpretarea

prevederilor Legii nr. 189/2000 rezultă că scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii persoanelor care au suferit prejudicii

fiind persecutate în regimurile respective și în perioada arătată.

Prin această lege s-au

acordat o serie de facilități persoanelor persecutate pe criterii etnice care

să compenseze privațiunile la care au fost supuse unele categorii de populații

din Ardealul de Nord în perioada de ocupație 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 însă, intenția legiuitorului a fost aceea de a circumscrie sfera celor

persecutați de regimurile extremiste.

De aceea în mod corect prima

instanță a reținut că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de

lege, întrucât nu a dovedit în nici un fel motivul refugiului.

Din declarațiile autentice

ale martorilor L.N. și R.P. depuse în probațiune la dosarul cauzei, nu rezultă

că reclamantul P.M. a fost supus unor persecuții de natură etnică.

De altfel, așa cum a reținut

și instanța de fond acești martori au depus mărturie în susținerea a peste 200

de cereri.

Astfel că sunt suficiente

indicii pentru a considera că probatoriul depus la dosar are caracterul unuia

„pro causa” fiind dat în favoarea celui care solicită și nu se bazează pe fapte

care s-au produs în realitate, reținerea instanței de fond în acest sens fiind

temeinică și legală.

În ceea ce privește

suplimentarea probatoriului prin audierea nemijlocită a celor doi martori și

refuzul instanței de fond de înlocuire a martorilor, instanța de recurs

constată că și sub acest aspect curtea de apel a procedat corect.

Faptele prezentate prin

declarațiile autentice de martorii L.N. și R.P. priveau aspecte generale fără a

relata în detaliu evenimente de natură a reliefa vreo experiență trăită de

către aceștia împreună cu reclamantul, iar lipsa lor din instanță la termenul

de judecată din data de 13 noiembrie 2007 nu poate fi justificată cu o adeverință medicală eliberată la data de 2 octombrie 2007 care relevă prezența unor afecțiuni cronice.

Pentru considerentele expuse

se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică

motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.M. împotriva sentinței civile nr. 593 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2008.