ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6622/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

prin sentința nr. 491 din 7 decembrie 2007, a respins contestația formulată de

reclamantul L.P. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vulcan,

având ca obiect anularea dispoziției nr. 1370 din 1 august 2007 emisă de pârât,

în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 1370 din 1

august 2007 emisă de pârât, după rămânerea irevocabilă a deciziei nr.

362/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, prin care Primarul

Municipiului Vulcan a fost obligat să emită o altă decizie, prin care să se

acorde reclamantului L.P. măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de

303.417,29 lei, s-au acordat contestatorului măsuri reparatorii în echivalent

bănesc, conform dispozițiilor hotărârii menționate.

Interpretarea contestatorului că pe

lângă aceste despăgubiri bănești dispoziția atacată trebuia să cuprindă și

dispoziția de restituire în natură a parcelelor identificate în dispozitivul

sentinței civile nr. 1234/2006 a Tribunalului Hunedoara este greșită, deoarece

în considerentele deciziei arătate se arată că reclamantul a solicitat măsuri

reparatorii numai în echivalent bănesc, precizându-se clar că măsura

restituirii în natură se va înlocui cu despăgubirea în echivalent bănesc.

Cu privire la cheltuielile de

judecată la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1234/2006 a

Tribunalului Hunedoara, dispoziție menținută prin decizia Curții de Apel

Alba-Iulia, se arată că acestea nu pot face obiectul deciziei de restituire și

că pentru executarea acestora, reclamantul are titlu executoriu reprezentat de

hotărârea judecătorească.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 59/A din 14 martie 2008 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței arătate, pentru motivele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 294

alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza

sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri

noi.

Din verificarea motivelor contestației

formulate s-a constatat că reclamantul nu a solicitat modificarea deciziei în

sensul nominalizării persoanei care să ducă la îndeplinirea dispoziției și

termenul în care aceasta va fi executată.

Dispoziția Primarului Municipiului

Vulcan a fost emisă în conformitate cu decizia civilă nr. 362/A/2006 și conform

art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate din prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

se arată că Primarul nu s-a conformat dispozitivului deciziei deoarece, în loc

să folosească cuvintele „se acordă suma de 303.417,29 lei plus 950 lei

cheltuieli de judecată” a folosit cuvintele „propune acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent bănesc”, ceea ce dă naștere la confuzii, fiind în

contradicție și cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Instanța, în hotărârea recurată,

uzează de prevederile textului art. 26 din Legea nr. 10/2001,republicată, numai

cu o astfel de prevedere nu este aplicabilă în cauză, întrucât apare mult în

urma notificării adresată primarului.

În mod greșit instanța se prevalează

de prevederile art. 294 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții nu sunt

aplicabile în cauză, deoarece recurentul a solicitat ca primarul să fie obligat

să se exprime corect, folosind cuvintele din textul Legii nr. 10/2001, înainte

de republicare.

În susținerea cererii de recurs a

invocat cauza Matache și alții contra României pronunțată la 19 octombrie 2006

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul prin întâmpinarea

formulată a solicitat respingerea recursului, întrucât dispoziția emisă a fost

dată în aplicarea deciziei civile nr. 362/A/2006 a Curții de Apel Craiova.

Analizând decizia prin prisma

criticilor formulate, a probatoriilor administrate, a deciziei C.E.D.O.

invocate, precum și a textelor de lege aplicabile în cauză, Înalta Curte reține

cele ce urmează:

Prin dispoziția nr. 1370 din 1

august 2007 emisă de Primarul Municipiului Vulcan, dată în executarea sentinței

civile nr. 1234 din 3 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul

nr. 9655/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 362 din

22 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosar nr.

2832/2006, prin care a fost obligat primarul de a emite o altă dispoziție prin

care să i se acorde reclamantului L.P. măsuri reparatorii în echivalent bănesc

în sumă de 303.417,29 lei, pentru imobilele ce au făcut obiectul dispozițiilor

nr. 1932 și 1933 din 31 august 2004 și 1378 din 4 noiembrie 2005, s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru două imobile teren

în suprafață de 1659 mp, respectiv 7784 mp care au făcut obiectul notificării

nr. 270 din 9 noiembrie 2001, precum și pentru imobilele construcții care au

făcut obiectul notificării nr. 16 din 20 septembrie 2005, în cuantumul stabilit

în hotărârea judecătorească menționată.

Dispoziției contestate îi sunt

aplicabile dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii ei și nu

dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma în vigoare la data depunerii

notificării.

Ca atare, instanța de apel a aplicat

corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, potrivit cărora „deținătorul imobilului sau, după caz,

entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată…să propună acordarea de despăgubiri…”.

Textul de lege este în concordanță

cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după analizarea dosarului și

după efectuarea expertizelor de specialitate este cea competentă să emită titlurile

de despăgubire.

Drept urmare, susținerea

recurentului în sensul că trebuiau aplicate dispozițiile legii în forma în

vigoare la data notificării este nefondată, așa încât critica urmează a fi

respinsă.

Recurentul invocă drept motiv de

modificare și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără a indica însă

care este actul juridic dedus judecății a cărei natură și înțeles lămurit și

vădit neîndoielnic a fost interpretat greșit de instanța de judecată.

Astfel cum temeinic s-a reținut de

către ambele instanțe de fond, dispoziția contestată a fost emisă în executarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Recurentul a invocat ca pertinente

soluționării cauzei și cauza Matache și alții contra României de la 19

octombrie 2006, a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Decizia invocată nu are

aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la neexecutarea unei hotărâri

judecătorești .

În cauza de față, nu se pune

problema neexecutării unei hotărâri judecătorești prin intermediul executorilor

judecătorești, ci doar aceea dacă dispoziția emisă de unitatea deținătoare a

fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii și

concordanța acesteia cu dispozitivul sentinței civile mai sus amintite.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

reclamantul L.P. împotriva deciziei nr. 59/A din 14 martie 2008 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2008.