ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3389/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 6890/2005 al Curții de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC S. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 957/C/2005 a Tribunalului Sibiu. Considerentele deciziei relevă că, în mod temeinic prima instanță a reținut că, raportat la concluziile rapoartelor de expertiză topografică efectuate în cauză, reclamanta nu și-a probat dreptul de proprietate asupra imobilului din care solicită evacuarea pârâtei SC T.E. SRL. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat în baza art. 314 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia și pe cale de consecință, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs sunt criticate atât hotărârea primei instanțe care a reținut ca motiv al respingerii acțiunii „suprapunerea titlurilor”, cât și decizia din apel care a reținut că reclamanta nu a reușit să-și dovedească calitatea de proprietar. Recurenta susține că atare dovadă reiese din faptul că dreptul său de proprietate este întabulat în C.F. și nimeni nu i-a atacat sau contestat titlul. Cu privire la terțul A.C. atras inițial în proces de pârâtă recurenta susține că acesta a cumpărat imobilul învecinat cu al său și că printr-o hotărâre judecătorească a obținut rectificarea suprafeței într-una mai mare, printr-o expertiză extrajudiciară, sentință care nu îi este opozabilă reclamantei pentru că nu a fost parte în proces.

Recurenta arată în concluzie faptul că înscrierea dreptului său de proprietate în C.F. îi conferă calitatea de proprietar, că, în această calitate nu trebuie să compare titlul său cu al unui terț așa cum a pretins instanța de fond, că mărirea artificială a suprafeței imobilului vecin nu îi este opozabilă, iar acțiunea în evacuare este justificată prin aceea că pârâta nu a fost în măsură să justifice un drept de a ocupa acest teren. Prin întâmpinarea înregistrată la 4 octombrie 2006, intimata SC T.E. SRL a solicitat respingerea recursului, invocând în apărare faptul că, pe parcursul anilor, situația de drept a imobilelor în discuție a conferit modificări determinate de transmiteri succesive ale dreptului de proprietate și că, în prezent, proprietatea aparține numitului A.C., în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Se mai arată că, atunci când proprietatea este contestată, acțiunea în evacuare nu poate fi primită, calea fiind acțiunea în revendicare. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Între reclamanta SC S. SA și pârâta SC T.E. SRL s-a încheiat contractul de închiriere nr. 191 din 26 mai 1993, obiectul acestuia fiind „procurarea folosinței bunului imobil compus din clădire cu destinație productivă (atelier încărcat acumulatori, vulcanizare, reparații auto etc.) cu utilități incomplete (lipsă canalizare) situat în Sibiu, str. Lemnelor”. Contractul de închiriere identifică doar din punct de vedere administrativ obiectul locațiunii. Cu toate acestea, prin acțiunea introductivă și precizată la 10 mai 2005, reclamanta solicită evacuarea judecătorească a pârâtei din imobilele înscrise în C.F.

nr. 15.241 Sibiu A+4 în suprafață de 1840 mp, A+6 în suprafață de 120 mp, precum și din C.F. nr. 45.910 Sibiu, în suprafață de 710 mp. Acest lucru se datorează întabulării în C.F. a reclamantei, ulterior încheierii contractului de locațiune. Astfel, reclamanta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SB nr. 0032 la 16 noiembrie 2000 și a fost întabulat în C.F. la 28 decembrie 2000, prin încheierea judecătorului de carte funciară nr. 14.356. Reclamanta invocă în motivarea acțiunii expirarea duratei contractului la 26 mai 2003 și faptul că, în pofida acestui lucru, pârâta continuă să ocupe abuziv proprietatea sa, fără a justifica un titlu valid. Din această perspectivă se va reține că reclamanta nu a formulat prin cererea de chemare în judecată un petit care să reglementeze situația contractului de închiriere, în sensul constatării încetării acestuia prin împlinirea termenului.

Cererii în evacuare pentru lipsa titlului valabil, pârâta îi putea opune, în aceste condiții, tacita relocațiune. Dar, mai mult decât atât, reclamantei i s-a opus, așa cum rezultă din probele administrate, alt titlu de proprietate asupra aceluiași imobil revendicat, înscris la rândul său în cartea funciară. Astfel, se constată că asupra aceluiași imobil este înscris un drept de proprietate în baza unor rectificări de carte funciară, precum și dreptul de proprietate al reclamantei, conform H.G. nr. 834/1991. În aceste condiții, în mod legal s-a menținut, prin decizia atacată cu recurs, soluția de respingere, ca nefondată, a acțiunii în evacuare, reținându-se că motivul invocat în susținerea acțiunii, lipsa unui titlu valabil, nu este fondat.

Reținând considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, menținându-se astfel decizia nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.