ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3302/2007

Deliberând asupra recursului de față, Reclamantul H.V., în nume propriu și ca administrator al SC H. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC D.L. SRL Oradea la plata sumei de 7000 dolari S.U.A. reprezentând diferența dintre suma de 50.000 dolari S.U.A. la care s-a obligat pârâta față de reclamant prin pct. A al tranzacției încheiate la 11 septembrie 2003 și suma de 43.000 dolari S.U.A. achitată până în prezent în contul acelei datorii. Un alt capăt de cerere privea obligarea pârâtei la livrarea cantității de 800 t ciment de import, echivalentul calității II BS 32,5 în valoare de 50.000 dolari S.U.A., obligație asumată prin tranzacție sau, în cazul nelivrării, obligarea la plata sumei și a daunelor interese echivalente cu dobânda legală stabilită de B.N.R., calculate asupra sumei restante de la plata scadenței obligației neexecutate și până la plata efectivă a acesteia.

Motivându-și acțiunea reclamanta arată că, prin tranzacție, H.V., H.E. și SC H. SRL s-au obligat să cedeze societății pârâte părțile sociale deținute la mai multe societăți, în schimbul sumei de 100.000 dolari S.U.A. din care 50.000 dolari plătibili în cont iar 50.000 dolari S.U.A. în marfă, respectiv 800 t ciment, obligațiile nu au fost executate existând toate condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și 1073 și următoarele C. civ. Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 1278 din 20 iunie 2006, a respins excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând că pârâta nu este în culpă; ea și-a îndeplinit obligațiile asumate; reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu și nici nu și-a executat propriile obligații astfel că nimeni nu se poate prevala de propria culpă.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii contractuale ale pârâtei. În apelul reclamanților, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 5 din 23 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, acest apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a considerat că, a fost reținută corect încălcarea obligațiilor asumate de reclamanți. Astfel reclamantul H.V. confirmă că societatea D.L. SRL a achitat suma de 43.000 dolari S.U.A. pentru părțile sociale cesionate, din care 5000 dolari S.U.A. plătiți în avans. Administratorul SC D.L. SRL a desemnat expert pentru auditul financiar; expertiza a fost comunicată reclamantului H.V. însă acesta nu a formulat obiecțiuni; contrar înțelegerii stabilite reclamantul H.V.a refuzat să discute raportul de audit pentru a se putea lua măsurile ce se impuneau față de concluziile acestui raport.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că au fost ignorate principiile contradictorialității administrării probelor și principiul egalității administrării probelor. Se arată că raportul contabil este o expertiză extrajudiciară și era necesară o expertiză contabilă în cadrul procesului pentru a se respecta dreptul la apărare. Pe de altă parte, în mod greșit s-a stabilit că recurenții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale și că sunt de rea credință care nici nu s-a invocat astfel că se depășesc limitele legale. Recurenții susțin că instanțele au omis a analiza că excepția neexecutării poate opera doar dacă neexecutarea este suficient de importantă pentru a paraliza sau suspenda îndeplinirea obligațiilor celeilalte părți, că părțile trebuiau să nu fi convenit un termen de executare a obligațiilor și că aceste obligații trebuie să fie simultane.

Se mai arată că, în condițiile în care intimata a achitat mai puțin de jumătate din prețul cesiunii, că este în culpă sau chiar de rea credință iar lipsa colaborării cu intimata pentru efectuarea raportului contabil definitiv reprezintă neîndeplinirea unei obligații minore. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la ignorarea principiilor contradictorialității și egalității administrării probelor se constată că reclamanții nu au solicitat la 13 iunie 2006 când cauza s-a judecat în fond nici o probă cu expertiză iar în motivele de apel menționează că nu abandonează ideea unei expertize judiciare pentru evaluarea societății L.I.

Cererea de probatorii cu solicitarea unei expertize care să valorifice toate datele contabile existente în probațiune și raporturile dintre părți s-a formulat la 23 ianuarie 2007 și partea nu s-a prezentat pentru a lămuri susținerea din această cerere, se constată că ea viza tot evaluarea situației economice a societății L.I. SA. În aceste condiții nu se poate susține că s-au încălcat principiile contradictorialității și egalității administrării probelor deoarece instanța de apel a respins întemeiat cererea de probațiune având în vedere că privea o societate care nu era parte în litigiu, că temeiul acțiunii era o tranzacție încheiată între părți și că acestea se obligaseră în tranzacție să facă audit financiar și acesta s-a și făcut.

Nu a fost încălcat nici dreptul la apărare având în vedere obiectul acțiunii care nu includea analizarea tuturor raporturilor dintre părți ci doar plata unei diferențe de sume în baza tranzacției. Referitor la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor și la aplicabilitatea excepției de neexecutare se constată că instanța de apel nu a analizat superficial această excepției ci în limitele acțiunii reținând, în principal că pârâta nu este în culpă și că ea și-a executat obligațiile pe când reclamanta este cea care nu și-a executat obligațiile asumate prin tranzacție neputându-se invoca propria culpă. Câtă vreme raportul de audit financiar întocmit nu a fost supus discuției pentru a se putea propune măsuri de comun acord și de aceasta se fac vinovați reclamanții, ei nu pot pretinde executarea în continuare a obligațiilor pârâtei care și-a executat, în mare parte, obligațiile rezultând din tranzacție.

Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligați recurenții reclamanți la plata sumei de 669,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reprezentând contra-valoare cheltuieli de transport conform biletelor de tren depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanți SC H. SRL ODOREU și H.V. împotriva deciziei nr. 5/C/2007-A din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la 669,2 lei cheltuieli de judecată intimatei-pârâte SC D.L. SRL Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 octombrie 2007.