ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2602/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1052 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Constanța a admis excepția prematurității contestației, invocată din oficiu și „a respins ca prematur formulată contestația reclamantului C.I., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar”. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că mecanismul de aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, prima fiind obligatorie și că reclamantul a formulat acțiunea fără să aștepte finalizarea procedurii administrative demarate prin depunerea notificării.

S-a mai reținut, că acțiunea în justiție întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 are caracter subsidiar, putând fi exercitată numai după epuizarea procedurii administrative. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 277/C din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, care a reținut că reclamantul a solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 394 mp, care a aparținut bunicului său, situat în localitatea Mamaia, ori contravaloarea acestuia în sumă de 200.000 dolari SUA, iar, în apel, „instanța a dispus depunerea titlului de proprietate asupra nemișcătorului revendicat, pentru a constata îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru cercetarea unei astfel de acțiuni, care presupune printre altele proba dreptului de proprietate”.

Dovada dreptului de proprietate „incumbă celui care cere în justiție revendicarea unui imobiliar”, însă reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin depunerea unui titlu de proprietate. S-a mai reținut, că proba a fost cerută și de către instanța de fond, motiv pentru care pricina a fost suspendată, în baza art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., de către ambele instanțe, iar la repunere pe rol nu a fost prezentat titlul de proprietate în original sau copie, conform art. 139-140 C. proc. civ. Prima instanță a invocat excepția, pentru a împiedica cercetarea fondului. Excepțiile de fond constituie apărări de fond „și ele nu contestă fundamentul cererii, ci prin excepția prematurității contestației, în cauza de față, se tinde să paralizeze efectele cererii fără a-i discuta obiectul”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului fără ca, în prealabil, să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol. A arătat recurentul, că judecata apelului a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., iar ca urmare a cererii de repunere pe rol s-a fixat termen de judecată la data de 27 iunie 2007, termen la care instanța, apreciind că nu s-a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor pentru care s-a dispus suspendarea, a acordat termen la 10 septembrie 2007 când urma să pună în discuție cererea de repunere pe rol. La termenul din 10 septembrie 2007, s-a soluționat apelul fără ca instanța să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol, deși soluția corectă era cea a respingerii cererii de repunere pe rol, pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în vedere de instanță.

A mai susținut recurentul, că în mod greșit s-a reținut prin decizia atacată că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului, deși a depus la dosar actul prin care autorul său I.C. a cumpărat la data de 5 februarie 1946 terenul în suprafață de 394 mp, situat în Mamaia, lotul 6, careul 56, iar din adresa nr. 56795 din 27 mai 2002, emisă de Primăria Constanța, rezultă că în planul cadastral din 1936, registrul de proprietăți, vol. VIII, la pag. 1616, nr. 16198, careul nou 58, lotul vechi 6, figurează posesor C.I. DR. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat. În prezenta cauză, la data de 11 mai 2005, a fost suspendată judecata apelului, în baza art. 155 1 C. proc.

civ., motivat de faptul că recurentul-apelant nu s-a conformat dispozițiilor stabilite prin încheierea din data de 16 martie 2005, în sensul că nu a depus la dosar titlul de proprietate, pentru a se discuta calitatea și îndeplinirea condițiilor de valabilitate conform art. 948 C. civ. La data de 8 mai 2006, apelantul a formulat cerere de repunere pe rol, iar la termenul din 27 iunie 2006 instanța de apel, constatând că nu a dispărut motivul care a determinat suspendarea judecății, întrucât apelantul nu a depus titlul de proprietate, a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării.

La data de 28 decembrie 2006, apelantul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, pentru soluționarea căreia s-a fixat termen la data de 18 iunie 2007. La termenul din 18 iunie 2007, apelantul, prin avocat, a depus la dosar înscrisuri, precizând că părțile dețin o copie legalizată a actului de proprietate, iar instanța de apel „a amânat judecata cererii de repunere pe rol a cauzei” pentru termenul din data de 10 septembrie 2007, pentru ca apelantul-reclamant să depună la dosar originalul actului de proprietate. Deși termenul fusese acordat pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, la termenul din 10 septembrie 2007, în lipsa părților și fără să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol, instanța de apel a soluționat apelul declarat de reclamant, respingându-l, cu motivarea că apelantul-reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.

Decizia a fost pronunțată cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 155 1 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin.1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua. Textul prevede că dispozițiile art. 155 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Față de prevederile textului citat și de faptul că prin încheierea din data de 18 iunie 2007 s-a amânat judecarea cererii de repunere pe rol, la termenul din 10 septembrie 2007 instanța de apel trebuia să soluționeze cererea de repunere pe rol, deoarece apelul nu putea fi soluționat decât după redeschiderea judecății cauzei care fusese suspendată, prin admiterea cererii de repunere pe rol.

Soluționând apelul, în sensul respingerii lui, fără să se pronunțe asupra cererii de repunere pe rol, instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al recurentului-apelant, garantat de art. 24 din Constituție, producându-i o vătămare. Hotărârea pronunțată în aceste condiții este nulă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamant va fi admis, va fi casată hotărârea atacată, iar, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 277 C din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.