ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5660/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5660/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 330

din 22 august 2007, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul D.V.D., la 2

ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și, la 10 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și i), cu aplicarea art. 37 lit.

a) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 61

alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate

dispusă prin sentința penală nr. 4456/2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, respectiv

a restului de 1032 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani

închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 212 din 19

aprilie 2004 a Tribunalului Constanța.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a), a art. 34lit. b), a art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor aplicate în cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat

și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare, sporită cu un an

închisoare, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen.,

raportat la art. 66 din același cod, s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 71

alin. (1) și (2) C. pen., s-a mai dispus interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la

rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit prevăzut la

un capăt cu o lanternă, iar la celălalt, cu un ceas electronic.

Pe latură civilă, s-a luat

că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă și s-au respins, ca

nedovedite, pretențiile civile ale părții vătămate F.F.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, aflat în stare

de ebrietate și sub influența inspirării unei substanțe halucinogene, la 26

noiembrie 2006, el ducându-și traiul în compania mai multor persoane fără

adăpost care viețuiau într-o gură de canalizare aflată în apropierea căii

ferate din zona SC O.T. SA Constanța, atunci când în grupul lor s-a infiltrat

și F.F., având cu acesta diferende anterioare, deși nu a fost agresat, a luat

un cuțit și l-a lovit de mai multe ori. Victima, fără să riposteze, s-a

îndepărtat în fugă, inculpatul urmându-l și continuând că-l lovească cu același

cuțit. După incident, inculpatul a dat cuțitul unei cunoștințe de la un centru

de colectare a fierului vechi, de aici fiind predat poliției.

Raportul de constatare

medico-legală a reținut (la 28 noiembrie 2006) că F.F. prezenta multiple plăgi

înjunghiate ce i-au cauzat leziuni traumatice, acestea necesitau, pentru

vindecare, 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în pericol viața prin

hemoragie internă și insuficiență respiratorie acută.

Raportul de expertiză

medic-legală a înscris (la 18 ianuarie 2007) că leziunile au pus în primejdie

viața victimei prin hemoragie internă, hemotorax bilateral, hemiperitoneu prin

leziune de parenchin hepatic.

La 18 noiembrie 2006, în

jurul orelor 22,15, urmare unei solicitări telefonice în legătură cu intenția

pătrunderii într-o clădire a Regionalei C.F.R. Constanța, a două persoane, la

fața locului s-a prezentat agentul de poliție M.M. însoțit de S.L.M. Aceștia

l-au găsit în apropierea clădirii pe inculpat, și de această dată el fiind sub

influența alcoolului. Refuzând să se legitimeze, inculpatul a fost solicitat

să-i urmeze pe cei doi polițiști și când aceștia au încercat să-l imobilizeze,

el l-a lovit cu capul pe M.M., regiunea vizată fiind zona sprâncenei stângă.

Raportul de constatare

medico-legală a înscris că victima a necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de

îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică

a faptei referitor la reținerea agravantei prevăzută la lit. a) a art. 175 C.

pen. și netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care a susținut că în favoarea

persoanei sale, se impune considerarea ca circumstanță atenuantă, a stării de

beție și/sau de beatitudine în care s-a aflat odată ce ambele fapte le-a comis

fiind beat și sub influența „aurolacului”.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 15 din 16 octombrie 2007, a repsins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17

(greșita încadrare juridică a faptei, respectiv nelegala reținere a

circumstanței agravante a premeditării) și pct. 14 C. proc. pen. (greșita

individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen.).

Recursul nu este fondat.

Pentru existența

premeditării, în sensul art. 175 lit. a) C. pen., este necesar pe de o parte,

ca luarea hotărârii să preceadă cu un oarecare timp activitatea infracțională

și această hotărâre, menținută până în momentul executării, să se materializeze

în unele acte de pregătire.

În cauză probatoriul

administrat a conturat, astfel cum corect a reținut instanța de fond, situația

de fapt și vinovăția inculpatului. Acesta, la cercetarea judecătorească a

declarat : „Am recurs la acest gest deoarece cu o săptămână înainte partea

vătămată îmi rupsese mâna, respectiv brațul stâng și avusesem de suferit din

cauza lui..”. Aceeași declarație a fost dată de inculpat și în faza urmăririi

penale. Martorul I.N. a declarat: ..”D.V.D. mi-a arătat un cuțit cu buton,

lanternă, precum și ceas,.. despre care mi-a spus că îl așteaptă pe numitul F.F.,

cuțitul fiind special pentru el”.

Martora C.M. a declarat că

inculpatul, atunci când ea l-a întrebat ce vrea să facă cu cuțitul, i-a răspuns

că „vrea să-l taie pe F.F.”.

În ce privește pedeapsa, se

apreciază că orientându-se la 11 ani închisoare, instanța a avut în vedere

toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., faptele

comise în împrejurările menționate având grad ridicat de pericol social, mărit

de agravantele (premeditare și în loc public) reținute. De asemenea, în ce

privește persoana inculpatului, starea de beție voluntară în care se afla

inculpatul, consumul de aurolac, constituie situații pe care singur le-a

determinat, acestea nefiind însă împrejurări de natură a putea fi apreciate ca

atenuante.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.V.D. împotriva deciziei penale nr. 151/ P din

16 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2006 la

27 noiembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2007.