ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 106 din 19 aprilie 2006, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Deciziei nr. 11699 din 16 septembrie 2005, prin care pârâta și-a anulat hotărârea cu același număr, emisă anterior, la data de 22 martie 2005, ce recunoștea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În sprijinul acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, acte de stare civilă și extrasul din 2 iulie 2003 eliberat de A.N., precum și declarația comună a unor martori, susținând că decizia emisă de pârâtă este nelegală, dar, nemotivându-și în vreun fel această susținere.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză. Prin sentința nr. 220/CA/2006/PI din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că dovezile prezentate de reclamant sunt contradictorii și nu fac dovada persecuției etnice și a refugiului.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul C.D., susținând, în esență, că la termenul din 11 decembrie 2006, când Instanța de Fond a rămas în pronunțare asupra cererii, procedura a fost viciată, deoarece apărătorul său nu s-a putut prezenta, solicitând amânarea judecății din motive medicale, și că probele administrate sunt doar imprecise și incomplete, iar nu contradictorii, așa cum în mod greșit a reținut prima Instanță. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Procedura de citare pentru termenul din 11 decembrie 2006 a fost legal îndeplinită cu ambele părți, inclusiv cu reclamantul, așa cum rezultă din dovada de citare, iar la dosarul cauzei nu se află vreo cerere de amânare a judecății, formulată, așa cum susține recurentul - reclamant, de către apărătorul acestuia din motive medicale, motivul de recurs referitor la acest aspect nefiind, deci, întemeiat. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Totodată, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei extrasul nr. 3186 din 2 iulie 2003 eliberat de A.N., din care rezultă că numita C.A. a fost înregistrată în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit anterior datei de 8 mai 1942, precum și declarația comună a martorilor P.I. și M.F. Declarația celor doi martori nu este, însă, autentificată și este, într-adevăr, contradictorie cu declarațiile date de alți martori în legătură cu pretinsul refugiu al familiei reclamantului, cum ar fi, de exemplu, cea a martorilor P.N.

și T.F. De asemenea, din fișa de refugiat, transmisă de A. N. la cererea Instanței, rezultă că între numita C.A., titularul fișei respective, și mama reclamantului nu există identitate. Acesta a fost și motivul pentru care Instanța de Fond a dispus citarea reclamantului cu mențiunea prezentării martorilor, în vederea audierii nemijlocite, pentru lămurirea contradicțiilor existente. Nici reclamantul și nici martorii nu s-au prezentat, însă, la termenul stabilit de Instanță, deși au fost citați în acest sens. Așa fiind, în condițiile în care probele prezentate de reclamant sunt, cum însuși acesta afirmă, imprecise și incomplete, nefăcând dovada refugiului și a eventualelor motivelor ce l-ar fi determinat, în mod corect a dispus Instanța de Fond respingerea acțiunii, motiv pentru care și recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinței nr. 220/CA/2006/PI din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.