ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul Bihor, prin

sentința nr. 106 din 19 aprilie 2006, reclamantul C.D. a solicitat, în

contradictoriu

cu pârâta C.J.P.B., anularea

Deciziei nr. 11699 din

16 septembrie 2005, prin care pârâta și-a anulat

hotărârea cu același număr, emisă anterior, la data de 22 martie 2005, ce

recunoștea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În sprijinul acțiunii, reclamantul a

depus la dosar, în copie, hotărârea contestată, acte de stare civilă și

extrasul din 2 iulie

2003 eliberat de A.N.,

precum și declarația comună a unor

martori, susținând că decizia emisă

de pârâtă este nelegală, dar, nemotivându-și în vreun fel această susținere.

Pârâta,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, arătând

că reclamantul nu a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice în

conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.

Prin sentința nr.

220/CA/2006/PI din 18 decembrie 2006, Curtea

de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că dovezile prezentate de

reclamant sunt contradictorii și nu fac dovada persecuției etnice și a

refugiului.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs

reclamantul C.D., susținând, în esență, că la termenul din 11 decembrie 2006,

când Instanța de Fond a rămas în pronunțare asupra cererii, procedura a fost

viciată, deoarece apărătorul său nu s-a putut prezenta, solicitând amânarea

judecății din motive medicale, și că probele administrate sunt doar imprecise

și incomplete, iar nu contradictorii, așa cum în mod greșit a reținut prima

Instanță.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Procedura de citare pentru termenul din

11 decembrie 2006 a fost legal îndeplinită cu ambele părți, inclusiv cu

reclamantul, așa cum rezultă din dovada de citare, iar la dosarul cauzei nu se

află vreo cerere de amânare a judecății, formulată, așa cum susține recurentul -

reclamant, de către apărătorul acestuia din motive medicale, motivul de recurs

referitor la acest aspect nefiind, deci, întemeiat.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit

persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă

localitate.

Totodată,

potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și

art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul

a depus la dosarul cauzei extrasul nr. 3186 din 2 iulie 2003 eliberat de A.N.,

din care rezultă că numita C.A. a fost înregistrată în Registrul cu evidența

refugiaților români din Ungaria, întocmit anterior datei de 8 mai 1942, precum

și declarația comună a martorilor P.I. și M.F.

Declarația celor doi martori nu este,

însă,

autentificată și este, într-adevăr,

contradictorie cu declarațiile date de alți

martori în legătură cu

pretinsul refugiu al familiei reclamantului, cum ar

fi, de exemplu, cea a martorilor P.N. și T.F. De asemenea, din fișa de

refugiat, transmisă de A.

N. la cererea Instanței, rezultă că între

numita C.A., titularul fișei respective, și mama reclamantului nu există identitate.

Acesta a fost și motivul pentru care Instanța de Fond a dispus citarea

reclamantului cu mențiunea prezentării martorilor, în vederea audierii

nemijlocite, pentru lămurirea contradicțiilor existente. Nici

reclamantul și nici martorii nu s-au prezentat,

însă, la termenul stabilit de

Instanță, deși au fost citați în acest

sens.

Așa fiind,

în condițiile în care probele prezentate de reclamant sunt,

cum însuși acesta afirmă, imprecise și incomplete, nefăcând dovada

refugiului și a eventualelor motivelor ce l-ar fi determinat, în mod corect a

dispus Instanța de Fond respingerea acțiunii, motiv pentru care și recursul va

fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.D. împotriva

sentinței nr. 220/CA/2006/PI

din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.