ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 105 din 17

ianuarie 2007, a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a admis

acțiunea reclamanților V.S. și V.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin Primarul General, pe care l-a obligat să emită dispoziție

motivată, ca răspuns la notificarea ce i-a fost adresată în temeiul Legii nr.

10/2001, având ca obiect terenul în suprafață de 277 mp, situat în București.

A fost obligat pârâtul să plătească

reclamanților 500 RON pe zi cu titlu de daune cominatorii cu începere de la

data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării obligației

impuse și 1200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în esență că, reclamanții prin notificarea nr. 3099

din 9 august 2001 au solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 277

mp, situat în București, preluată abuziv.

Cu toate că notificarea a fost

însoțită de acte doveditoare celor solicitate și că au anexat și actele

solicitate de unitatea deținătoare, pârâții nu au emis o decizie motivată, în

sensul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost

modificată, termenul de 60 de zile fiind cu mult depășit, indiferent de data de

la care ar urma să fie calculat (data înregistrării notificării sau data

depunerii ultimelor acte doveditoare).

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 446A din 25 iunie 2007 a respins ca nefondat

apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței

nr. 105 din 17 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă,

cu motivarea că pârâtul nu a respectat obligația stabilită prin art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Municipiul București prin Primarul General, susținând că

termenul de 60 de zile stabilit prin Legea nr. 10/2001 este un termen de

recomandare, textul ce îl reglementează având un caracter dispozitiv și nu

imperativ, obligația unității deținătoare a imobilului pentru emiterea deciziei

revenindu-i din momentul în care notificatorul depune toate actele necesare.

Critica vizează și greșita obligare

a recurentului la plata daunelor cominatorii, în condițiile în care termenul de

60 de zile nu este unul imperativ. Se menționează că respectarea lui presupune

concomitent și respectarea obligațiilor prevăzute de lege în ceea ce privește

depunerea unei documentații complete de către persoana îndreptățită, iar pe de

altă parte, în cazul în care, după rămânerea definitivă a hotărârii privind

soluționarea cauzei, pârâtul refuză în continuare să-și îndeplinească obligația

stabilită, reclamantul poate să uzeze de calea prevăzută de obligația pe care o

are prin aplicarea unei amenzi civile.

O altă critică se referă la greșita

obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile

în care nu există nici o culpă procesuală a sa.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate de recurent, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, având în vedere următoarele

considerente :

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Capitolul 3 al legii, prin art. 20-23

reglementează prevederile de restituire.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau,

după caz, de la data depunerii actelor doveditoare ale proprietății, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În cauză, reclamanții,

considerându-se persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, au notificat

Municipiul București prin Primarul General, cu respectarea art. 25 alin. (1)

din lege, la data de 9 august 2001, din conținutul notificării rezultând că au

depus și actele doveditoare, situație în care termenul de 60 de zile a început

să curgă de la data comunicării notificării unității deținătoare prin

executorul judecătoresc (15 august 2001).

Recurenta nu a făcut nici o dovadă

că actele prezentate de notificatori au fost insuficiente și că au comunicat

acest aspect intimaților pentru a beneficia de prorogarea termenului, dar cu

acordul persoanei îndreptățite.

Până la data de 17 octombrie 2006,

când reclamanții s-au adresat justiției, unitatea notificată nu a răspuns în

nici un mod notificării, încălcând în acest fel obligația pe care o avea,

potrivit dispoziției legale enunțate mai sus, de a se pronunța, în termen de 60

de zile, prin dispoziție motivată, asupra cererii pentru acordarea măsurilor

reparatorii pentru imobilul preluat abuziv.

În privința obligării recurentei la

plata daunelor cominatorii, corect s-a reținut că cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 1073-1075 C. civ. Aceste daune reprezintă într-adevăr un

mijloc de constrângere ce forțează debitorul unei obligații să o execute, ce

are caracterul unei pedepse civile. In cauză, prin aplicarea acestei sancțiuni

pecuniare de către instanță, se asigură executarea obligației de emitere a

dispoziției motivată.

Critica referitoare la greșita

obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.

Instanța de apel corect a menționat

obligarea pârâtului (recurent în această fază procesuală) în temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta a

căzut în pretenții. Culpa procesuală a Primarului General al Municipiului

București rezidă în declanșarea acțiunii de către reclamanți, datorită

refuzului de a li se răspunde la notificarea printr-o decizie motivată.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârât.

Având în vedere dispozițiile art.

274 alin. (1) C. proc. civ., la cererea intimaților-reclamanți, ca urmare a

respingerii recursului, recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.190 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 446/A

din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Obligă recurentul să plătească

pârâților 1.190 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie

2008.