ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1951/2007

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 300 din 23 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 400/43/2006, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul S.M. Prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 4 august 2006, prin cererea directă, petiționarul S.M. a solicitat Curții de Apel Târgu Mureș, ca instanță de executare, completarea dispozitivului sentinței penale nr. 14 din 12 mai 2004 pronunțată în dosarul penal nr. 637/2003 al Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul adăugării dispozițiilor ce au rezultat din aplicarea prevederilor ari.91 3 alin. (6) C. proc.

pen., respectiv „distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă la judecarea cauzei". Cererea se înscrie în prevederile art. 196 C. proc. pen., raportat la art. 195 C. proc. pen. Solicitat fiind de către instanță pentru a indica casetele audio la care face referire, petiționarul a susținut că pe parcursul urmăririi penale, procurorii P.N.A., i-au prezentat cea. 300 de file cu transcrieri a unor interceptări telefonice înregistrate pe 16 casete audio. Odată cu trimiterea în judecată, la dosarul de urmărire au fost atașate doar 25 file cu transcrierile, ceea ce reprezintă circa 8 % din totalul filelor transcrise. Se susține că restul transcrierilor „au fost și sunt păstrate în custodia P.N.A.” și periodic, în publicațiile locale apar „calupuri” care îi lezează flagrant dreptul la propria imagine.

În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, la data judecării cauzei, 12 mai 2004, instanța avea obligația de a dispune „distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă în cauză”. Potrivit textului legal invocat „celelalte înregistrări vor fi păstrate până la arhivarea dosarului”. Instanța de fond a audiat în prezența inculpatului S.M. și a avocatului său, la termenul din 9 martie 2004, toate casetele audio atașate dosarului de urmărire penală. în acest sens, pachetul sigilat, în care se aflau 8 casete audio, a fost desigilat în prezența părților și în timpul audierii s-au comparat cele transcrise cu cele auzite. Deși inculpatul și-a contestat vocea și autenticitatea înregistrărilor, nu a formulat nici o cerere în vederea expertizării tehnice a acestora.

Toate înregistrările au fost folosite drept probe în cauză, nefiind evidențiate înregistrări care nu au avut legătură cu faptele sau persoanele deduse judecății. Ca atare, instanța nu a avut temei legal să dispună distrugerea acestor înregistrări, care și în prezent sunt păstrate la dosarul cauzei, dispus spre arhivare. Se remarcă faptul că niciodată, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul personal sau prin avocat, nu a invocat faptul că ar mai exista și alte înregistrări, ceea ce exclude „omisiunea" instanței de a se pronunța conform art. 91 3 alin. (6) C. proc. pen. Mai mult, s-a subliniat faptul că instanța a fost sesizată potrivit art. 317 C. proc. pen., cu faptele și persoanele arătate în actul de sesizare, probele referitoare la obiectul judecății fiind indicate în rechizitoriu.

Ori atâta vreme cât în dosarul de urmărire penală nu s-au aflat alte casete, cât inculpatul, în prezent petiționar, nu a invocat existența altor înregistrări, cât părțile s-au mărginit la exercitarea dreptului la apărare, respectiv acuzare, doar cu privire la infracțiunile cu care a fost sesizată instanța, nu se poate invoca nici incidența prevederilor art. 196 C. proc. pen., raportat la art. 195 C. proc. pen., referitoare la înlăturarea unor omisiuni vădite. împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul S.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât conform art. 91 3 alin. (6) C. proc. pen., în vigoare la data pronunțării sentinței de condamnare, instanța trebuia să dispună prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă în cauză, iar celelalte înregistrări se păstrează până la arhivarea dosarului.

Recurentul susține că întrucât această dispoziție legală nu a fost respectată este prejudiciat moral și material solicită casarea hotărârii pronunțate în cauză, Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petent, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat este fondat. Din actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 28 iulie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul S.M.

a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, între care unele fiind infracțiuni de corupție, fiind pus în libertate, după executarea pedepsei la data de 8 august 2006. Anterior acestei date, la 4 august 2006, petentul a solicitat instanței de executare să se pronunțe, în temeiul art. 91 3 alin. (6) C. proc. pen., cu privire la distrugerea înregistrărilor convorbirilor interceptate, înregistrări care nu fac obiectul probatoriului administrat în cauză, ci privesc viața sa privată. Prima instanță a încadrat, în drept, solicitarea petentului în dispozițiile art. 196 C. proc. pen., referitoare la înlăturarea unor omisiuni vădite, iar în motivarea hotărârii a reținut, printre altele că petentul, pe parcursul soluționării cauzei în care a fost condamnat, nu a invocat existenta altor înregistrări, în afara celor care au constituit mijloace de probă, care să atragă dispozițiile art. 91 3 alin. (6) C. proc.

pen., referitoare la distrugerea înregistrărilor care nu au legătură cu faptele sau persoanele deduse judecății. În raport de aceste împrejurări și de faptul că la dosarul cauzei nu există alte aceste în afara celor care au fost arhivate la dosarul cauzei, s-a apreciat că este exclusă „omisiunea” instanței de a se pronunța conform temeiului invocat. Înalta Curte constată că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei cu care a fost investită. Astfel, în mod greșit instanța a calificat cererea recurentului ca fiind o cerere prin care se solicită înlăturarea unor omisiuni vădite. Art. 196 C. proc. pen., reglementează situația când instanța, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, apărători potrivit art. 189 sau 190, precum și cu privire la restituirea lucrurilor (instituție reglementată de art. 169 C. proc.

pen.) sau la ridicarea măsurilor asigurătorii. Ori, solicitarea recurentului referitoare la aplicarea art. 91 3 alin. (6) C. proc. pen., în vigoare atât la data pronunțării hotărârii de condamnare, cât și la introducerea cererii pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș referitoare la distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă în cauză, după cum se observă nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 196 C. proc. pen. Instanța fondului a fost investită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 91 3 alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum era reglementat înaintea modificărilor aduse prin Legea nr. 256/2006, iar aceasta a făcut referiri la atitudinea procesuală a petentului (în sensul că acesta deși a contestat autenticitatea înregistrărilor și a vocii sale nu a solicitat, efectuarea unei expertize, precum și faptul că pe parcursul cercetării judecătorești acesta nu a invocat faptul că ar mai exista și alte înregistrări, sigur, cu condiția să cunoască despre existența acestora), fără a se pronunța practic asupra fondului cauzei. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. , va admite recursul formulat de petent, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, instanța va avea în vedere și modificările legislative, în vederea stabilirii temeiurilor juridice aplicabile în speță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva încheierii nr. 30 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2007.