ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș, a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de dispozițiile art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 25 septembrie 2001, la 21 decembrie 2001, conform dispozițiilor art. 88 C. pen. În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 7.500.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei ce reprezintă onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul a cunoscut-o pe denunțătoarea S.V. în calitatea sa de șef al Serviciului Juridic și Contencios Administrativ din cadrul Primăriei Suceava. Cu ocazia întâlnirii, S.V. i-a solicitat inculpatului să o sprijine în rezolvarea unor probleme legate de clauzele unui contract încheiat de către aceasta împreună cu soțul său și SC C. SA Rădăuți în calitate de vânzător al unui teren din intravilanul municipiului Suceava.

Totodată, denunțătoarea l-a informat pe inculpat cu privire la derularea, pe rolul Curții de Apel Suceava a unui litigiu între SC C. SA Rădăuți în calitate de pârât și C.A., reclamant, având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren, denunțătoarea fiind interesată a i se da câștig de cauză reclamantului. Inculpatul a promis că o va sprijini, sugerând existența anumitor relații între el și un magistrat al Curții de Apel Suceava căruia S.V. urma să-i dea prin intermediul inculpatului, suma de 25.000.000 lei. Inculpatul a primit suma, iar la 10 ianuarie 2001 s-au întâlnit din nou, inculpatul informând-o că a promovat o acțiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC C. SA Rădăuți pentru un teren în vecinătatea celui cumpărat de S.V.

și că pentru obținerea unei soluții favorabile la Curtea de Apel Suceava trebuie să-i mai dea, pentru același magistrat, suma de 30.000.000 lei. La începutul lunii februarie 2001, denunțătoarea l-a contactat pe inculpat care a promis că în schimbul celor 55 de milioane lei să o ajute să obțină alte terenuri, iar la 20 martie 2001 a informat-o că, în virtutea obligațiilor de serviciu, a fost nevoit să promoveze 2 acțiuni în constatarea nulității absolute a autorizației de funcționare și construcție emise în favoarea denunțătoarei, pretinzând încă 10.000.000 lei pentru a interveni pe lângă un magistrat, sumă care nu i-a mai fost remisă însă. La data de 2 aprilie 2001, S.V. i-a reproșat inculpatului că nu i–a rezolvat problemele, solicitând restituirea banilor și, deoarece aceasta nu s-a realizat până la 9 aprilie 2001, a depus denunțul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 13 aprilie 2002, S.V. a primit 47.5 milioane lei de la soția inculpatului. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a susținut că denunțătoarea i-a pretins suma de 2500 dolari S.U.A., echivalentul a 55 milioane lei pentru un litigiu aflat pe rolul Curții de Conturi, Colegiul jurisdicțional Suceava și în care inculpatul avea calitatea de pârât.

Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, denunțul numitei S.V., declarație inculpat, înregistrări audio/video, procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului înregistrărilor de pe cele 2 casete audio ridicate de la S.V., declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, procesul verbal de confruntare a inculpatului cu denunțătoarea, adresa nr. 579/S/2001 a Tribunalului Suceava privind inexistența pe rolul acestei instanțe a acțiunilor pretins a fi introduse de către inculpat, adresa nr. 3188 din 19 octombrie 2001 a Primăriei Suceava, privind nepromovarea acțiunilor la care făcea referire inculpatul. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., invocând inexistența autorizației pentru înregistrările magnetice efectuate, imposibilitatea angajării unui apărător pentru pregătirea apărării, faptul că informațiile cunoscute de martori aveau drept unică sursă denunțătoarea și faptul că procesul nu a fost judecat în procedură de urgență. Prin decizia nr. 83/A din 21 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, dosar nr. 281/2003/P, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul. În temeiul art. 192 alin. (2) a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu urmând a fi avansați Baroului Mureș de Tribunalul Mureș. Instanța de apel a apreciat hotărârea de fond ca temeinică, stabilind o situație de fapt reală și bazată pe întregul material probator administrat, inculpatul fiind asistat permanent de un apărător și nefiind oprit în apărarea drepturilor sale procesuale.

În același timp, s-a apreciat că încadrarea juridică este corectă, neexistând dubii asupra săvârșirii faptei sau a vinovăției inculpatului, iar pedeapsa a fost just individualizată. În legătură cu înregistrările folosite ca mijloc de probă instanța le-a apreciat ca nefiind interzise de lege. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen. și achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M., încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de acesta fiind legală și temeinică.

Curtea constată că instanțele de judecată s-au pronunțat asupra tuturor probelor administrate și cu privire la cererile formulate de inculpat de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului. Înregistrările magnetice efectuate de denunțătoare în legătură cu discuțiile avute de aceasta cu inculpatul S.M. au fost interpretate în contextul analizării și celorlalte probe administrate în cauză și a coroborării lor. Din materialul probator al cauzei rezultă fără dubiu că inculpatul S.M. a pretins și primit sume de bani importante lăsând să se creadă că are influență asupra unui magistrat pe care îl va determina să pronunțe hotărâri judecătorești favorabile denunțătoarei S.V.

Pentru aceste considerente, motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen., nefiind fondate, Curtea le va respinge ca atare. Cât privește critica formulată de inculpat în legătură cu modul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Modalitatea de executare a pedepsei prin neprivarea de libertate a inculpatului, demonstrează clemența instanței de judecată și analiza atentă și completă efectuată de aceasta asupra tuturor datelor cu privire la vârsta inculpatului, starea sănătății sale, lipsa antecedentelor penale.

Reducerea cuantumului pedepsei aplicate ar goli de conținut dispozițiile textelor de lege arătate și nu ar corespunde cerințelor scopului punitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului S.M. și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 21 mai 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.