ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 31 ianuarie

2003 a Tribunalului Mureș, a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de dispozițiile art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani. I s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada arestului preventiv de la 25 septembrie 2001, la 21 decembrie 2001,

conform dispozițiilor art. 88 C. pen.

În baza art. 257 alin. (2), raportat

la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 7.500.000

lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei ce reprezintă onorariul avocatului din

oficiu, urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul a cunoscut-o pe

denunțătoarea S.V. în calitatea sa de șef al Serviciului Juridic și Contencios

Administrativ din cadrul Primăriei Suceava. Cu ocazia întâlnirii, S.V. i-a

solicitat inculpatului să o sprijine în rezolvarea unor probleme legate de

clauzele unui contract încheiat de către aceasta împreună cu soțul său și SC C.

SA Rădăuți în calitate de vânzător al unui teren din intravilanul municipiului

Suceava. Totodată, denunțătoarea l-a informat pe inculpat cu privire la

derularea, pe rolul Curții de Apel Suceava a unui litigiu între SC C. SA

Rădăuți în calitate de pârât și C.A., reclamant, având ca obiect revendicarea

unei suprafețe de teren, denunțătoarea fiind interesată a i se da câștig de

cauză reclamantului.

Inculpatul a promis că o va sprijini,

sugerând existența anumitor relații între el și un magistrat al Curții de Apel

Suceava căruia S.V. urma să-i dea prin intermediul inculpatului, suma de

25.000.000 lei. Inculpatul a primit suma, iar la 10 ianuarie 2001 s-au întâlnit

din nou, inculpatul informând-o că a promovat o acțiune în anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC C. SA Rădăuți pentru

un teren în vecinătatea celui cumpărat de S.V. și că pentru obținerea unei

soluții favorabile la Curtea de Apel Suceava trebuie să-i mai dea, pentru

același magistrat, suma de 30.000.000 lei.

La începutul lunii februarie 2001,

denunțătoarea l-a contactat pe inculpat care a promis că în schimbul celor 55

de milioane lei să o ajute să obțină alte terenuri, iar la 20 martie 2001 a informat-o

că, în virtutea obligațiilor de serviciu, a fost nevoit să promoveze 2 acțiuni

în constatarea nulității absolute a autorizației de funcționare și construcție

emise în favoarea denunțătoarei, pretinzând încă 10.000.000 lei pentru a

interveni pe lângă un magistrat, sumă care nu i-a mai fost remisă însă.

La data de 2 aprilie 2001, S.V. i-a

reproșat inculpatului că nu i–a rezolvat problemele, solicitând restituirea

banilor și, deoarece aceasta nu s-a realizat până la 9 aprilie 2001, a depus

denunțul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 13 aprilie 2002, S.V. a

primit 47.5 milioane lei de la soția inculpatului.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor și a susținut că denunțătoarea i-a pretins suma de 2500

dolari S.U.A., echivalentul a 55 milioane lei pentru un litigiu aflat pe rolul

Curții de Conturi, Colegiul jurisdicțional Suceava și în care inculpatul avea

calitatea de pârât.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, denunțul numitei S.V., declarație inculpat, înregistrări audio/video,

procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului înregistrărilor de pe

cele 2 casete audio ridicate de la S.V., declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, procesul verbal de confruntare a inculpatului cu denunțătoarea,

adresa nr. 579/S/2001 a Tribunalului Suceava privind inexistența pe rolul

acestei instanțe a acțiunilor pretins a fi introduse de către inculpat, adresa

nr. 3188 din 19 octombrie 2001 a Primăriei Suceava, privind nepromovarea

acțiunilor la care făcea referire inculpatul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând inexistența

autorizației pentru înregistrările magnetice efectuate, imposibilitatea

angajării unui apărător pentru pregătirea apărării, faptul că informațiile

cunoscute de martori aveau drept unică sursă denunțătoarea și faptul că

procesul nu a fost judecat în procedură de urgență.

Prin decizia nr. 83/A din 21 mai

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, dosar nr. 281/2003/P, conform art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul.

În temeiul art. 192 alin. (2) a fost

obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu urmând a fi avansați

Baroului Mureș de Tribunalul Mureș.

Instanța de apel a apreciat

hotărârea de fond ca temeinică, stabilind o situație de fapt reală și bazată pe

întregul material probator administrat, inculpatul fiind asistat permanent de

un apărător și nefiind oprit în apărarea drepturilor sale procesuale.

În același timp, s-a apreciat că

încadrarea juridică este corectă, neexistând dubii asupra săvârșirii faptei sau

a vinovăției inculpatului, iar pedeapsa a fost just individualizată.

În legătură cu înregistrările

folosite ca mijloc de probă instanța le-a apreciat ca nefiind interzise de

lege.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen. și

achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.

Recursul este nefondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M., încadrarea juridică

dată faptelor săvârșite de acesta fiind legală și temeinică.

Curtea constată că instanțele de

judecată s-au pronunțat asupra tuturor probelor administrate și cu privire la

cererile formulate de inculpat de natură să garanteze drepturile sale și să

influențeze soluția procesului.

Înregistrările magnetice efectuate

de denunțătoare în legătură cu discuțiile avute de aceasta cu inculpatul S.M.

au fost interpretate în contextul analizării și celorlalte probe administrate

în cauză și a coroborării lor.

Din materialul probator al cauzei

rezultă fără dubiu că inculpatul S.M. a pretins și primit sume de bani importante

lăsând să se creadă că are influență asupra unui magistrat pe care îl va

determina să pronunțe hotărâri judecătorești favorabile denunțătoarei S.V.

Pentru aceste considerente, motivele

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 17 și 18 C. proc. pen., nefiind

fondate, Curtea le va respinge ca atare.

Cât privește critica formulată de

inculpat în legătură cu modul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că

și aceasta este neîntemeiată.

Pedeapsa aplicată inculpatului

reflectă criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72

C. pen., referitoare la pericolul social al faptei săvârșite, persoana

infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Modalitatea de executare a pedepsei

prin neprivarea de libertate a inculpatului, demonstrează clemența instanței de

judecată și analiza atentă și completă efectuată de aceasta asupra tuturor

datelor cu privire la vârsta inculpatului, starea sănătății sale, lipsa

antecedentelor penale.

Reducerea cuantumului pedepsei

aplicate ar goli de conținut dispozițiile textelor de lege arătate și nu ar

corespunde cerințelor scopului punitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel

cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondat recursul inculpatului S.M. și să dispună obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 21 mai 2003

a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.