ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Curtea de Apel Constanța cu nr. 2662/36 din 12 noiembrie 2007 petenții D.A. și
D.M., în calitate de moștenitori ai defunctului T.D., au chemat în judecată pe
intimații R.A.E.D.P. Constanța, Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța
prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de
D.G.F.P.S. Constanța și intervenienții S.N., P.C., pentru ca prin sentința ce
se va pronunța să se dispună lămurirea înțelesului dispozițiilor deciziei civile
nr. 62/C din 2 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin natura
întinderii dreptului, respectiv descrierea imobilului situat în Constanța,
astfel cum rezultă din actul de proprietate și cum a fost identificat prin
raportul de expertiză efectuat de expertul S.
Se motivează cererea arătând
că prin decizia civilă nr. 62/C din 2 iunie 2003 s-au admis apelurile formulate
de părți, a fost anulată sentința civilă nr. 615 din 11 septembrie 2000, pe
fond a fost admisă acțiunea în revendicare, obligând pârâta să restituie în
natură imobilul situat în Constanța.
Prin decizia civilă nr. 3/C
din 9 ianuaurie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și
familie, a respins excepția tardivității formulării contestației la titlu, s-a
admis contestația privind lămurirea titlului executoriu formulată de D.A. și
D.M., în contradictoriu cu intimații R.A.E.D.P.P. Constanța, Consiliul local
Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Constanța, intervenienții fiind
S.N., P.C., C.D.M., împotriva deciziei civile nr. 62 din 2 iunie 2003
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în sensul că imobilul situat în str. C.
nr. 23, Constanța, este compus din teren în suprafață de 250 mp plus
construcția compusă din subsol, parter și etaj conform anexei 1 la raportul de
expertiză întocmit de expert S.O.
S-a reținut că, în
conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prin
contestația la titlu se urmărește clarificarea, interpretarea sau explicitarea
dispozițiilor hotărârii pentru a se obține executarea întocmai a acestuia și
vizează numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii
ce constituie titlu executoriu.
S-a considerat că este
necesară lămurirea dispozitivului titlului executoriu sub aspectul întinderii
dreptului recunoscut prin descrierea imobilului restituit conform actului de
proprietate și a raportului de expertiză efectuat de expert S., din actele
depuse la dosar (titlul de proprietate și raportul de expertiză) rezultând că
imobilul revendicat de petente se compune din construcție (subsol, parter și
etaj) și teren în suprafață de 250 mp.
Împotriva deciziei a
declarat recurs Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul local Constanța care
au învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:
Se susține că sunt incidente
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece s-au încălcat dispozițiile
art. 401 alin. (1) coroborat cu art. 103 C. proc. civ., în mod greșit instanța
a respins excepția tardivității formulării contestației la titlu, iar pe fond
contestația este neîntemeiată, deoarece pentru aceasta nu s-ar fi dorit o
lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului, ci o modificare a
lui, deși intrase în puterea lucrului judecat, ceea ce s-a și obținut prin
pronunțarea deciziei recurate.
S-a concluzionat că, pe
fond, această decizie s-a pronunțat cu încălcarea art. 400 alin. (2) C. proc.
civ., care prevede un caz limitativ de expirare a titlului, nicidecum o
modificarea a acestuia.
Analizând sentința recurată
prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Dispozițiile art. 399 și
art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd posibilitatea clarificării,
interpretării și explicitării dispozitivului unei hotărâri, atunci când sunt
necesare lămuriri referitoare la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului
executoriu.
În mod corect Curtea de Apel
Constanța a reținut că prin titlul executoriu (decizia civilă nr. 62/C din 2
iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța) ce face obiectul prezentei
contestații s-a prevăzut obligația pârâților de a lăsa în deplină proprietate
și posesie imobilul situat în Constanța, dar nu a fost specificată suprafața de
teren, cea construită și liberă ce urmează a fi restituită conform titlului de
proprietate și raportului de expertiză efectuată în cauză.
Criticile formulate de
recurenți nu pot fi primite. Instanța nu a încălcat dispozițiile art. 401 C.
proc. civ. și art. 103 C. proc. civ. și a aplicat corespunzător dispozițiile
incidente, privind contestația la titlu. Astfel, susținerea recurenților
privind respingerea excepției tardivității nu se justifică, contestația privind
lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate
formula oricând înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere
executarea silită. În mod just s-a considerat că, din certificatul emis de
B.E.J. S.C. a rezultat că decizia nu a putut fi pusă în executare decât cu
privire la teren, deoarece nu e specificată în dispozitiv suprafața de teren ce
trebuie restituită petenților, ea aflându-se în faza de executare, cererea
având ca obiect lămurirea înțelesului titlului executoriu fiind considerată ca
formulată în termen.
Nici critica recurenților
privind „modificarea titlului executoriu” nu se justifică, prin decizia civilă
nr. 62/C din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța s-a dispus obligarea părților
la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, fără a se specifica
suprafața de teren și construcția, ce fac obiectul acțiunii reclamantului. De
altfel, prin sentința civilă nr. 605/2000 a Tribunalului Constanța, care a fost
anulată prin decizia civilă nr. 9 a Curții de Apel Constanța, s-a admis
acțiunea în parte, obligând pârâții să predea în deplină proprietate și posesie
imobilul situat în Constanța, fiind individualizat acest imobil, și că fiind
compus din „teren în suprafață de 250 mp” și „construcție realizată cu subsol,
parter și etaj”, care este identic cu cel dobândit de reclamanți prin actul de
vânzare-cumpărare nr. 1098 din 29 mai 1945.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat și în baza
art. 312 C. proc. civ., se va menține sentința civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local al municipiului Constanța
împotriva deciziei nr. 3 C din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța,
secția civilă, minori, familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Obligă Municipiul Constanța prin primar
să plătească intimaților-contestatori D.A. și D.M. suma de 1785 RON cheltuieli
de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 octombrie 2008.