ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2008

HOTĂRÂRE
30.10.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6413/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Constanța cu nr. 2662/36 din 12 noiembrie 2007 petenții D.A. și

D.M., în calitate de moștenitori ai defunctului T.D., au chemat în judecată pe

intimații R.A.E.D.P. Constanța, Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța

prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

D.G.F.P.S. Constanța și intervenienții S.N., P.C., pentru ca prin sentința ce

se va pronunța să se dispună lămurirea înțelesului dispozițiilor deciziei civile

nr. 62/C din 2 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin natura

întinderii dreptului, respectiv descrierea imobilului situat în Constanța,

astfel cum rezultă din actul de proprietate și cum a fost identificat prin

raportul de expertiză efectuat de expertul S.

Se motivează cererea arătând

că prin decizia civilă nr. 62/C din 2 iunie 2003 s-au admis apelurile formulate

de părți, a fost anulată sentința civilă nr. 615 din 11 septembrie 2000, pe

fond a fost admisă acțiunea în revendicare, obligând pârâta să restituie în

natură imobilul situat în Constanța.

Prin decizia civilă nr. 3/C

din 9 ianuaurie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, a respins excepția tardivității formulării contestației la titlu, s-a

admis contestația privind lămurirea titlului executoriu formulată de D.A. și

D.M., în contradictoriu cu intimații R.A.E.D.P.P. Constanța, Consiliul local

Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Constanța, intervenienții fiind

S.N., P.C., C.D.M., împotriva deciziei civile nr. 62 din 2 iunie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în sensul că imobilul situat în str. C.

nr. 23, Constanța, este compus din teren în suprafață de 250 mp plus

construcția compusă din subsol, parter și etaj conform anexei 1 la raportul de

expertiză întocmit de expert S.O.

S-a reținut că, în

conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prin

contestația la titlu se urmărește clarificarea, interpretarea sau explicitarea

dispozițiilor hotărârii pentru a se obține executarea întocmai a acestuia și

vizează numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii

ce constituie titlu executoriu.

S-a considerat că este

necesară lămurirea dispozitivului titlului executoriu sub aspectul întinderii

dreptului recunoscut prin descrierea imobilului restituit conform actului de

proprietate și a raportului de expertiză efectuat de expert S., din actele

depuse la dosar (titlul de proprietate și raportul de expertiză) rezultând că

imobilul revendicat de petente se compune din construcție (subsol, parter și

etaj) și teren în suprafață de 250 mp.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul local Constanța care

au învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:

Se susține că sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece s-au încălcat dispozițiile

art. 401 alin. (1) coroborat cu art. 103 C. proc. civ., în mod greșit instanța

a respins excepția tardivității formulării contestației la titlu, iar pe fond

contestația este neîntemeiată, deoarece pentru aceasta nu s-ar fi dorit o

lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului, ci o modificare a

lui, deși intrase în puterea lucrului judecat, ceea ce s-a și obținut prin

pronunțarea deciziei recurate.

S-a concluzionat că, pe

fond, această decizie s-a pronunțat cu încălcarea art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., care prevede un caz limitativ de expirare a titlului, nicidecum o

modificarea a acestuia.

Analizând sentința recurată

prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Dispozițiile art. 399 și

art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd posibilitatea clarificării,

interpretării și explicitării dispozitivului unei hotărâri, atunci când sunt

necesare lămuriri referitoare la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu.

În mod corect Curtea de Apel

Constanța a reținut că prin titlul executoriu (decizia civilă nr. 62/C din 2

iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Constanța) ce face obiectul prezentei

contestații s-a prevăzut obligația pârâților de a lăsa în deplină proprietate

și posesie imobilul situat în Constanța, dar nu a fost specificată suprafața de

teren, cea construită și liberă ce urmează a fi restituită conform titlului de

proprietate și raportului de expertiză efectuată în cauză.

Criticile formulate de

recurenți nu pot fi primite. Instanța nu a încălcat dispozițiile art. 401 C.

proc. civ. și art. 103 C. proc. civ. și a aplicat corespunzător dispozițiile

incidente, privind contestația la titlu. Astfel, susținerea recurenților

privind respingerea excepției tardivității nu se justifică, contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate

formula oricând înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită. În mod just s-a considerat că, din certificatul emis de

B.E.J. S.C. a rezultat că decizia nu a putut fi pusă în executare decât cu

privire la teren, deoarece nu e specificată în dispozitiv suprafața de teren ce

trebuie restituită petenților, ea aflându-se în faza de executare, cererea

având ca obiect lămurirea înțelesului titlului executoriu fiind considerată ca

formulată în termen.

Nici critica recurenților

privind „modificarea titlului executoriu” nu se justifică, prin decizia civilă

nr. 62/C din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța s-a dispus obligarea părților

la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, fără a se specifica

suprafața de teren și construcția, ce fac obiectul acțiunii reclamantului. De

altfel, prin sentința civilă nr. 605/2000 a Tribunalului Constanța, care a fost

anulată prin decizia civilă nr. 9 a Curții de Apel Constanța, s-a admis

acțiunea în parte, obligând pârâții să predea în deplină proprietate și posesie

imobilul situat în Constanța, fiind individualizat acest imobil, și că fiind

compus din „teren în suprafață de 250 mp” și „construcție realizată cu subsol,

parter și etaj”, care este identic cu cel dobândit de reclamanți prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 1098 din 29 mai 1945.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat și în baza

art. 312 C. proc. civ., se va menține sentința civilă ca legală.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local al municipiului Constanța

împotriva deciziei nr. 3 C din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă, minori, familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă Municipiul Constanța prin primar

să plătească intimaților-contestatori D.A. și D.M. suma de 1785 RON cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 619/2003
La data de 7 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.C.D., de pârâții Consiliul local Constanța, de R.A.E.D.P.P. Constanța, precum și de intervenienții Ș.I., Ș.M.C. și de B.V. și B.E. împotriva deciziei
ÎCCJ 2008-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4235/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 504 din 27 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2184/2006, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea formulată d
ÎCCJ 2005-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 801/2005
/1945 au avut ca efect întoarcerea bunului în patrimoniul reclamantului, de drept, deci independent de orice demers din partea acestuia. Așa fiind, Curtea constată că toate cele trei recursuri sunt nefondate, ele urmând a fi respinse ca ata
ÎCCJ 2008-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1720/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 august 1999, reclamantele K.B. și Z.L. prin mandatar avocat S.L.L. au chemat în judecată pe pârâții: 1. D.G.F.S. Constan
ÎCCJ 2008-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 937/2008
Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Reclamantul C.N.L. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Constanța, Cons
Sursă