ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petiționarilor D.M. și D.F. formulată împotriva ordonanței nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În cauză s-a reținut că persoanele vătămate D.M. și D.F. au sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva numiților B.E., judecător la Judecătoria Sectorului 2 București, soții D.C. și D.P. precum și împotriva numitului D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 215 C. pen., art. 292 C. pen.

Sus-numiții au arătat că prin contractul autentificat sub nr. 650 din 30 iunie 2003 la Biroul Notarului Public V.C. au cumpărat de la vânzătorul D.C. apartamentul 51 din șos. Mihai Bravu. Ulterior, numiții D.C. și D.P. au solicitat instanței anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu motivarea că ei au dobândit anterior proprietatea asupra acestui apartament, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu D.C. și autentificat sub nr. 18043/1994 la N.S.L. al Sectorului 2 București, transcris sub nr. 11857/2004. La încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin care D.M. și D.F. au dobândit imobilul, notarul public V.C. a avut în vedere extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003 eliberat de Judecătoria Sectorului 2 București din care rezultă că D.C.

este proprietarul imobilului iar acesta nu este grevat de sarcini. Urmare actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat, în privința judecătorului B.E., că aceasta a pronunțat încheierea nr. 10621 din 5 septembrie 2001 prin care a admis cererea numitului D.C. și a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului. Pentru această faptă, prevăzută de art. 246 C. pen., nu mai pot fi efectuate cercetări, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. În privința eliberării extrasului de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003 s-a constatat că actul a fost eliberat sub semnătura conducătorului de carte funciară și nu a judecătorului. De urmare, prin ordonanța nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public V.C.

întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală și, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de B.E. întrucât pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (încheierea de intabulare nr. 10621 din 5 septembrie 2001) a intervenit prescripția răspunderii penale iar pentru aceeași faptă prevăzută de art. 246 Code penal (eliberare extras de carte funciară) întrucât nu a fost săvârșită de aceasta. Procurorul a mai dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București pentru efectuarea cercetărilor față de D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. și față de conducătorul de carte funciară pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe de neurmărire persoanele vătămate D.M. și D.F. au formulat plângere în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o, succesiv, pentru greșita extindere a cercetărilor și față de notarul public și conducătorul de carte funciară, față de care nu au depus plângere, pentru neobservarea corectei încadrări juridice a faptei judecătorului B.E., în prevederile art. 246 C. pen., raportat la art. 248 1 C. pen., față de prejudiciul reclamat, de 90000 euro și pentru omisiunea pronunțării cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., imputată judecătorului. Prin rezoluția nr. 1285/II/2/2007 din 21 august 2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a admis parțial plângerea petiționarilor și a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.E.

sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, respingând plângerea sub celelalte aspecte. În motivarea acestei soluții s-a arătat că procurorul nu este condiționat în efectuarea urmăririi penale de limitele de investire prin plângerea persoanei vătămate, atunci când este vorba de infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, așa încât efectuarea de acte de urmărire și față de notarul public și conducătorul de carte funciară este legală. Referitor la încadrarea juridică a faptei judecătorului B.E., s-a avut în vedere documentația certă potrivit căreia persoana vătămată D.F., titulara contractului de vânzare-cumpărare, a cumpărat apartamentul cu suma de 338.301.000 lei, nefiind aplicabile prevederile art. 248 1 C. pen.

Împotriva soluției de neurmărire petiționarii D.M. și D.F. au formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la instanță, reluând criticile aduse prin plângerea adresată procurorului general. Așa cum s-a arătat, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 11 din 24 ianuarie 2008, a respins plângerea petiționarilor, ca nefondată, constatând că rezoluția procurorului general prin care a fost soluționată plângerea sus-numiților răspunde argumentat și întemeiat tuturor criticilor aduse soluției de neurmărire. Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petiționari, criticând-o pentru aspectele de netemeinicie și nelegalitate consemnate în partea introductivă. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în limitele prevăzute de art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Deși instanța nu a făcut o motivare corespunzătoare, proprie, a soluției adoptate, limitându-se să reproducă motivarea din rezoluția procurorului general, care viza aceleași critici, hotărârea, pe fondul cauzei, este legală și temeinică. Faptele imputate judecătorului B.E., respectiv de a fi emis încheierea nr. 10621 din 5 septembrie 2001 de intabulare a dreptului de proprietate și de a fi eliberat extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003, au fost analizate și soluționate corect. Încadrarea juridică a acestora este atributul procurorului și nu al persoanei vătămate, astfel încât critica făcută de petiționari, în sensul că nu s-au examinat faptele și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen, raportat la art. 248 1 C. pen., este neîntemeiată.

De altfel, și în încadrarea prevăzută de art. 249 C. pen., soluția ar fi fost tot de neurmărire penală motivat de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale întrucât prejudiciul, conform contractului de vânzare-cumpărare, este în sumă de 338.301.000 lei, nefiind aplicabilă agravanta prevăzută de art. 248 1 C. pen. Actele premergătoare efectuate în cauză și față de alte persoane decât cele menționate în plângerea petiționarilor, sunt legale, procurorul având obligația să întreprindă astfel de activități judiciare în cazurile în care acestea se impun și privesc infracțiuni care se urmăresc din oficiu. Încadrarea juridică multiplă dată de procurorul general prin rezoluția nr. 1285/II/2/2007 din 21 august 2007 faptei judecătorului B.E.

constând în emiterea încheierii nr. 10621 din 5 septembrie 2001, prin reținerea și a infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., alături de cea prevăzută de art. 246 C. pen., avută în vedere de ordonanța nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007, este, de asemenea legală și semnifică preocuparea pentru analiza juridică, sub toate aspectele, a faptelor săvârșite. În sfârșit, disjungerea cauzei și declinarea competenței materiale de efectuare a cercetărilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București față de D.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. și față de conducătorul de carte funciară sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., este legală.

Chiar dacă formal nu s-a adoptat această măsură și în privința numiților D.C. și D.P., organul de cercetare penală, în măsura în care va constata participația acestora la săvârșirea infracțiunii, va întreprinde, din oficiu, potrivit legii, cercetările ce se impun. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea instanței este legală și temeinică, recursul petiționarilor D.M. și D.F. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii D.M. și D.F. împotriva sentinței penale nr. 11 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare și la cheltuieli de judecată, în sumă de câte 250 lei, către intimații D.C. și D.P. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2008.