ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11

din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarilor D.M. și D.F. formulată împotriva ordonanței nr. 487/P/2007

din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În cauză s-a reținut că persoanele

vătămate D.M. și D.F. au sesizat organul de urmărire penală prin plângere

împotriva numiților B.E., judecător la Judecătoria Sectorului 2 București,

soții D.C. și D.P. precum și împotriva numitului D.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 246 C. pen., art. 249 C.

pen., art. 215 C. pen., art. 292 C. pen.

Sus-numiții au arătat că

prin contractul autentificat sub nr. 650 din 30 iunie 2003 la Biroul Notarului

Public V.C. au cumpărat de la vânzătorul D.C. apartamentul 51 din șos. Mihai

Bravu.

Ulterior, numiții D.C. și D.P.

au solicitat instanței anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu motivarea

că ei au dobândit anterior proprietatea asupra acestui apartament, prin

contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu D.C. și autentificat sub nr. 18043/1994

la N.S.L. al Sectorului 2 București, transcris sub nr. 11857/2004.

La încheierea contractului

de vânzare-cumpărare prin care D.M. și D.F. au dobândit imobilul, notarul

public V.C. a avut în vedere extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie

2003 eliberat de Judecătoria Sectorului 2 București din care rezultă că D.C.

este proprietarul imobilului iar acesta nu este grevat de sarcini.

Urmare actelor premergătoare

efectuate, procurorul a constatat, în privința judecătorului B.E., că aceasta a

pronunțat încheierea nr. 10621 din 5 septembrie 2001 prin care a admis cererea

numitului D.C. și a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra

imobilului.

Pentru această faptă,

prevăzută de art. 246 C. pen., nu mai pot fi efectuate cercetări, întrucât s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În privința eliberării

extrasului de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003 s-a constatat că actul

a fost eliberat sub semnătura conducătorului de carte funciară și nu a

judecătorului.

De urmare, prin ordonanța nr.

487/P/2007 din 11 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public V.C. întrucât fapta

sa nu este prevăzută de legea penală și, de asemenea, neînceperea urmăririi

penale față de B.E. întrucât pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen.

(încheierea de intabulare nr. 10621 din 5 septembrie 2001) a intervenit

prescripția răspunderii penale iar pentru aceeași faptă prevăzută de art. 246

Code penal (eliberare extras de carte funciară) întrucât nu a fost săvârșită de

aceasta.

Procurorul a mai dispus

disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 București pentru efectuarea cercetărilor față de

D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. și față

de conducătorul de carte funciară pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C.

pen.

Împotriva acestei ordonanțe

de neurmărire persoanele vătămate D.M. și D.F. au formulat plângere în temeiul art.

275 – art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, criticând-o, succesiv, pentru greșita extindere a

cercetărilor și față de notarul public și conducătorul de carte funciară, față

de care nu au depus plângere, pentru neobservarea corectei încadrări juridice a

faptei judecătorului B.E., în prevederile art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen., față de prejudiciul reclamat, de 90000 euro și pentru omisiunea

pronunțării cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., imputată

judecătorului.

Prin rezoluția nr. 1285/II/2/2007

din 21 august 2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a admis parțial plângerea petiționarilor și a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.E. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale,

respingând plângerea sub celelalte aspecte.

În motivarea acestei soluții

s-a arătat că procurorul nu este condiționat în efectuarea urmăririi penale de

limitele de investire prin plângerea persoanei vătămate, atunci când este vorba

de infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din

oficiu, așa încât efectuarea de acte de urmărire și față de notarul public și

conducătorul de carte funciară este legală.

Referitor la încadrarea

juridică a faptei judecătorului B.E., s-a avut în vedere documentația certă

potrivit căreia persoana vătămată D.F., titulara contractului de

vânzare-cumpărare, a cumpărat apartamentul cu suma de 338.301.000 lei, nefiind

aplicabile prevederile art. 248

1

C. pen.

Împotriva soluției de

neurmărire petiționarii D.M. și D.F. au formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la instanță, reluând criticile aduse prin plângerea adresată

procurorului general.

Așa cum s-a arătat, Curtea

de Apel București, prin sentința penală nr. 11 din 24 ianuarie 2008, a respins

plângerea petiționarilor, ca nefondată, constatând că rezoluția procurorului

general prin care a fost soluționată plângerea sus-numiților răspunde

argumentat și întemeiat tuturor criticilor aduse soluției de neurmărire.

Hotărârea sus-menționată a

fost atacată cu recurs de către petiționari, criticând-o pentru aspectele de

netemeinicie și nelegalitate consemnate în partea introductivă.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în limitele prevăzute

de art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu

este fondat.

Deși instanța nu a făcut o

motivare corespunzătoare, proprie, a soluției adoptate, limitându-se să

reproducă motivarea din rezoluția procurorului general, care viza aceleași

critici, hotărârea, pe fondul cauzei, este legală și temeinică.

Faptele imputate

judecătorului B.E., respectiv de a fi emis încheierea nr. 10621 din 5

septembrie 2001 de intabulare a dreptului de proprietate și de a fi eliberat

extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003, au fost analizate și

soluționate corect.

Încadrarea juridică a

acestora este atributul procurorului și nu al persoanei vătămate, astfel încât

critica făcută de petiționari, în sensul că nu s-au examinat faptele și sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen, raportat la art. 248

1

C.

pen., este neîntemeiată.

De altfel, și în încadrarea

prevăzută de art. 249 C. pen., soluția ar fi fost tot de neurmărire penală

motivat de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale întrucât

prejudiciul, conform contractului de vânzare-cumpărare, este în sumă de

338.301.000 lei, nefiind aplicabilă agravanta prevăzută de art. 248

1

C. pen.

Actele premergătoare efectuate

în cauză și față de alte persoane decât cele menționate în plângerea

petiționarilor, sunt legale, procurorul având obligația să întreprindă astfel

de activități judiciare în cazurile în care acestea se impun și privesc

infracțiuni care se urmăresc din oficiu.

Încadrarea juridică multiplă

dată de procurorul general prin rezoluția nr. 1285/II/2/2007 din 21 august 2007

faptei judecătorului B.E. constând în emiterea încheierii nr. 10621 din 5

septembrie 2001, prin reținerea și a infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.,

alături de cea prevăzută de art. 246 C. pen., avută în vedere de ordonanța nr. 487/P/2007

din 11 iulie 2007, este, de asemenea legală și semnifică preocuparea pentru

analiza juridică, sub toate aspectele, a faptelor săvârșite.

În sfârșit, disjungerea

cauzei și declinarea competenței materiale de efectuare a cercetărilor la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București față de D.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. și față

de conducătorul de carte funciară sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 249 C. pen., este legală.

Chiar dacă formal nu s-a

adoptat această măsură și în privința numiților D.C. și D.P., organul de

cercetare penală, în măsura în care va constata participația acestora la

săvârșirea infracțiunii, va întreprinde, din oficiu, potrivit legii,

cercetările ce se impun.

Față de cele ce preced,

constatând că hotărârea instanței este legală și temeinică, recursul

petiționarilor D.M. și D.F. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarii D.M. și D.F. împotriva sentinței penale nr. 11

din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții să

plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare și la cheltuieli de

judecată, în sumă de câte 250 lei, către intimații D.C. și D.P.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 aprilie 2008.