ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6687/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3 februarie 2003, reclamanta C.P. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății și Consiliul local al

Municipiului Câmpina, să oblige pârâții a-i restitui în deplină proprietate

imobilul situat în Câmpina, cunoscut sub denumirea de „Castelul Știrbei”,

precum și alte două construcții împreună cu terenurile aferente, situate în

Câmpina.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

învederat că este îndreptățită la restituirea acestor imobile, în calitate de

strănepoată a lui Ș.V. și fiică, prin recunoaștere, a lui B.Ș.

Investit cu soluținarea litigiului,

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 94 din 5 februarie 2004, a

admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâtul Ministerul

Sănătății, pe cale de consecință respingând acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență că prin sentința nr. 747 din 6 decembrie 2002,

Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta C.P., într-un

litigiu având același obiect, cauză și aceleași părți.

Or, în prezenta cauză, reclamanta

reiterează aceleași cereri ca cele formulate în dosarul nr. 9414/2002 al

Tribunalului Prahova.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 434 din 13 decembrie 2006, a respins

ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză a declarat recurs în termen

legal, reclamanta C.P. care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., susține în esență că în mod greșit au reținut instanțele că, în

cauză, operează autoritatea lucrului judecat, în condițiile în care nu sunt

întrunite cerințele art. 1201 C. civ. și ale art. 166 C. proc. civ.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Una din cele mai importante excepții

de procedură, excepția puterii lucrului judecat, reglementată ca atare în art.

166 C. proc. civ. și respectiv art. 1201 C. civ., este o excepție de fond,

peremtorie și absolută.

Elementele care structurează lucrul

judecat și care-i determină efectele rezultă din dispozițiile art. 1201 C.

civ., text ce se referă la tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, potrivit acestui text „este

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor, în aceeași calitate”.

În speță, așa cum corect au reținut

instanțele, sentința nr. 747 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova,

rămasă definitivă prin decizia nr. 45 din 10 martie 2003 a Curții de Apel

Ploiești și irevocabilă prin decizia nr. 6770 din 3 decembrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, invocată în susținerea excepției autorității

lucrului judecat, a avut același obiect, respectiv revendicarea imobilelor din

Câmpina, litigiul purtându-se între aceleași părți, având aceeași calitate

procesuală, fundamentul juridic al cererii (cauze) fiind de asemenea identic

(f. 14 dosar nr. 1747/2003 al Tribunalului Prahova, secția civilă).

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.P. împotriva deciziei nr. 434 din 13 decembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2007.