ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2007

HOTĂRÂRE
07.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

19 mai 2006, reclamanta S.N.G.N. R. SA, sucursala Târgu Mureș, a solicitat în

contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Târgu Mureș, anularea

avizului de plată comunicat la 17 mai 2005 privind suma de 745.115 RON.

Totodată a solicitat suspendarea executării acestui act până la soluționarea

definitivă a litigiului.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că avizul de plată este lovit de nulitate întrucât nu

respectă dispozițiile art. 46 O.G. nr. 92/2003 în sensul că nu cuprinde

elemente ca numele și prenumele, precum și calitatea persoanei împuternicite de

organul fiscal; a fost emis în baza declarațiilor de impunere rectificative

care în mod nelegal au fost corectate de autoritatea fiscală în absența sa.

Prin sentința civilă nr. 122

din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului local al primăriei Târgu Mureș și pe

fond a admis acțiunea și a anulat în parte avizul constatând că suma reală

datorată cu titlu de impozit aferent construcțiilor speciale este pentru

perioada 2 octombrie 2005 de 155.213 RON la care se adaugă penalități de

întârziere de 150.180 RON.

Pentru a hotărî astfel

instanța și-a însușit concluziile expertizei contabile în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureș în numele și pentru

Municipiul Târgu Mureș, Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș și

Primăriei Municipiului Târgu Mureș întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În esență recurenții au

susținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, avizul de plată fiind

rezultatul unei operațiuni administrative având ca scop informarea

contribuabilului despre situația sa fiscală și nicidecum în act administrativ

fiscal emis stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Pe fondul litigiului,

recurenții au arătat că impozitul stabilit în sarcina reclamantei este datorat

în întregime, scutirea pe clădiri și alte construcții speciale putând opera numai

în măsura în care s-ar fi obținut din partea Consiliului local Târgu Mureș un

aviz în acest sens.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

„orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim de către autoritatea publică, printr-un act administrativ, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din

același act normativ definește actul administrativ ca fiind un act unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării ori organizării executării legii, dând naștere, modificând sau

stingând raporturi juridice”.

Codul de procedură fiscală

în art. 41 definește noțiunea de act administrativ fiscal ca fiind actul emis

de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea,

modificarea sau stingerea dreptului și obligațiilor fiscale. Or, actul prin

care se stabilesc obligațiile fiscale este, conform dispozițiilor art. 83 C. proc. fisc., fie decizia emisă de organul fiscal, fie declarația fiscală, care poate fi

redactată sub forma unui proces verbal (art. 80 alin. (2)/sau poate fi asimilată

cu declarația de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare (art. 84 alin.

(4)).

Cum în cauză impozitul

datorat de reclamantă s-a stabilit pe baza declarațiilor de impunere

rectificative verificate ulterior de organul fiscal, numai acestea puteau face

obiectul contestării în contencios administrativ, prin conținutul lor, ele

reprezentând acte administrativ fiscale, astfel cum le definește art. 41 C. proc. fisc. și nicidecum avizul de plată întocmit ulterior stabilirii datoriei fiscale și care

nu are decât rolul de a încunoștința despre existența acesteia.

De altfel anularea acestui

aviz în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să conteste declarațiile de

impunere nu ar avea nici un efect asupra obligației fiscale stabilite în

sarcina acesteia.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

Primarul municipiului Târgu Mureș în numele și pe seama Municipiului Târgu

Mureș, al Consiliului local al municipiului Târgu Mureș și al Primăriei

municipiului Târgu Mureș, împotriva sentinței civile nr. 122 din 6 octombrie 2006 a Curții de apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond respinge acțiunea formulată de S.N.G.N. R. SA, sucursala Târgu Mureș.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1/2019
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 6 iunie 2013 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, sub număr de Dosar x/2013, contestatorii Municipiul Târgu
ÎCCJ 2017-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2117/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a
ÎCCJ 2007-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 16 din 16 martie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de
ÎCCJ 2006-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 158 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 113
ÎCCJ 2011-06-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3805/2011
acțiunea, solicitând în subsidiar anularea sumelor reprezentând majorări de întârziere, întrucât în art. 122 1 C. proc. fisc. se prevede că după data deschiderii procedurii nu se datorează majorări de întârziere. Prin sentința civilă nr. 19
Sursă