ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1025/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 323 din 9

martie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins cererea formulată

de reclamantul I.T., în contradictoriu cu pârâta comuna Mătăsaru județul

Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a

urmat procedura specială reglementată doar cu privire la terenul în suprafață

de 50 ha, teren moștenit de la mama sa, A.F. Că notificarea formulată de

reclamant nu vizează și imobilele: casă de locuit și terenul în suprafață de

2,5 ha.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 406 din 23 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul

declarat de I.M.T., împotriva sentinței civile nr. 323 din 9 martie 2006

pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu Primăria comunei Mătăsaru

județul Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, notificarea de la fila 17 dosar nr. 2064/2005 al

Judecătoriei Găești, atașat la dosarul cauzei, se referă doar la terenul în

suprafață de 50 ha care a aparținut autoarei Ignat A.F., teren pentru care s-a

reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1/2000.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamantul I.M.T., criticând-o ca fiind nelegală,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Deși în motivarea acțiunii s-a

arătat că în baza Legii nr. 10/2001 au solicitat restituirea bunurilor

expropriate prin Legea nr. 83/1959 ce au rămas pe urma autorilor M.I. și A.F.,

instanțele în mod greșit au reținut că au solicitat restituirea doar a suprafeței

de 50 ha.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul T.M., a solicitat în

condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură

a terenului în suprafață de 50 ha rămas pe urma autoarei I.A.F., Notificarea

nr. 1355 din 18 iulie 2001 (f. 12 dosar nr. 2064/2004 al Judecătoriei Găești,

atașat la dosarul cauzei).

Urmarea Notificării mai sus

menționată, Primăria comunei Mătăsaru, cu adresa nr. 641 din 11 februarie 2005,

f. 17 dosarul 2064/2004, a făcut cunoscut faptul că reclamantul a solicitat

doar reconstituirea terenului în suprafață de 50 ha, drept pentru care s-a

reconstituit dreptul de proprietate pe numele I.A.F. în condițiile Legii nr.

1/2000.

Cum notificarea mai sus menționată

se referă doar la terenul în suprafață de 50 ha nu și la terenul în suprafață

de 2,5 ha și la construcțiile edificate pe acest teren, despre care face

vorbire reclamantul în petitul cererii din dosarul nr. 2064/2004 al

Judecătoriei Găești, instanțele în mod judicios au reținut că reclamantul nu a

făcut dovada efectuării procedurii prealabile administrative prevăzută de Legea

nr. 10/2001 cu privire la acest teren și prin urmare nu are dreptul de a i se

restitui în natură acest din urmă teren și construcțiile edificate pe terenul

menționat.

La termenul din data de 18 februarie

2008, reclamantul I.M.T., a prezentat un contract de vânzare-cumpărare de

drepturi litigioase autentificat sub nr. 1910 din 16 noiembrie 2006, din care

rezultă că reclamantul a înstrăinat numitei V.I. drepturile litigioase ce i se

cuvin privind imobilele situate pe raza comunei Mătăsaru județul Dâmbovița, f.

60-61 dosar recurs.

Așadar față de cele reținute, Înalta

Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și continuat de V.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul I.M.T. și continuat de V.I. împotriva deciziei nr. 406 din 23

noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie

2008.