ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub

nr. 624 la data de 25 ianuarie 2006 revizuentul P.H. a solicitat revizuirea Hotărârii

nr. 146 din 9 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2696/2001 a Curții de

Apel Cluj și suspendarea executării hotărârii, în conformitate cu prevederile art.

322 și 325 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât în urma demersurilor

făcute la Guvernul României și Ministerul de Finanțe i s-a comunicat că

impunerea este greșită. Întrucât această comunicare i s-a făcut și fiscului,

acesta a stabilit că eroarea este fundamentală și a trimis adresa din 5

decembrie 2005 prin care revocă decizia cu privire la impozitarea sa pe

criterii comerciale și-i comunică faptul că, potrivit O.G. nr. 73/1999 trebuie

să plătească impozit, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru profesia de

avocat.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința nr. 129 din 1 martie 2005 a respins ca tardiv formulată cererea de

revizuire formulată de P.H., împotriva sentinței nr. 146/2001, reținând că din

consemnarea poștei rezultă că revizuentul a promovat cererea peste termenele de

30 și respectiv 15 zile.

Recursul declarat de P.H. împotriva

sentinței civile nr. 129 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată sentința atacată, iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe, numai sub aspectul

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cererea de

revizuire, instanța de trimitere a reținut că, revizuentul a invocat înscrisuri

care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cele două înscrisuri sunt cu câțiva ani ulterioare hotărârii atacate. De

asemenea, s-a reținut că nu poate fi vorba nici despre o desființare sau

modificare a hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei

revizuire se cere.

Împotriva sentinței civile nr.

560 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs P.H., care a

susținut în esență că, revizuirea a fost introdusă în termen și că este neverosimil

a se constata că o decizie este legală, în vreme ce organele fiscale o

consideră eronată, întrucât revizuentul nu a întreprins activități comerciale.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin decizia de

impunere nr. 4023/03 din 7 iulie 2000 emisă de A.F.P. Bistrița s-a stabilit în

sarcina recurentului obligații fiscale în sumă de 1.162 lei cu titlu de impozit

pe venit pe anul 2000 și penalități de 30 % din suma stabilită, pentru

nedepunerea de către recurent a declarației speciale de venit, pentru

veniturile obținute din exercitarea profesiei de avocat.

În urma rejudecării cauzei

pe fond, prin sentința atacată cu recurs, Curtea de Apel Cluj a respins cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire

recurentul a invocat două înscrisuri emise de A.N.A.F. și de D.G.F.P. Bistrița

Năsăud, înscrisuri emise după pronunțarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 5 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În cauză, înscrisurile nu se

încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât pe de o parte cele două înscrisuri sunt ulterioare hotărârii atacate, iar pe de altă parte,

nu suntem nici în ipoteza desființării sau modificării unei hotărâri a unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea revizuită.

Față de cele ce preced

recursul apare ca nefondat urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.H. împotriva sentinței civile nr. 560 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2007.