ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7822/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7822/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256
C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Neamț la 28 august 2005 reclamantul P.G. a chemat în judecată pe
pârâții S.S. și Ministerul Administrației și Internelor pentru a-i plăti în
solidar 4200 Euro plus dobânda aferentă cu titlu de daune materiale și
2.000.000 lei noi daune morale pentru prejudiciul grav pe care i l-a produs
primul pârât în calitate de lucrător la Biroul cercetări penale din cadrul
Poliției municipiului Piatra Neamț.
Temeiul acțiunii a fost indicat ca
fiind art. 998 și art. 999 C. civ. împotriva primului pârât și, respectiv, art.
1000 alin. (2) C. civ., împotriva celui de-al doilea pârât.
Tribunalul Neamț prin sentința
civilă nr. 161/C din 30 martie 2006 a respins ca neîntemeiate excepțiile
invocate de pârâți, de netimbrare a acțiunii, și respectiv, de lipsa calității
procesuale pasive. Pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentințe
instanța a reținut că acțiunea în pretenții rezultată din modul defectuos în
care pârâtul S.S. i-ar fi instrumentat cauza penală sunt scutite de taxă de
timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, iar împrejurarea că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a
înțeles să se prevaleze de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, nu
exclude calitatea procesuală pasivă a acestei părți câtă vreme nu s-a făcut
dovada că s-ar fi aprobat prin ordin al ministerului numirea și eliberarea
în/din funcția a polițiștilor de către inspectoratele de poliție din care
aceștia fac parte.
S-a reținut în fapt că între
reclamant și numitul V.D. a intervenit la 28 iunie 2004 un contract de
împrumut, prin care acesta l-a împrumutat pe D.V. cu suma de 4200 Euro.
Sentința civilă nr. 3760/2004
conținând somația de plată determinată de acțiunea reclamantului a fost anulată
în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1095 din 17 martie 2005, pentru
considerentul că nu a fost prezentat originalul contractului de împrumut pentru
a se verifica că pretinsa creanță este certă, lichidă și exigibilă, conform
condițiilor impuse de art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
În paralel cu acest proces, petentul
a fost cercetat și urmărit penal pentru fals în înscrisul sub semnătură privată
amintit (contractul de împrumut) și pentru tentativă la infracțiunea de
înșelăciune, urmare plângerii făcute de V.D. la 22 august 2004, plângere
înregistrată la Poliția municipiului Piatra Neamț. Propunerea de punere în
mișcare a acțiunii penale (conform referatului de terminare a urmăririi penale
semnat de pârâtul S.S.) nu a fost însușită de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Piatra Neamț care a și dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală, cu
motivarea că faptele pentru care a fost cercetat nu sunt prevăzute de legea
penală și au fost săvârșite fără intenție de a săvârși faptele pentru care s-a
făcut reclamația. Motivul a fost tot imposibilitatea părților de a prezenta
originalul contractului de împrumut.
Instanța a constatat, din examinarea
referatului de terminare a urmăriri penale, singurul act încheiat în cadrul
urmăririi de către intimatul-pârât, că nu sunt întrunite în cauză elementele
prevăzute de Codul civil pentru reținerea și angajarea răspunderii civile
delictuale, faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție și raportul de cauzalitate
între faptă și paguba produsă.
Ca urmare nu se poate angaja
răspunderea pârâților primul pentru motivele arătate și secundul în calitate de
comitent pentru fapta prepusului în sensul că prin acțiunea lor pârâții i-ar fi
încălcat reclamantului drepturile prevăzute de Constituie și CEDO. Activitatea
de urmărire penală a fost supusă căilor de confirmare ea nefiind confirmată și
pentru orice neajuns pe parcursul anchetei penale reclamantul avea la
dispoziție plângerea la procurorul care supraveghea conform procedurii penale
activitatea de urmărire a polițiștilor.
Curtea de Apel Bacău prin decizia
civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamant împotriva sentinței civile nr. 161 din 30 martie 2006.
Instanța de apel a reținut că
apelantul reclamant, prin cele 6 motive de apel, a reiterat detaliat toate
motivele invocate prin acțiunea introductivă de instanță, prin precizările
ulterioare și prin concluziile scrise depuse la dosar. Toate criticile au
privit activitatea primului pârât care și-a îndeplinit defectuos sarcinile de
servici.
S-au constatat neîntemeiate
criticile referitoare la activitatea pârâtului care a respectat și aplicat
prevederile Codului procedura penală.
Nu s-au reținut, ca elemente care
l-ar fi putut prejudicia pe reclamant, nici probele administrate în cadrul
urmăririi penale pentru că nu acestea au condus la invalidarea somației de
plată ci neprezentarea contractului de împrumut în original față de contestarea
de către V.D. a sumei pretinse de către reclamant.
Împotriva acestei decizii
reclamantul a declarat în termen recurs.
În motivarea recursului, în esență
recurentul reclamant a criticat soluția Curții de apel pentru că nu i s-a
asigurat un proces echitabil într-un termen rezonabil. S-a susținut că nu s-a
motivat soluția, deoarece s-au preluat considerentele sentinței de fond și nu
s-a răspuns la motivele de apel, ceea ce conturează motive clare de recurs
conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a apreciat de către recurent că
instanțele au judecat greșit cauza prin aceea că nu au reținut că pârâtul a
încălcat dispozițiile art. 175 C. proc. pen., pentru că nu a dispus citarea sa
pentru anchetă, ceea ce l-a privat pe acesta de beneficiul unui proces
echitabil în cadrul căruia să-și poată face apărările.
S-au criticat gravele erori ale
instanței în aprecierea probelor administrate toate acestea aducându-i
reclamantului substanțiale prejudicii materiale, morale și de sănătate
(prejudiciul material fiind imposibilitatea sa de a-și recupera suma dată cu
împrumut).
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat și se va
respinge pentru considerentele următoare.
Se constată că prin decizia curții
de apel au fost examinate pe larg motivele și au fost arătate considerentele
pentru care criticile au fost respinse și anume nedovedirea elementelor
constitutive (în situația de fapt expusă) ale angajării răspunderii civile
delictuale.
Împrejurarea că instanța de apel
face referiri la considerentele sentinței de fond, demers inevitabil în cadrul
controlului judiciar ierarhic, nu lipsește de argumente motivația instanței de
apel.
Ca urmare critica referitoare la
pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. nu este fondată.
Nu se poate reține nici critica
prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța de apel confirmând
argumentația de fapt și de drept pentru respingerea acțiunii, în cauză fiind
corect stabilit că nu s-au dovedit elementele pentru angajarea răspunderii
instituite de art. 998, art. 999 C. civ.
De altfel recurentul nu a indicat ce
dispoziții legale au fost greșit aplicate.
Critica, cea mai amplă din cadrul
recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. greșita
interpretare a probelor administrate, nu mai poate fi invocată ca motiv de
recurs, față de împrejurarea că acest text nu mai este în vigoare din 17 iulie
2005 de când a fost aprobat prin art. I pct. 111
1
din O.U.G. nr.
138/2000 (publicată în M. Of. nr. 474 din 2 august 2000 și aprobată prin Legea
nr. 219/2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005.
Pentru aceste considerente, văzând
și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a Curții de
Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie
2007.