ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3811/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor

și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 74 din 26 iunie 2009 a

respins ca nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen.

formulată în calitate de persoană vătămată de petiționarul B.N. și în

consecință;

A fost menținută,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., rezoluția procurorului din 26 februarie 2009 în dosar nr. 22/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată în procedura

ulterioară de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. conform

rezoluției nr. 125/II/2/2009 din 6 aprilie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat – prin care a fost dispusă

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) față de intimatul-făptuitor H.V.

executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

A fost obligat

petiționarul – potrivit art.192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 100

lei, cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel,

judecătorul cauzei efectuând controlul jurisdicțional asupra soluției de

neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluția 22/P/2009 din 26

februarie 2009 a constatat la rândul său – contrar solicitării petiționarului

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. pen.

pentru desființarea actului procurorului sus-menționat și declanșarea

procedurii de judecată în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor – că intimatul-făptuitor H.V. prin

activitățile specifice întreprinse doar cu privire la plata drepturilor

salariale și refuzul participării sale și la reintegrarea în funcție anterioară

a petiționarului a procedat la executarea silită a obligațiilor stabilite prin

titlul executor constituit de sentința civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a

Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999) în limitele legale prevăzute de

art. 371 alin. (2) C. proc. civ. și cu respectarea în acest sens a competenței

conferite prin art. 7 din Legea nr. 188/2000, astfel încât nu se poate reține

în sarcina executorului judecătoresc săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen. ori a altei fapte penale, în care sens au reținute următoarele:

- prin plângerea

adresată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 23 ianuarie 2009 în

calitate de persoană vătămată, numitul B.N. a solicitat a se efectua cercetări

penale față de executorul judecătoresc H.V. pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

constând în aceea că ar fi refuzat să pună în executare dispoziția din sentința

civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999, referitoare la reintegrarea sa pe postul

deținut la SC „N.F.A.” SA Fălticeni, înainte de emiterea deciziei nr. 30 din 10

mai 1999 de această unitate;

- din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoana vătămată B.N. a

îndeplinit funcția de planificator-salarizare la SC N.F.A. SA Fălticeni până la

data de 10 mai 1999, când, prin decizia nr. 30 a fost trecută în funcția de

vânzător, cu diminuarea corespunzător a salariului.

Prin sentința

civilă nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. 1511/1999)

definitivă prin decizia civilă nr. 1904 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus admiterea contestației formulată de B.N., desființarea

deciziei nr. 30 din 10 mai 1999, emisă de SC „N.F.A.” SA Fălticeni, cu privire

la trecerea contestatorului în funcția de vânzător și reintegrarea acestuia pe

postul deținut anterior, cu acordarea diferențelor salariale cuvenite.

După investirea

cu formulă executorie a hotărârii judecătorești, B.N. a solicitat executorului

judecătoresc H.V. să procedeze la executarea silită a acesteia, motivat de

faptul că societatea a refuzat aducerea la îndeplinire de bună voie a

obligațiilor impuse cu autoritate de lucru judecat de instanțele judecătorești;

cererea de executare silită a format obiectul dosarului nr. 9/2002 iar prin

procesul verbal din 24 februarie 2005, încheiat de executorul judecătoresc H.V.,

s-a constatat că prin recuperarea drepturilor salariale, executarea silită a

sentinței civile nr. 2485 din 15 noiembrie 1999 a fost realizată.

Executorul

judecătoresc, potrivit competenței conferită de lege (art. 7 din Legea nr. 188/2000)

s-a limitat la executarea silită a dispoziției din sentință privind plata

drepturilor salariale, motiv pentru care partea vătămată, considerând că în mod

abuziv H.V. nu a procedat la executarea silită și în ceea ce privește

reintegrarea sa în funcție, a solicitat să fie cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen.

termen declarat de petiționarul B.N., împotriva sentinței penale nr. 74 din 26 iunie

2009 reiterând motivele invocate în plângerea introdusă și obiecțiunea adresată

primei instanțe pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

și reținerea cauzei spre rejudecare potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

subzistă prin „fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor

sale de serviciu, cu știință, îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane”.

În speță,

existența infracțiunii amintite este afirmată de petiționarul-recurent în

conexiune cu faptul că intimatul H.V., în calitatea sa de executor judecătoresc

nu a procedat la executarea silită a titlului executor constituit de sentința

civilă nr. 2485/1999 a Judecătoriei Fălticeni, separat de plata drepturilor

salariale și cu privire la reintegrarea sa în funcția arătată anterior de

planificator salarizare la SC „N.F.A.” SA Fălticeni.

În acest sens,

astfel cum în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată și preluat ulterior

expunerea sentinței penale nr. 74/1999, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

civ. „pot fi executate silit obligațiile a căror obiect constă în plata unei

sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei

construcții, plantații ori alte lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise

de lege”.

Secțiunea a IV-a

a Capitolului 6 din Codul de procedură civilă reglementează separat executarea

silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face.

În cazul în

speță, reintegrarea în funcție a persoanei vătămate dispusă prin hotărâre

judecătorească definitivă, incumbă în exclusivitate debitorului-inculpat obligația

de a face presiuni locale ceea ce înseamnă că executarea silită nu poate fi

îndeplinită de executorul judecătoresc, ci numai de debitor; în cazul în care

debitorul nu își îndeplinește obligația, de a face - prevăzută în titlul

executor în conformitate cu dispozițiile art. 580

3

alin. (1) C.

proc. civ., poate fi constrâns la îndeplinirea acesteia prin aplicarea unei

amenzi civile de către instanță, la sesizarea creditorului; potrivit alin. (2)

al textului citat, creditorul poate solicita instanței și obligarea debitorului

la daune-interese cauzate de neîndeplinirea obligației prevăzute în alin.1, în

cazul nostru, aceea de reintegrare în funcție a persoanei vătămate B.N., la

cererea creditorului.

Pe de altă

parte, neexecutarea hotărârii judecătorești definitive privind reintegrarea în

muncă a unui salariat constituie infracțiunea și se pedepsește potrivit art. 278

C. muncii (Legea nr. 53/2003).

Partea vătămată B.N.

a formulat plângere prealabilă împotriva angajatorului pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 278 C. muncii, iar cauza se află în prezent pe rolul

Judecătoriei Fălticeni.

Având în vedere

cele expuse, rezultă că nu era în competența executorului judecătoresc H.V. executarea

silită a hotărârii de reintegrare în funcție a petiționarului-creditor și, ca

atare nu se poate reține în sarcina acestuia sentința primei instanțe pentru

care a fost menținută rezoluția atacată de neînceperea urmăririi penale în baza

art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind legală și temeinică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va fi obligat petiționarul-recurent

să plătească statului suma de 200

lei cheltuieli judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale

nr. 74 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul petiționar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.