ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3637/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 29 octombrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 2184/54/2009,în baza art. 300/2 și art. 160/b alin. (1) și (3) C.

proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a

inculpatului C.C.

S-a reținut că

la 21 iulie 2009, pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul cu nr. 2184/54/2009,

privind pe inculpatul C.C., trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.,

comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1)din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 257 C. pen., comb. cu art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în final, cu art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în

partea expozitivă a actului de sesizare, s-a reținut că în perioada mai-iunie

2009, inculpatul a pretins suma de 400 Euro, de la denunțătorul B.S.D., căruia

i-a promis că nu va declanșa urmărirea penală față de el, într-un dosar pe care

îl instrumentează, garantându-i, totodată, că va interveni la prim procurorul

parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru ca

respectivul dosar să fie repartizat unui procuror care să-I soluționeze în

favoarea lui.

De asemenea, s-a

mai reținut că, în același scop, inculpatul a pretins de la denunțător suma de

1.700 Euro, reprezentând diferența dintre valoarea de achiziție a unui

autoturism, ce urma să fie cumpărat din Germania de denunțător, și, ulterior,

vândut acestuia, la prețul de achiziție, iar nu la prețul pe care denunțătorul

l-ar fi obținut pe autoturism, potrivit valorilor din piața liberă.

Prin încheierea

nr.97 din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, în considerarea

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., cât și a existenței cazului prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Întrucât a constatat că

temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare

privarea de libertate a inculpatului, din ansamblul dosarului desprinzându-se

bănuiala rezonabilă că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis

în judecată, descrise în actul de sesizare, pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită și condiția pericolului social

concret pentru ordinea publică, aspect dedus din rezonanța socială a faptei

săvârșite, Curtea de Apel a constatat legalitatea și temeinicia arestării

preventive a inculpatului și a menținut această măsură.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, susținând că aceasta este nemotivată și că nu sunt

întrunite condițiile cumulative prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. pentru a se putea menține în continuare starea de arest a inculpatului.

Examinând încheierea atacată

prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc.

pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60

de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

În acest sens, instanța analizează dacă

temeiurile care au determinat arestarea preventivă mai subzistă sau dacă există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.

În speță, din actele și lucrările

dosarului ,rezultă că inculpatul C.C. este cercetat în stare de arest din 24

iunie 2009, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de

corupție, în formă continuată, comise în calitatea pe care a avut-o, aceea de

ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Mehedinți, Serviciul de cercetări

penale, faptele constând în esență în pretinderea unor sume de bani de la

denunțător pentru a nu declanșa urmărirea penală față de el într-un dosar pe

care îl instrumenta și pentru a interveni pe lângă prim-procurorul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru ca respectivul dosar să

fie repartizat unui procuror care să-l soluționeze în favoarea sa.

Așa cum a reținut și instanța de fond, din

actele aflate la dosarul cauzei până la acest moment se conturează presupunerea

rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat; pe de altă

parte, natura acestor fapte(fiind vorba despre infracțiuni de corupție),

împrejurările în care se presupune că ele ar fi fost comise(inculpatul

acționând în calitate de ofițer de poliție judiciară, persoană chemată să

aplice legea) justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta

buna desfășurare în continuare a procesului penal.

În consecință, Înalta Curte constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

împotriva inculpatului subzistă și impun cercetarea acestuia în continuare în

stare de arest preventiv, astfel încât criticile formulate de inculpat sub

acest aspect sunt nefondate.

Nici susținerile privind nemotivarea

încheierii recurate nu pot fi primite, în condițiile în care instanța de fond a

analizat, chiar dacă a făcut-o succint, temeiurile sus-menționate și a

constatat implicit că nu există elemente noi care să justifice o altă concluzie

cu privire la privarea de libertate a inculpatului.

Prin urmare, recursul declarat de către

acesta este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de

recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii din 29 octombrie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul

nr. 2184/54/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2009.