ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4049/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2184/54/2009 a fost respinsă cererea de revocarea măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.C. S-a reținut că la 21 iulie 2009, pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul cu nr. 2184/54/2009, privind pe inculpatul C.C., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (1)din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 257 C. pen., comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final, cu art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în partea expozitivă a actului de sesizare, s-a reținut că în perioada mai-iunie 2009, inculpatul a pretins suma de 400 Euro, de la denunțătorul B.S.D., căruia i-a promis că nu va declanșa urmărirea penală față de el, într-un dosar pe care îl instrumentează, garantându-i, totodată, că va interveni la prim procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tumu Severin, pentru ca respectivul dosar să fie repartizat unui procuror care să-I soluționeze în favoarea lui. De asemenea, s-a mai reținut că, în același scop, inculpatul a pretins de la denunțător suma de 1.700 Euro, reprezentând diferența dintre valoarea de achiziție a unui autoturism, ce urma să fie cumpărat din Germania de denunțător, și, ulterior, vândut acestuia, la prețul de achiziție, iar nu la prețul pe care denunțătorul l-ar fi obținut pe autoturism, potrivit valorilor din piața liberă.

Prin încheierea nr.97 din 24 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, în considerarea dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., cât și a existenței cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Întrucât a constatat că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, din ansamblul dosarului desprinzându-se bănuiala rezonabilă că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, descrise în actul de sesizare, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită și condiția pericolului social concret pentru ordinea publică, care este evident îndeplinită, întrucât toate infracțiunile pentru care acesta a fost cercetat sunt prin ele însele, fapte grave ce au adus atingere unor valori sociale importate ocrotite de lege, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, față de inculpat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C. La termenul din 3 decembrie 2009,Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea recursului. Potrivit art. 141 alin. (1) teza finală C. proc. pen., încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. În speță, potrivit celor expuse anterior, prin încheierea atacată Curtea de Apel, ca instanță de fond, a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpat, astfel încât recursul exercitat de către inculpat împotriva acestei încheieri este inadmisibil și va fi respins conform art. 385/15 pct. 1lit.

a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2184/54/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.