ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3002/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1048 din 7

noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 453/1259/2007 al Tribunalului Comercial

Argeș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtele SC F. SA și SC G.B.I. SRL ca neîntemeiată și totodată s-a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC D.B. SRL Pitești împotriva

pârâtelor SC F. SA Pitești, SC G.B.I. SRL Pitești, SC E.E.A. SRL Pitești, SC

F.C.T. SRL Pitești, SC I. SRL Pitești, SC M.G. SRL Pitești, SC P.C. SRL

Pitești, SC T.I. SRL Pitești, SC A.G. SRL Pitești, SC G.S. SRL Pitești, SC G.A.

SRL Pitești, SC S.T. SRL Pitești, SC V.T. SRL Pitești, SC A.C. SRL Moșoia, SC

N.L.C. SRL Pitești, SC C.S. SRL Pitești, SC F.F. SRL Pitești, SC B.T. SRL

Pitești, SC S.K. SRL Pitești, SC A.E. SRL Bascov, SC S.P. SRL Pitești, SC

G.D.C. SRL Pitești, SC T.E. SRL Pitești, SC E.O. SRL Albota.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță, investită ca urmare a admiterii recursului prin decizia nr. 3865 din

29 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și

casării hotărârilor pronunțate într-un ciclu procesual anterior, a reținut în

esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să respecte căile de acces

aferente spațiilor comerciale pe care reclamanta le deține în Pitești,

Complexul F., Tronsonul Confecții, astfel cum au fost trasate în momentul

divizării, potrivit schiței topografice, sub sancțiunea unor daune cominatorii

de 5.000.000 lei pe zi de la data modificării căilor de acces și până la

readucerea lor în forma inițială.

În subsidiar, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtelor să lase liberă trecerea la spațiul său comercial, precum și

la cele comune, respectiv la grupul sanitar, depozit, și casa scărilor pentru

ieșirea din complex, de asemenea sub sancțiunea plății unor daune cominatorii

de 5.000.000 lei pe zi de întârziere, până la data eliberării accesului, precum

și obligarea pârâtelor să evidențieze în actul cadastral calea de trecere ce

constituie spațiu comun, delimitată de cel aflat în proprietate exclusivă.

În raport de petitele acțiunii și decizia

de casare a instanței de recurs, tribunalul a pus în discuția părților

necesitatea efectuării unei expertize tehnice cu specialitate topometrie, însă

reclamanta a refuzat să achite onorariul de expert cu motivarea că într-o fază

procesuală anterioară s-a mai efectuat o expertiză.

În aceste condiții, prima instanță, pe

baza acelei probe a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtele SC F. SA și SC G.B.I. SRL având în vedere că ambele sunt

proprietarele spațiului limitrof cu cele aflate în proprietate comună pentru

care trebuie asigurată servitutea de trecere, astfel încât prezența lor în

acest proces este obligatorie.

Referitor la fondul litigiului, s-a

reținut că în lipsa unei expertize tehnice care să stabilească situația reală

și în condițiile în care au intervenit modificări față de starea de fapt

evidențiată de prima expertiză, nu se poate stabili o cale de acces, motiv

pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Apelul formulat de reclamantă a fost

admis prin decizia nr. 35 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, cu consecința modificării în parte a

hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtelor să

respecte calea de acces aferentă spațiilor comerciale comune conform expertizei

efectuate de ing. D.R. și completării la expertiza întocmită de ing. P.G. și să

lase liberă trecerea la spațiul comercial al reclamantei, astfel cum este evidențiată

în schița anexă la raportul de expertiză efectuată de ing. P.G. Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile de judecată au

fost compensate.

Pentru a proceda în acest mod, instanța

de apel a arătat că deși soluția dată în privința excepției lipsei calității

procesuale pasive, nu a format obiectul criticii în această cale de atac,

tribunalul a dezlegat corect această problemă aducând o motivare

corespunzătoare.

În privința fondului litigiului s-a

considerat că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din

conținutul acțiunii reclamantei, și dezbaterile din fazele procesuale

anterioare, constă în obligarea pârâtelor la respectarea căilor de acces comune

și lăsarea liberă a accesului către acestea, și nu stabilirea unei servituți de

trecere prin care să se încalce dreptul de proprietate al vreunei părți

implicate în cauză.

Cu această precizare, instanța de apel,

pe baza expertizei și completării acestei probe, acceptată de o parte dintre

pârâte a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul anterior menționat,

arătând în legătură cu cererea de acordare a daunelor cominatorii, că aceasta

este nefondată, în lipsa dovezilor care să ateste prejudiciul suferit, iar în

conformitate cu prevederile art. 276 C. proc. civ. s-a dispus compensarea

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC D.B. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor recurenta invocă

faptul că, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a lăsat nesoluționat

conflictul dintre părți pentru că în ceea ce privește spațiul comercial aflat

în proprietate exclusivă, toate părțile sunt de acord, disputa vizând căile de

acces la spațiile comune, iar pe de altă parte, hotărârea nu este susceptibilă

de executare silită.

O altă critică vizează omisiunea

instanței de apel de a se pronunța asupra celui de al doilea capăt de cerere

constând în obligarea pârâtelor de a menționa în actul cadastral calea de acces

stabilită prin hotărâre, petit în legătură cu care în considerente nu se

regăsește nicio mențiune.

Prin ultimul motiv, decizia este

criticată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., în

condițiile în care toate cheltuielile pentru rezolvarea conflictului au fost

efectuate de reclamantă, iar stabilirea unei căi de acces profită în egală

măsură și pârâtelor, care, de altfel, nu au formulat o cerere reconvențională,

care ar fi putut justifica o eventuală compensare.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menționate, Curtea

constată că este întemeiat.

Reclamanta prin acțiunea introductivă, a

solicitat obligarea pârâtelor să respecte căile de acces aferente spațiilor

comerciale pe care le deține, conform schiței topografice din momentul

divizării, sub sancțiunea unor daune cominatorii și în subsidiar, obligarea

pârâtelor să lase liberă trecerea la spațiul său comercial și la spațiile

comune, sub aceeași sancțiune, precum și evidențierea unei servituți de trecere

ce constituie spațiu comun, delimitată de cel aflat în proprietate exclusivă.

Ca urmare a faptului că într-un prim

ciclu procesual acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, prin

decizia nr. 3865/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârile

anterioare au fost casate, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru a se

examina pe fond, potrivit solicitărilor reclamantei formulate prin cererea de

chemare în judecată (fila 3), dar și a cererii subsidiare constând în

stabilirea de către expert a unei căi de acces în varianta optimă pentru toate

părțile.

În aceste condiții, cele reținute de

instanța de apel în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată constă în

solicitarea reclamantei de obligare a pârâtelor la respectarea căilor de acces

aferente spațiilor comune cât și lăsarea liberă a accesului spre aceste spații

și nu stabilirea unei căi de trecere, ignoră atât petitele acțiunii cât și cele

stabilite prin decizia de casare anterior menționată, lăsând practic litigiul

nesoluționat și încălcând totodată dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

De altfel, chiar în modalitatea în care a

fost admisă acțiunea, hotărârea, în lipsa menționării unor repere clare a

căilor de acces nu este susceptibilă de executare, critica recurentei fiind

întemeiată și sub acest aspect.

În ceea ce privește aplicarea prevederilor

art. 276 C. proc. civ., cu consecința compensării cheltuielilor de judecată,

Curtea constată că în lipsa oricărei motivări, examinarea concretă a criticii

recurentei este dificil de realizat, fiind însă evident întemeiat și motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În consecință, fiind incidente și

dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea

de admitere a recursului reclamantei, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC D.B. SRL

Pitești, împotriva deciziei nr. 35/A-C din 8 aprilie 2009, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2009.