ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3002/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1048 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 453/1259/2007 al Tribunalului Comercial Argeș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele SC F. SA și SC G.B.I. SRL ca neîntemeiată și totodată s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC D.B. SRL Pitești împotriva pârâtelor SC F. SA Pitești, SC G.B.I. SRL Pitești, SC E.E.A. SRL Pitești, SC F.C.T. SRL Pitești, SC I. SRL Pitești, SC M.G. SRL Pitești, SC P.C. SRL Pitești, SC T.I. SRL Pitești, SC A.G. SRL Pitești, SC G.S. SRL Pitești, SC G.A. SRL Pitești, SC S.T. SRL Pitești, SC V.T.

SRL Pitești, SC A.C. SRL Moșoia, SC N.L.C. SRL Pitești, SC C.S. SRL Pitești, SC F.F. SRL Pitești, SC B.T. SRL Pitești, SC S.K. SRL Pitești, SC A.E. SRL Bascov, SC S.P. SRL Pitești, SC G.D.C. SRL Pitești, SC T.E. SRL Pitești, SC E.O. SRL Albota. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, investită ca urmare a admiterii recursului prin decizia nr. 3865 din 29 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, și casării hotărârilor pronunțate într-un ciclu procesual anterior, a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să respecte căile de acces aferente spațiilor comerciale pe care reclamanta le deține în Pitești, Complexul F., Tronsonul Confecții, astfel cum au fost trasate în momentul divizării, potrivit schiței topografice, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 5.000.000 lei pe zi de la data modificării căilor de acces și până la readucerea lor în forma inițială.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să lase liberă trecerea la spațiul său comercial, precum și la cele comune, respectiv la grupul sanitar, depozit, și casa scărilor pentru ieșirea din complex, de asemenea sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 5.000.000 lei pe zi de întârziere, până la data eliberării accesului, precum și obligarea pârâtelor să evidențieze în actul cadastral calea de trecere ce constituie spațiu comun, delimitată de cel aflat în proprietate exclusivă. În raport de petitele acțiunii și decizia de casare a instanței de recurs, tribunalul a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice cu specialitate topometrie, însă reclamanta a refuzat să achite onorariul de expert cu motivarea că într-o fază procesuală anterioară s-a mai efectuat o expertiză.

În aceste condiții, prima instanță, pe baza acelei probe a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele SC F. SA și SC G.B.I. SRL având în vedere că ambele sunt proprietarele spațiului limitrof cu cele aflate în proprietate comună pentru care trebuie asigurată servitutea de trecere, astfel încât prezența lor în acest proces este obligatorie. Referitor la fondul litigiului, s-a reținut că în lipsa unei expertize tehnice care să stabilească situația reală și în condițiile în care au intervenit modificări față de starea de fapt evidențiată de prima expertiză, nu se poate stabili o cale de acces, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Apelul formulat de reclamantă a fost admis prin decizia nr. 35 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința modificării în parte a hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtelor să respecte calea de acces aferentă spațiilor comerciale comune conform expertizei efectuate de ing. D.R. și completării la expertiza întocmită de ing. P.G. și să lase liberă trecerea la spațiul comercial al reclamantei, astfel cum este evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză efectuată de ing. P.G. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile de judecată au fost compensate. Pentru a proceda în acest mod, instanța de apel a arătat că deși soluția dată în privința excepției lipsei calității procesuale pasive, nu a format obiectul criticii în această cale de atac, tribunalul a dezlegat corect această problemă aducând o motivare corespunzătoare.

În privința fondului litigiului s-a considerat că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din conținutul acțiunii reclamantei, și dezbaterile din fazele procesuale anterioare, constă în obligarea pârâtelor la respectarea căilor de acces comune și lăsarea liberă a accesului către acestea, și nu stabilirea unei servituți de trecere prin care să se încalce dreptul de proprietate al vreunei părți implicate în cauză. Cu această precizare, instanța de apel, pe baza expertizei și completării acestei probe, acceptată de o parte dintre pârâte a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul anterior menționat, arătând în legătură cu cererea de acordare a daunelor cominatorii, că aceasta este nefondată, în lipsa dovezilor care să ateste prejudiciul suferit, iar în conformitate cu prevederile art. 276 C. proc.

civ. s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC D.B. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor recurenta invocă faptul că, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a lăsat nesoluționat conflictul dintre părți pentru că în ceea ce privește spațiul comercial aflat în proprietate exclusivă, toate părțile sunt de acord, disputa vizând căile de acces la spațiile comune, iar pe de altă parte, hotărârea nu este susceptibilă de executare silită. O altă critică vizează omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra celui de al doilea capăt de cerere constând în obligarea pârâtelor de a menționa în actul cadastral calea de acces stabilită prin hotărâre, petit în legătură cu care în considerente nu se regăsește nicio mențiune.

Prin ultimul motiv, decizia este criticată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., în condițiile în care toate cheltuielile pentru rezolvarea conflictului au fost efectuate de reclamantă, iar stabilirea unei căi de acces profită în egală măsură și pârâtelor, care, de altfel, nu au formulat o cerere reconvențională, care ar fi putut justifica o eventuală compensare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menționate, Curtea constată că este întemeiat.

Reclamanta prin acțiunea introductivă, a solicitat obligarea pârâtelor să respecte căile de acces aferente spațiilor comerciale pe care le deține, conform schiței topografice din momentul divizării, sub sancțiunea unor daune cominatorii și în subsidiar, obligarea pârâtelor să lase liberă trecerea la spațiul său comercial și la spațiile comune, sub aceeași sancțiune, precum și evidențierea unei servituți de trecere ce constituie spațiu comun, delimitată de cel aflat în proprietate exclusivă.

Ca urmare a faptului că într-un prim ciclu procesual acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia nr. 3865/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârile anterioare au fost casate, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru a se examina pe fond, potrivit solicitărilor reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată (fila 3), dar și a cererii subsidiare constând în stabilirea de către expert a unei căi de acces în varianta optimă pentru toate părțile.

În aceste condiții, cele reținute de instanța de apel în sensul că obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea reclamantei de obligare a pârâtelor la respectarea căilor de acces aferente spațiilor comune cât și lăsarea liberă a accesului spre aceste spații și nu stabilirea unei căi de trecere, ignoră atât petitele acțiunii cât și cele stabilite prin decizia de casare anterior menționată, lăsând practic litigiul nesoluționat și încălcând totodată dispozițiile art. 315 C. proc. civ. De altfel, chiar în modalitatea în care a fost admisă acțiunea, hotărârea, în lipsa menționării unor repere clare a căilor de acces nu este susceptibilă de executare, critica recurentei fiind întemeiată și sub acest aspect.

În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 276 C. proc. civ., cu consecința compensării cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în lipsa oricărei motivări, examinarea concretă a criticii recurentei este dificil de realizat, fiind însă evident întemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În consecință, fiind incidente și dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului reclamantei, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC D.B. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 35/A-C din 8 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.