ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 192 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr. 102/2008 s-a luat act de renunțarea reclamantei SC M.T. SRL Otopeni la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtelor A.V.A.S. București și R.A.A.P.P.S. și totodată reclamanta a fost obligată la plata sumei de 129.044,79 lei cheltuieli de judecată către pârâta A.V.A.S. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul arbitral constatând că cererea de renunțare la judecată a fost formulată după comunicarea cererii de arbitrare către pârâtă și după ce au fost acordate 5 termene de judecată, a aplicat dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., luând act de renunțarea la judecată, dar la cererea pârâtei a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată. Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 21 din 18 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 7796/2/2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu motivarea că dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., nu permit încadrarea criticilor reclamantei referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată în cazurile expres prevăzute de lege și, prin urmare nu pot avea drept efect desființarea hotărârii arbitrale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.T.

SRL Otopeni criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 raportat la dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că contrar celor reținute de curtea de apel, dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., sunt imperative în sensul că la acordarea cheltuielilor de judecată instanța trebuie să țină seama de criteriile avute în vedere de acest text legal. Pe de altă parte, argumentul instanței conform căreia cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi cenzurat pe calea unei acțiuni în anularea hotărârii arbitrale este inadmisibil și ar avea drept efect restrângerea accesului la justiție.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute la lit. a) – i), situație în care raportat la criticile formulate de reclamantă, în mod corect prima instanță a motivat că problema cuantumului cheltuielilor de judecată nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 364 lit. i), respectiv încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative deoarece normele care reglementează cheltuielile de judecată nu au un atare caracter. De altfel, nici reclamanta nu a făcut o încadrare în drept a motivelor pentru care a apreciat că se impune desființarea hotărârii arbitrale, situație în care prima instanță examinând acțiunea în limitele fixate de dispozițiile art. 364 C. proc.

civ., a apreciat justificat că nu există niciun motiv pentru anularea hotărârii arbitrale. În acest context, se impune și precizarea că deși reproșul recurentului vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor rezultă că au fost avute în vedere prevederile al.3 al aceluiași articol care indică niște criterii în funcție de care judecătorii pot mări sau micșora onorariile avocaților. Cu toate acestea însă în speță, problema cuantumului cheltuielilor de judecată acordate prin hotărârea arbitrală nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de art. 364 C. proc. civ., și prin urmare nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii în anulare.

Concluzia este impusă de cadrul procesual strict reglementat prin dispozițiile legale anterior menționate, accesul la justiție al reclamantei fiind garantat, însă pentru motivele expres arătate de art. 364 C. proc. civ. În concluzie, reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente materiei, pronunțând o hotărâre legală, aceasta va fi menținută ca atare, ca efect al respingerii recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.T. SRL Otopeni împotriva sentinței comerciale nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.