ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2410/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 192

din 3 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

în dosarul nr. 102/2008 s-a luat act de renunțarea reclamantei SC M.T. SRL

Otopeni la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtelor A.V.A.S. București

și R.A.A.P.P.S. și totodată reclamanta a fost obligată la plata sumei de

129.044,79 lei cheltuieli de judecată către pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul arbitral constatând că cererea de renunțare la judecată a

fost formulată după comunicarea cererii de arbitrare către pârâtă și după ce au

fost acordate 5 termene de judecată, a aplicat dispozițiile art. 246 alin. (1) C.

proc. civ., luând act de renunțarea la judecată, dar la cererea pârâtei a

obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea în anularea

hotărârii arbitrale formulată de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința comercială nr. 21 din 18 februarie

2009 pronunțată în dosarul nr. 7796/2/2008 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, cu motivarea că dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc.

civ., nu permit încadrarea criticilor reclamantei referitoare la cuantumul

cheltuielilor de judecată în cazurile expres prevăzute de lege și, prin urmare

nu pot avea drept efect desființarea hotărârii arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC M.T. SRL Otopeni criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 raportat la dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (2)

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

recurenta invocă faptul că contrar celor reținute de curtea de apel,

dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., sunt imperative în sensul că la

acordarea cheltuielilor de judecată instanța trebuie să țină seama de

criteriile avute în vedere de acest text legal.

Pe de altă parte, argumentul

instanței conform căreia cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi

cenzurat pe calea unei acțiuni în anularea hotărârii arbitrale este inadmisibil

și ar avea drept efect restrângerea accesului la justiție.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea

constată că este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată

prin acțiune în anulare pentru motivele expres și limitativ prevăzute la lit.

a) – i), situație în care raportat la criticile formulate de reclamantă, în mod

corect prima instanță a motivat că problema cuantumului cheltuielilor de

judecată nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 364 lit. i), respectiv

încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative

deoarece normele care reglementează cheltuielile de judecată nu au un atare

caracter.

De altfel, nici reclamanta

nu a făcut o încadrare în drept a motivelor pentru care a apreciat că se impune

desființarea hotărârii arbitrale, situație în care prima instanță examinând

acțiunea în limitele fixate de dispozițiile art. 364 C. proc. civ., a apreciat

justificat că nu există niciun motiv pentru anularea hotărârii arbitrale.

În acest context, se impune

și precizarea că deși reproșul recurentului vizează aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor

rezultă că au fost avute în vedere prevederile al.3 al aceluiași articol care

indică niște criterii în funcție de care judecătorii pot mări sau micșora

onorariile avocaților.

Cu toate acestea însă în

speță, problema cuantumului cheltuielilor de judecată acordate prin hotărârea

arbitrală nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute expres și

limitativ de art. 364 C. proc. civ., și prin urmare nu poate constitui temei

pentru admiterea acțiunii în anulare. Concluzia este impusă de cadrul procesual

strict reglementat prin dispozițiile legale anterior menționate, accesul la

justiție al reclamantei fiind garantat, însă pentru motivele expres arătate de art.

364 C. proc. civ.

În concluzie, reținând că

prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente materiei,

pronunțând o hotărâre legală, aceasta va fi menținută ca atare, ca efect al

respingerii recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.T. SRL Otopeni împotriva sentinței comerciale nr. 21 din 18

februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

14 octombrie 2009.