ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 februarie

2008 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie a României reclamanta A.V.A.S. București cere îndreptarea erorii

materiale, de calcul, strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței

arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 prin care pârâta SC M.T. SRL Otopeni a

fost obligată la plata sumei de 8.515,88 lei (Ron) cu titlu de penalități, cu

cheltuieli de arbitrare aferente, reținându-se eronat că reclamanta a făcut

prin acțiune calcule în ROL și, transformându-se sumele respective în RON, a

fost obligată pârâta la plata sumei de 8.515,88 lei Ron în loc de 851.588,13

lei Ron cum ar fi fost corect.

Prin încheierea de îndreptare din 6

martie 2008 Tribunalul arbitral admite cererea reclamantei și îndreaptă eroarea

materială comisă în considerentele și dispozitivul sentinței arbitrale nr. 18

din 5 februarie 2008 în sensul că suma de 8.515,88 lei (Ron) cu titlu de

penalități se înlocuiește cu suma de 851.588,12 lei (Ron), iar suma de 3.692,44

(Ron) cheltuieli de arbitrare se înlocuiește cu suma de 100.399 lei (Ron)

cheltuieli de arbitrare, cu consecința că pârâta va plăti reclamantei suma de

851.588,12 lei (Ron) cu titlu de penalități, cu 100.399 lei (Ron) cheltuieli de

arbitrare.

Prin acțiunea în anulare înregistrată la

5 aprilie 2008 petenta pârâtă SC M.T. SRL solicită instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 18 din 5

februarie 2008 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2008

de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a României, cu obligarea intimatei reclamante A.V.A.S. la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 98 din 24

iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge excepția

tardivității formulării acțiunii în anulare, invocată de intimată, respinge

acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 a Curții

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR formulată de petenta

pârâtă, cu 43.670,62 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând

că, față de data de 7 martie 2008, data comunicării sentinței arbitrale,

formularea acțiunii în anulare la data de 5 aprilie 2008, data poștei s-a făcut

cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.

civ., precum și că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 364

lit. i) C. proc. civ., invocate de petentă, încheierea de îndreptare a

sentinței arbitrale atacate fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 64 din

Regulile de procedură arbitrale, în cauză fiind doar îndreptarea unei erori de

calcul a sumei datorate de pârâta petentă cauzată de denominarea monedei

naționale și nu o modificare a acesteia, refacerea calculului sumei datorate

menționată conducând simetric și la corectarea erorii strecurate cu privire la

determinarea cheltuielilor de arbitrare suportate, respectiv a taxelor de

arbitrare și a onorariului avocațial, sume al cărui cuantum fusese cenzurat de

tribunalul arbitral, erori de calcul care nu au implicat lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței cum pretinde

petenta pârâtă, împrejurare care, deci, nu impunea citarea părților pentru

termenul de judecată fixat în vederea soluționării cererii reclamantei intimate

de îndreptare a erorii de calcul.

Împotriva sentinței judecătorești de mai

sus petenta pârâtă formulează recurs solicitând, cu invocarea motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 304

1

C. proc.

civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței recurate, cu consecința

admiterii acțiunii în anulare formulate împotriva sentinței arbitrale nr. 18

din 5 februarie 2008 pronunțată de tribunalul arbitral, cu plata tuturor cheltuielilor

de judecată ocazionate de proces.

În esență, în fundamentarea recursului

său recurenta critică prima instanță pentru ignorarea incidenței în cauză a

dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. cu raportare la art. 281

1

C. proc. civ., încheierea din 6 martie 2008 de îndreptare a erorii materiale a

sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 nedispunând, în opinia

recurentei, doar o corectare de sume, ca urmare a unui calcul matematic greșit,

ci o modificare a soluției date, ceea ce ar fi impus ca instanța arbitrală să

aplice dispozițiile imperative ale legii cu privire la lămurirea dispozitivului

hotărârii impuse de prevederile art. 281

1

C. proc. civ., respectiv

să fi citat părțile spre a se respecta principiile contradictorialității și

oralității, aspect la care se adaugă faptul că greșita stabilire a taxei de

timbru nu este o greșeală materială, ci o eventuală greșeală de judecată.

Examinând recursul prin prisma motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 364 lit. i) C. proc. civ. se

constată că criticile formulate de recurentă sunt nefondate.

Prin încheierea din 6 martie 2008 de

îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul

sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 tribunalul arbitral nu a

încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii

spre a putea, astfel, să constate instanța judecătorească criticată ca

incidente dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., invocate de petentă, și

să admită, pe cale de consecință, acțiunea în anulare formulată.

Așa cum corect a reținut tribunalul

arbitral și a confirmat prima instanță, eroarea materială strecurată a constat

într-o eroare de calcul, determinată de ignorarea intervenirii denominării

monetare, valoarea nominală a unei acțiuni în raport de care s-a stabilit suma

la care a fost obligată pârâta fiind de 2,5 Ron – respectiv de 25.000 lei

vechi, cum chiar recurenta recunoaște în concluziile scrise depuse în fața

instanței arbitrale (fila 124 dosar de arbitraj), fiind de altfel evident că la

data formulării cererii de arbitrare, respectiv 1 august 2007, sumele pretinse

nu puteau fi determinate decât în RON și nu în ROL cum greșit s-a reținut în

considerentele și dispozitivul sentinței de arbitraj nr. 18 din 5 februarie

2008, eroare ulterior îndreptată.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Regulile

de procedură arbitrală, aplicate în cauză, „greșelile materiale din textul

sentințelor arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondul

soluției, precum și greșelile de calcul pot fi rectificate, la cererea

oricăreia dintre părți, ... sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare”,

citarea părților fiind obligatorie numai dacă se dă o hotărâre de completare când

prin sentința pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere [art. 64 alin. (1)].

Cum „Regulile de procedură arbitrală se

completează, potrivit art. 79, cu dispozițiile de drept comun de procedură

civilă română în măsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul și cu

natura comercială a litigiilor”, cu raportare la dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. se reține că „erorile de calcul și orice alte erori materiale din hotărâri

sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere” [alin. (1)], prin

încheiere, părțile fiind citate „numai dacă instanța socotește că este necesar

să dea anumite lămuriri”, dispozițiile de mai sus nefiind, deci, nici norme de

ordine publică și neavând nici caracter imperativ.

Nici modificarea prin încheierea din 6

martie 2008 a sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată nu reprezintă

decât tot îndreptarea unei erori materiale, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 47 alin. (7) din Regulile evocate, „cheltuielile arbitrale se suportă de

partea care a pierdut litigiul proporțional cu ceea ce s-a acordat”, astfel că,

procedându-se la corectarea sumei la care pârâta a fost obligată, simetric s-a

procedat și la corectarea corespunzătoare a cuantumului sumei acordate cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Așa cum judicios a stabilit instanța prin

sentința recurată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. invocate de recurentă, nepunându-se problema necesității unor

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului

sentinței arbitrale, niciuna dintre părți neformulând, de altfel, vreo cerere

în acest sens instanței de arbitraj care a pronunțat menționata hotărâre.

Astfel fiind, văzând și dispozițiile art.

364 C. proc. civ., cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat de recurenta petentă pârâtă împotriva sentinței nr. 98 din 24

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, urmează a fi

respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

M.T. SRL Otopeni împotriva sentinței nr. 98 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2009.