ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 februarie 2008 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta A.V.A.S. București cere îndreptarea erorii materiale, de calcul, strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 prin care pârâta SC M.T. SRL Otopeni a fost obligată la plata sumei de 8.515,88 lei (Ron) cu titlu de penalități, cu cheltuieli de arbitrare aferente, reținându-se eronat că reclamanta a făcut prin acțiune calcule în ROL și, transformându-se sumele respective în RON, a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.515,88 lei Ron în loc de 851.588,13 lei Ron cum ar fi fost corect.

Prin încheierea de îndreptare din 6 martie 2008 Tribunalul arbitral admite cererea reclamantei și îndreaptă eroarea materială comisă în considerentele și dispozitivul sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 în sensul că suma de 8.515,88 lei (Ron) cu titlu de penalități se înlocuiește cu suma de 851.588,12 lei (Ron), iar suma de 3.692,44 (Ron) cheltuieli de arbitrare se înlocuiește cu suma de 100.399 lei (Ron) cheltuieli de arbitrare, cu consecința că pârâta va plăti reclamantei suma de 851.588,12 lei (Ron) cu titlu de penalități, cu 100.399 lei (Ron) cheltuieli de arbitrare. Prin acțiunea în anulare înregistrată la 5 aprilie 2008 petenta pârâtă SC M.T.

SRL solicită instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2008 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, cu obligarea intimatei reclamante A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 98 din 24 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, invocată de intimată, respinge acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR formulată de petenta pârâtă, cu 43.670,62 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând că, față de data de 7 martie 2008, data comunicării sentinței arbitrale, formularea acțiunii în anulare la data de 5 aprilie 2008, data poștei s-a făcut cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., precum și că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., invocate de petentă, încheierea de îndreptare a sentinței arbitrale atacate fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 64 din Regulile de procedură arbitrale, în cauză fiind doar îndreptarea unei erori de calcul a sumei datorate de pârâta petentă cauzată de denominarea monedei naționale și nu o modificare a acesteia, refacerea calculului sumei datorate menționată conducând simetric și la corectarea erorii strecurate cu privire la determinarea cheltuielilor de arbitrare suportate, respectiv a taxelor de arbitrare și a onorariului avocațial, sume al cărui cuantum fusese cenzurat de tribunalul arbitral, erori de calcul care nu au implicat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței cum pretinde petenta pârâtă, împrejurare care, deci, nu impunea citarea părților pentru termenul de judecată fixat în vederea soluționării cererii reclamantei intimate de îndreptare a erorii de calcul.

Împotriva sentinței judecătorești de mai sus petenta pârâtă formulează recurs solicitând, cu invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii în anulare formulate împotriva sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 pronunțată de tribunalul arbitral, cu plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. În esență, în fundamentarea recursului său recurenta critică prima instanță pentru ignorarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. cu raportare la art. 281 1 C. proc.

civ., încheierea din 6 martie 2008 de îndreptare a erorii materiale a sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 nedispunând, în opinia recurentei, doar o corectare de sume, ca urmare a unui calcul matematic greșit, ci o modificare a soluției date, ceea ce ar fi impus ca instanța arbitrală să aplice dispozițiile imperative ale legii cu privire la lămurirea dispozitivului hotărârii impuse de prevederile art. 281 1 C. proc. civ., respectiv să fi citat părțile spre a se respecta principiile contradictorialității și oralității, aspect la care se adaugă faptul că greșita stabilire a taxei de timbru nu este o greșeală materială, ci o eventuală greșeală de judecată. Examinând recursul prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 364 lit. i) C. proc.

civ. se constată că criticile formulate de recurentă sunt nefondate. Prin încheierea din 6 martie 2008 de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței arbitrale nr. 18 din 5 februarie 2008 tribunalul arbitral nu a încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii spre a putea, astfel, să constate instanța judecătorească criticată ca incidente dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., invocate de petentă, și să admită, pe cale de consecință, acțiunea în anulare formulată.

Așa cum corect a reținut tribunalul arbitral și a confirmat prima instanță, eroarea materială strecurată a constat într-o eroare de calcul, determinată de ignorarea intervenirii denominării monetare, valoarea nominală a unei acțiuni în raport de care s-a stabilit suma la care a fost obligată pârâta fiind de 2,5 Ron – respectiv de 25.000 lei vechi, cum chiar recurenta recunoaște în concluziile scrise depuse în fața instanței arbitrale (fila 124 dosar de arbitraj), fiind de altfel evident că la data formulării cererii de arbitrare, respectiv 1 august 2007, sumele pretinse nu puteau fi determinate decât în RON și nu în ROL cum greșit s-a reținut în considerentele și dispozitivul sentinței de arbitraj nr. 18 din 5 februarie 2008, eroare ulterior îndreptată.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală, aplicate în cauză, „greșelile materiale din textul sentințelor arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondul soluției, precum și greșelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părți, ... sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare”, citarea părților fiind obligatorie numai dacă se dă o hotărâre de completare când prin sentința pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere [art. 64 alin. (1)]. Cum „Regulile de procedură arbitrală se completează, potrivit art. 79, cu dispozițiile de drept comun de procedură civilă română în măsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul și cu natura comercială a litigiilor”, cu raportare la dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. se reține că „erorile de calcul și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere” [alin. (1)], prin încheiere, părțile fiind citate „numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri”, dispozițiile de mai sus nefiind, deci, nici norme de ordine publică și neavând nici caracter imperativ. Nici modificarea prin încheierea din 6 martie 2008 a sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată nu reprezintă decât tot îndreptarea unei erori materiale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Regulile evocate, „cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul proporțional cu ceea ce s-a acordat”, astfel că, procedându-se la corectarea sumei la care pârâta a fost obligată, simetric s-a procedat și la corectarea corespunzătoare a cuantumului sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Așa cum judicios a stabilit instanța prin sentința recurată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. invocate de recurentă, nepunându-se problema necesității unor lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinței arbitrale, niciuna dintre părți neformulând, de altfel, vreo cerere în acest sens instanței de arbitraj care a pronunțat menționata hotărâre. Astfel fiind, văzând și dispozițiile art. 364 C. proc. civ., cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta petentă pârâtă împotriva sentinței nr. 98 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.T. SRL Otopeni împotriva sentinței nr. 98 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.