ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2384/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2384/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

15 ianuarie 2007, SC A.B. SA Budești a solicitat Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca în contradictoriu cu A.V.A.S. București să suspende

executarea silită pornită de intimată prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie

2006, odată cu care i-au fost comunicate titlurile executorii, respectiv

biletele la ordin din 2 mai 1996 și din 20 februarie 2006, precum și anularea

executării silite a acelorași bilete la ordin, pornită de intimata A.V.A.S.

București.

A arătat în cererea sa că,

la data de 9 ianuarie 2007, intimata A.V.A.S. București i-a trimis

contestatoarei adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006 prin care i-a comunicat

copiile biletelor la ordin emise de aceasta în favoarea SC K.I. SRL, respectiv

biletul la ordin din 2 mai 1996 în valoare de 51.700 lei scadent la 31

octombrie 1996 și biletul la ordin din 20 mai 1997 în valoare de 14.100 lei

scadent la 31 octombrie 1996. Odată cu aceasta i-a fost comunicată și convenția

de credit nr. 2.1998 din 10 aprilie 1996 încheiată între SC K.I. SRL și B. SA,

motivând că cele două bilete la ordin au fost folosite de SC K.I. SRL pentru a

garanta un împrumut în valoare de 4.420.000 lei.

A mai arătat că executarea

silită pornită de A.V.A.S. București împotriva sa este nelegală, deoarece cele

două bilete la ordin nu constituie titluri executorii deoarece potrivit art. 107

din Legea asupra cambiei și biletului la ordin, la scadență cele două bilete la

ordin trebuiau introduse la plată, scopul urmărit de SC K.I. SRL fiind unul

ascuns și anume să-și garanteze un credit, așa încât nefiind introduse la plată

cele două bilete la ordin și-au pierdut valoarea de instrumente de plată. A

susținut în continuare că B. SA a acceptat niște bilete la ordin care nu aveau

caracter de titlu executoriu, A.V.A.S. București preluând prin cesiune cele

două bilete la ordin care nu erau titluri executorii, știut fiind că potrivit art.

374 C. proc. civ., în vigoare la 31 octombrie 1996, biletele la ordin trebuiau

investite cu formulă executorie prin încheierea instanței de judecată, pentru a

constitui titluri executorii.

Contestatoarea a invocat și art.

6 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia dreptul de a cere executarea silită

în temeiul oricărui titlu executor se prescrie în termen de 3 ani de zile,

considerând că întrucât cele două bilete la ordin nu au fost investite cu

formulă executorie nu au mai putut fi executate până la scadență respectiv 31

octombrie 1999, așa încât executarea silită este prescrisă.

De asemenea, contestatoarea

a invocat nulitatea celor două bilete la ordin în temeiul art. 960 C. civ.,

susținând că cele două contracte de asociere au fost încheiate prin mijloace

viclene ceea ce determină nulitatea acestora iar cele două bilete la ordin, ca

acte subsecvente, sunt și ele nule.

Cu privire la nelegalitatea

executării silite a biletelor la ordin contestatoarea a arătat că, la data de 2

mai 1996, a încheiat cu SC K.I. SRL contractul de asociere în participațiune nr.

96/ A care avea ca obiect înființarea, întreținerea și recoltarea unor culturi

de pe o suprafață de 1.100 hectare, context în care a emis în favoarea SC K.I.

SRL un bilet la ordin în valoare de 51.700 lei scadent la 31 octombrie 1996 cu

scopul de a garanta finanțarea culturii de porumb. La data de 20 mai 1996 între

aceleași părți a fost încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 96/B

pentru înființarea, întreținerea și recoltarea unor culturi pe o suprafață de

300 hectare, SC A.B. SA Budești emițând în favoarea SC K.I. SRL un bilet la

ordin în valoare de 17.000 lei, scadent la 31 octombrie 1996, tot pentru a

garanta finanțarea culturilor de porumb. Încălcând dispozițiile art. 970 C.

civ., potrivit căruia convențiile trebuie făcute cu bună-credință, SC K.I. SRL

a girat biletele la ordin la B. SA pentru a garanta împrumutul prin contractule

de credit confidențial nr. 1/1998 din 10 aprilie 1996 și nr. 2.1998 din 10

aprilie 1996.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a admis contestația la executare, a anulat executarea silită

declanșată de A.V.A.S. București prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006

așa cum rezultă din sentința comercială nr. 70 din 19 martie 2007, reținând că

din conținutul formal al celor două bilete la ordin rezultă că scadența

obligației de plată incorporată în fiecare din cele două titluri de valoare a

fost stabilită la data de 31 octombrie 1996, dată de la care începe să curgă

termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 din

Decretul nr. 167/1958, astfel încât pentru fiecare dintre cele două bilete la

ordin prescripția s-a împlinit la data de 31 octombrie 1999, iar termenul de

șapte ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 nu este

aplicabil, reglementarea acestui termen fiind făcută de o lege ulterioară

nașterii raportului juridic obligațional, nefiind astfel aplicabil pentru

viitor, neavând putere retroactivă.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs care a fost soluționat de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 120 din 23

ianuarie 2008, potrivit căreia a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost

casată sentința atacată și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare.

Curtea a reținut că instanța

a considerat în mod greșit ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut

de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și drept urmare a apreciat că pentru cele

două titluri de valoare prescripția s-a împlinit la 31 octombrie 1999 întrucât

la data preluării creanței de către A.V.A.S. București respectiv 24 iunie 1999

creanța nu era prescrisă așa încât termenul de prescripție aplicabil este cel

de șapte ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 64/1999 intrată în vigoare la 25 mai 1999.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată,

contestația la executare formulată de SC A.B. SA Budești, prin sentința nr. 106

din 25 iunie 2008, reținând că lipsa investirii cu formulă executorie nu

înlătură caracterul de titlu executoriu al biletului la ordin, față de

dispozițiile exprese ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, că potrivit art.

399 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care executarea silită se face în

temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se

pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului

executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, că în

materia titlurilor de credit Legea nr. 58/1938 stabilește o cale de atac

specifică, respectiv opoziția cambială și că potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934

în procesul cambial debitorul va putea opune posesorului titlului de credit

excepții vizând nulitatea titlului, ori va putea invoca excepțiunile întemeiate

pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, dacă

posesorul dobândind cambia a lucrat cu bună știință în paguba debitorului,

situație care nu poate fi invocată decât în cazul opoziției.

A mai reținut instanța că în

cadrul contestației la executare nu pot fi invocate decât neregularități

privind actele de executare, nu și apărări vizând titlul în baza căruia se face

executarea astfel încât dolul pretins excede cadrului contestației la executare

întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ., aceasta neputând fi analizată

în cadrul procesului de față.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, luând în examinare recursul declarat de

contestatoarea SC A.B. SA Budești împotriva sentinței mai sus menționată, a

scos cauza de pe rol trimițând dosarul pentru repartizarea aleatorie așa cum

rezultă din încheierea din ședința publică de la 4 martie 2009.

Analizând recursul declarat

de contestatoare, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Prin recursul formulat

împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, contestatoarea a invocat dispozițiile art.

304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în

tot a sentinței recurate, admiterea contestației la executare și anularea

executării silite pornită de către intimata A.V.A.S. București prin adresa nr. 31987

din 21 decembrie 2006.

A susținut că cele două

bilete la ordin nu constituie titluri executorii întrucât acestea nu au fost

investite cu formulă executorie așa cum cereau dispozițiile în vigoare la data

comunicării de către A.V.A.S. București a acestora, invocând în acest sens

dispozițiile art. 374 C. proc. civ., în vigoare la 31 decembrie 1996, art. 61 alin.

(3) din Legea nr. 58/1934 raportat la art. 106 alin. (1) din același act

normativ, precum și art. 374

1

C. proc. civ.

De asemenea, a susținut că B.

SA a lucrat cu știință în dauna societății contestatoare conștientă fiind în

momentul acceptării girului, de paguba pe care o crea contestatoarei, că la

data preluării creanței neperformante de către A.V.A.S. București, respectiv la

data de 24 iunie 1999 și până la executarea a celor două bilete la ordin nu s-a

încercat în niciun mod executarea silită și a criticat interpretarea de către

instanța de apel a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 58/1934 conform cărora

persoanele obligate cambial nu pot opune posesorului legitim al biletului la

ordin excepții întemeiate pe raporturile lor personale cu posesorii anteriori,

împrejurare față de care consideră că instanța a pronunțat o hotărâre care

cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.).

A motivat nelegalitatea

sentinței atacate arătând că biletele la ordin ce reprezintă titlurile de

creanță deținute de A.V.A.S. București sunt nule pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934 care prevede că

„nu constituie o promisiune necondiționată de a plăti o sumă determinată”,

criticând hotărârea atacată în sensul că instanța de fond nu a analizat

biletele la ordin emise de contestatoare, sub aspectul nulității, instanța

omițând să se pronunțe în acest sens.

Curtea va lua în discuție aplicarea

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea poate fi

modificată numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Raportând textul de lege

menționat la prevederile art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 58/1934 asupra

cambiei și biletului la ordin, precum și la art. 374

1

C. proc. civ.,

se constată că hotărârea atacată este nelegală urmând a fi modificată, pentru

următoarele considerente:

Conform art. 374

1

C. proc. civ., „înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu

executoriu sunt puse în executare fără învestire cu formulă executorie”,

aceasta fiind o normă de drept generală cu aplicabilitate în toate cazurile și

în orice materie, dacă o altă dispoziție legală nu prevede altfel.

Potrivit art. 61 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 58/1934 cambia are valoare de titlu executoriu [(alin.

(1)], iar competența de a învesti cambia cu formulă executorie revine

judecătoriei [(alin. (3)], încheierea de învestire neputând fi supusă apelului.

Dispozițiile mai sus menționate se aplică și biletului la ordin așa cum prevede

art. 106 alin. (1) din aceeași lege și constituie o normă de drept civil

specială care își găsește aplicabilitatea numai în cazurile expres stabilite de

lege și anume în cazurile referitoare la cambie și bilet la ordin, fiind

derogatorie de la norma generală și fiind aplicabilă cu prioritate față de

norma generală, chiar dacă norma specială este mai veche decât norma generală.

O normă de drept specială nu

poate fi modificată sau abrogată decât expres de o normă generală ulterioară

conform adagiului generalia specialibus non derogant, în sensul că, dacă norma

generală ulterioară nu derogă de la norma specială anterioară, înseamnă că

aceasta din urmă nu a fost modificată sau abrogată.

În cauză, O.G. nr. 11/1993

pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și a

Legii nr. 59/1934 asupra cecului aprobată prin Legea nr. 83/1994 pentru aprobarea

unor ordonanțe ale guvernului, emise în baza Legii nr. 58/1993 privind

abilitarea guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și

garantării unor credite externe precum și a contractării unor împrumuturi de

stat, a redat judecătoriei competența de a învesti aceste titluri executorii cu

formulă executorie și de a soluționa opoziția cambială pe care o face

debitorul, astfel că legiuitorul nu a modificat mențiunile speciale din Legea nr.

58/1934 și Legea nr. 59/1934, referitoare la executarea din legea cambială,

modificarea codului de procedură civilă prin introducerea art. 374

1

neputând disloca din procedura cambială, învestirea cu formulă executorie.

Așadar, deși legea

recunoaște valoarea de titlu executoriu biletului la ordin, punerea lui în

executare este condiționată de aplicarea formulei executorii. A considera

altfel, înseamnă a nesocoti voința legiuitorului care în cuprinsului art. 61

din Legea nr. 58/1934 reglementează învestirea cu formulă executorie a

acestuia, executarea cambială constituind un sistem executor unitar propriu

dreptului cambial, între condițiile și formalitățile acestuia figurând și

învestirea cu formulă executorie.

În acest sens a hotărât și

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. 4 din 19

ianuarie 2009, potrivit căreia „dispozițiile art. 374

1

C. proc. civ.,

raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările și completările

ulterioare, și, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934 cu modificările și

completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul la ordin, cambia

și cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare”,

decizia fiind obligatorie.

Ca urmare, Curtea constată

că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a reținut caracterul de

titlu executoriu al biletelor la ordin, înlăturând procedura învestirii cu

formulă executorie a acestora, raționament care a determinat o soluție greșită

în cauză, în sensul constatării legalității executării silite cu consecința

respingerii contestației la executare.

Pentru considerentele de mai

sus, Curtea, constatând nelegalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va

admite contestația la executare urmând a se anula formele de executare începute

de A.V.A.S. prin adresa nr. 31987 din 21 decembrie 2006.

Celelalte motive invocate în

susținerea recursului nu vor mai fi analizate acestea excedând recursului atâta

vreme cât s-a constatat că titlurile executorii nu au fost învestite cu formulă

executorie pentru a le da eficiență în procedura de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC A.B. SA Budești împotriva sentinței comerciale nr. 106 din 25 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în

sensul că admite contestația la executare formulată de SC A.B. SA Budești și

anulează formele de executare începute prin adresa A.V.A.S. nr. 31987 din 21

decembrie 2006 privind biletele la ordin din 2 mai 1996 și 20 mai 1996

cesionate de la B. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.