ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, contestatoarea SC A.F. SA a solicitat anularea formelor de executare emise de intimata A.V.A.S. București – respectiv adresa din 8 ianuarie 2007. În motivare s-a arătat că prin adresa din 8 ianuarie 2007, A.V.A.S. București a comunicat contestatoarei titlul executoriu constând în mai multe bilete la ordin, însumând o creanță în cuantum de 73.220,42 dolari S.U.A., ca urmare a faptului că, în data de 28 martie 1996 SC A.F. SA a emis către SC K.I. SA (actualmente SRL) un număr de 4 bilete la ordin în valoare de 1.150.000.000 lei.

Ulterior creanța SC K.I. SRL a fost preluată de către A.V.A.S., în calitate de cesionar, de la B. SA, în calitate de cedent, prin contractul de cesiune de creanță din 24 iunie 1999. În motivarea contestației cât și în concluziile scrise, contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, conform dispozițiilor art. 405 C. proc. civ., motivat de faptul că biletele la ordin au fost emise în data de 28 martie 1996, iar A.V.A.S. solicită plata sumelor cuprinse în acestea abia în data de 8 ianuarie 2007, excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.S. de a solicita executarea biletelor la ordin, precum și excepția inadmisibilității executării, întrucât sumele cuprinse în cele patru bilete la ordin au fost achitate de contestatoare direct către SC K.I.

SRL, motiv pentru care acestea nu le-a mai introdus la plata pentru termenele scadente menționate pe respectivele titluri de credit. Pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea contestației și anularea formelor de executare, întrucât sumele au fost achitate anterior scadenței. Intimata A.V.A.S. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru creanța pe care o deține. Prin sentința comercială nr. 97 din 20 aprilie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite excepția dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită a celor patru bilete la ordin emise de SC A.F. SA în favoarea SC K.I.

SRL și respinge cererea de executare ca prescrisă. Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut, în esență, că întrucât cele 4 titluri executorii – bilete la ordin – au fost emise în anul 1996, având scadența în același an, dispozițiile OUG nr. 51/1998 nu au aplicabilitate în speță, deoarece s-ar încălca principiul de drept care reglementează neretroactivitatea legii civile. Referitor la susținerile intimatei cu privire la întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, acestea nu sunt fondate atâta timp cât comandamentele înființate în dosarele executorilor judecătorești nr. 151 din 25 august 1998 (Judecătoria Răcari) și nr. 156/1992 (Tribunalul Teleorman) vizau un alt debitor și priveau credite datorate în baza altor titluri executorii.

Împotriva sentinței Curții de Apel București a declarat recurs intimata A.V.A.S. București prin care, în temeiul art. 304 alin. (9) și art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În argumentarea criticilor de nelegalitate aduse sentinței autoarea a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, a art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 și a art. 42 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 36 din Legea nr. 85/2006). În esență, recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că A.V.A.S. a preluat o creanță neperformantă împotriva SC K.I.

SRL, în baza contractului de cesiune de creanță din 24 iunie 1999 încheiat cu fosta B. SA, în cuantum consolidat al creanței, în temeiul dispozițiilor art. 21 din OUG nr. 51/1998, de 7.790.391,50 dolari S.U.A., dobândind drepturile accesorii constituite în favoarea antecesoarei în vederea garantării creanței cedate. Astfel, printre aceste drepturi se număra și cele de natură cambială constatate prin cele 4 bilete la ordin emise de către contestatoare cu scadența la 15 iulie 1996 și respectiv la 15 august 1996, titluri de creanță ce au fost girate în favoarea A.V.A.S. Potrivit recurentei, pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la termenul de prescripție, instanța de fond trebuia să aibă în vedere că actele de executare întreprinse de fosta B. SA împotriva debitorului SC K.I.

SRL au întrerupt prescripția extinctivă. Astfel, în opinia sa, un nou termen de prescripție ar începe să curgă cu data de 26 ianuarie 1999, dată la care Judecătoria sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 1252 a respins contestația la executare formulată de SC K.I. SRL. Recursul este nefondat. Critica de nelegalitate adusă sentinței fondului vizează norma reglementând termenul de prescripție în raport de temeiul acțiunii. Referitor la criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor legale care reglementează prescripția extinctivă, se reține că dispozițiile art. 13 din OUG nr. 51/1998 nu sunt aplicabile. Potrivit acestor prevederi „termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.

Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris”. În mod corect instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 320 lit. f) din Normele cadru privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin prevăd că posesorul unei cambii va putea proceda la îndeplinirea formalităților de executare pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris, respectiv în trei ani de la scadență, pentru obligația principală. Astfel, termenele de prescripție în care A.V.A.S.

putea proceda la executare s-au împlinit în datele de 15 iulie 1999 – respectiv 15 august 1999, deci ulterior datei la care intimata a preluat creanța bancară neperformantă de la B. SA – 24 iunie 1999. În concordanță cu același raționament nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia termenul de prescripție a fost întrerupt prin comandamentele înființate în dosarele executorilor judecătorești, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, vizau un alt debitor și credite datorate în baza altor titluri executorii. Totodată nici critica potrivit căreia termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada cât s-a desfășurat procedura falimentului împotriva debitorului principal nu este fondată întrucât nu s-a demonstrat în cauză că la data deschiderii procedurii falimentului recurenta avea o acțiune pe rol pentru valorificarea drepturilor decurgând din garanție care s-ar fi suspendat de drept conform Legii 64/1995, în vigoare la acea dată.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, luându-se act de faptul că nu s-au solicitat în fața acestei instanțe cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 97 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.