ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, contestatoarea SC A.F. SA a solicitat
anularea formelor de executare emise de intimata A.V.A.S. București – respectiv
adresa din 8 ianuarie 2007.
În motivare s-a arătat că
prin adresa din 8 ianuarie 2007, A.V.A.S. București a comunicat contestatoarei
titlul executoriu constând în mai multe bilete la ordin, însumând o creanță în
cuantum de 73.220,42 dolari S.U.A., ca urmare a faptului că, în data de 28
martie 1996 SC A.F. SA a emis către SC K.I. SA (actualmente SRL) un număr de 4
bilete la ordin în valoare de 1.150.000.000 lei. Ulterior creanța SC K.I. SRL a
fost preluată de către A.V.A.S., în calitate de cesionar, de la B. SA, în
calitate de cedent, prin contractul de cesiune de creanță din 24 iunie 1999.
În motivarea contestației
cât și în concluziile scrise, contestatoarea a invocat excepția prescripției
dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită, conform dispozițiilor art. 405 C.
proc. civ., motivat de faptul că biletele la ordin au fost emise în data de 28
martie 1996, iar A.V.A.S. solicită plata sumelor cuprinse în acestea abia în
data de 8 ianuarie 2007, excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.S.
de a solicita executarea biletelor la ordin, precum și excepția inadmisibilității
executării, întrucât sumele cuprinse în cele patru bilete la ordin au fost
achitate de contestatoare direct către SC K.I. SRL, motiv pentru care acestea
nu le-a mai introdus la plata pentru termenele scadente menționate pe
respectivele titluri de credit.
Pe fondul cauzei s-a
solicitat admiterea contestației și anularea formelor de executare, întrucât
sumele au fost achitate anterior scadenței.
Intimata A.V.A.S. prin
întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată,
motivat de faptul că nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru creanța pe
care o deține.
Prin sentința comercială nr.
97 din 20 aprilie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite
excepția dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită a celor patru bilete la
ordin emise de SC A.F. SA în favoarea SC K.I. SRL și respinge cererea de
executare ca prescrisă.
Pentru a pronunța această
sentința instanța de fond a reținut, în esență, că întrucât cele 4 titluri
executorii – bilete la ordin – au fost emise în anul 1996, având scadența în
același an, dispozițiile OUG nr. 51/1998 nu au aplicabilitate în speță,
deoarece s-ar încălca principiul de drept care reglementează neretroactivitatea
legii civile.
Referitor la susținerile
intimatei cu privire la întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere
executarea silită, acestea nu sunt fondate atâta timp cât comandamentele
înființate în dosarele executorilor judecătorești nr. 151 din 25 august 1998
(Judecătoria Răcari) și nr. 156/1992 (Tribunalul Teleorman) vizau un alt
debitor și priveau credite datorate în baza altor titluri executorii.
Împotriva sentinței Curții
de Apel București a declarat recurs intimata A.V.A.S. București prin care, în
temeiul art. 304 alin. (9) și art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea
recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de
fond.
În argumentarea criticilor
de nelegalitate aduse sentinței autoarea a invocat aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, a art. 16 lit. c) din
Decretul nr. 167/1958 și a art. 42 din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 36
din Legea nr. 85/2006).
În esență, recurenta a
susținut că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că A.V.A.S. a preluat o
creanță neperformantă împotriva SC K.I. SRL, în baza contractului de cesiune de
creanță din 24 iunie 1999 încheiat cu fosta B. SA, în cuantum consolidat al
creanței, în temeiul dispozițiilor art. 21 din OUG nr. 51/1998, de 7.790.391,50
dolari S.U.A., dobândind drepturile accesorii constituite în favoarea
antecesoarei în vederea garantării creanței cedate. Astfel, printre aceste
drepturi se număra și cele de natură cambială constatate prin cele 4 bilete la
ordin emise de către contestatoare cu scadența la 15 iulie 1996 și respectiv la
15 august 1996, titluri de creanță ce au fost girate în favoarea A.V.A.S.
Potrivit recurentei, pentru
aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la termenul de
prescripție, instanța de fond trebuia să aibă în vedere că actele de executare
întreprinse de fosta B. SA împotriva debitorului SC K.I. SRL au întrerupt
prescripția extinctivă. Astfel, în opinia sa, un nou termen de prescripție ar
începe să curgă cu data de 26 ianuarie 1999, dată la care Judecătoria sectorului
2 București prin sentința civilă nr. 1252 a respins contestația la executare
formulată de SC K.I. SRL.
Recursul este nefondat.
Critica de nelegalitate
adusă sentinței fondului vizează norma reglementând termenul de prescripție în
raport de temeiul acțiunii.
Referitor la criticile
privind greșita aplicare a dispozițiilor legale care reglementează prescripția
extinctivă, se reține că dispozițiile art. 13 din OUG nr. 51/1998 nu sunt
aplicabile. Potrivit acestor prevederi „termenul de prescripție a dreptului de
a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin
acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu
formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru
care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris”.
În mod corect instanța de
fond a reținut că dispozițiile art. 320 lit. f) din Normele cadru privind
comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu
cambii și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și
biletului la ordin prevăd că posesorul unei cambii va putea proceda la
îndeplinirea formalităților de executare pe toată perioada de timp cât dreptul
său nu a fost prescris, respectiv în trei ani de la scadență, pentru obligația
principală. Astfel, termenele de prescripție în care A.V.A.S. putea proceda la
executare s-au împlinit în datele de 15 iulie 1999 – respectiv 15 august 1999,
deci ulterior datei la care intimata a preluat creanța bancară neperformantă de
la B. SA – 24 iunie 1999.
În concordanță cu același
raționament nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia termenul de
prescripție a fost întrerupt prin comandamentele înființate în dosarele
executorilor judecătorești, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de
fond, vizau un alt debitor și credite datorate în baza altor titluri
executorii.
Totodată nici critica
potrivit căreia termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada cât s-a
desfășurat procedura falimentului împotriva debitorului principal nu este
fondată întrucât nu s-a demonstrat în cauză că la data deschiderii procedurii
falimentului recurenta avea o acțiune pe rol pentru valorificarea drepturilor
decurgând din garanție care s-ar fi suspendat de drept conform Legii 64/1995,
în vigoare la acea dată.
În consecință, față de cele
ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, luându-se
act de faptul că nu s-au solicitat în fața acestei instanțe cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat
de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 97 din 20
aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 27 martie 2008.