ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3627/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 24 din 14 februarie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția

nulității actelor de executare și excepția prescripției invocate de

contestatoarea SIF M. SA în contradictor cu intimata A.V.A.S. și pe fond a

respins contestația la executarea promovată de contestatoare.

Prima instanță a

reținut că prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale

statului se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, dreptul

comun în materie iar nu cu prevederile Legii nr. 8/1934, motiv pentru care

excepția inadmisibilității a fost respinsă având în vedere și faptul că prin

contestație nu s-a solicitat anularea titlului executoriu ci anularea actelor

de executare.

Cu privire la

excepția prescripției extinctive s-a reținut că în raport de O.U.G. nr. 51/1998,

art. 39, biletul la ordin ca titlu executor privește executarea silită specială

consecutivă executării silite cambiale fiind aplicabil termenul de prescripție

de 7 ani prevăzut de art. 13 pct. 5, iar nu termenul de 3 ani invocat de

contestatoare iar acesta în raport cu data contractului de cesiune : 24 iunie

1996 nu era împlinit la data comunicării din 2 iunie 2006.

Cu privire la

excepția nulității actelor de executare, intimata a devenit titulara creanței

prin gir care, posterior fiind scadenței 29 octombrie 1997 produce efectele

unei cesiuni la creanță, nemaifiind necesară prezentarea la plată a ordinului

de către posesorul acestuia.

Pe fond, prima

instanță a reținut că A.V.A.S. și-a justificat posesia biletului la ordin emis

la 29 octombrie 1996 de debitorul SC S.G.I. SRL pentru suma de 500.000 dolari

SUA cu scadența la 29 octombrie 1997 și avalizat de SIF M. SA (fost F.P.P. II M.)

urmare preluării creanței de la cedentul SC B. SA prin contractul de cesiune de

creanță din 24 iunie 1999.

Celelalte motive de

contestație s-au apreciat ca fiind fără relevanță în prezența titlului

executoriu avalizat și care se puteau analiza într-o acțiune având ca scop

obținerea unui asemenea titlu.

În contra sentinței a

declarat recurs intimata SIF M. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

1) În dezvoltarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată

că prin cesiunea de creanță nu s-a transmis biletul la ordin ci creanța -

creditul dobândit de debitorul cedat SC S.G.I. SRL ce a stat la baza emiterii

biletului la ordin, că executarea s-a pornit asupra sa în virtutea calității

sale de avalist; și că instanța nu a răspuns la apărările invocate în

susținerea nulității executării declanșate de intimată.

2) Dezvoltând motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta

critică instanța de fond întrucât a schimbat natura cambială a titlului,

reținând că intimata a dobândit titlul prin cesiune de creanță.

3) Motivul întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dezvoltă critica legii aplicabile

executării unui titlu cambial, apreciind că aceasta este Legea nr. 58/1934 și

Normele Cadru nr. 6/1994 iar nu O.U.G. nr. 51/1998 cum greșit a apreciat prima

instanță, titlul cambial nefiind o creanță neperformantă. Executarea fiind

cambială, prescripția executării silite este tot cambială, reglementată de art.

94 din Legea nr. 58/1934 termenul fiind de 3 ani și care curge de la scadență

iar acesta este împlinit în speță. Executarea declanșată de intimată este nulă

întrucât lipsește încheierea de investire cu formulă executorie prin care

biletul la ordin a fost investit și nu există somația de executare, astfel cum

prevede art. 61 din Legea nr. 58/1934 și pct. 320 lit. g) din Normele cadru.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează:

Trebuie mai întâi

precizat că prezentul recurs este declarat împotriva unei hotărâri care,

potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel așa încât el nu este limitat la

motivele de casare prevăzute de art. 304, iar cauza va fi examinată sub toate

aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ.

comunicat contestatoarei la 5 iunie 2006 (data recomandatei poștale) titlurile

executorii constând în: 1. biletul la ordin în valoare de 500.000 dolari SUA

emis la data de 29 octombrie 1996 de către SC S.G.I. SRL București în favoarea SC

B. SA și avalizat de F.P.P. II M. (actualul S.I.F.) și 2) convenția de scontare

din data de 12 noiembrie 1996 încheiată între emitentul biletului la ordin și SC

B. SA și prin care aceasta din urmă se obliga să plătească în maximum 2 zile de

la semnare valoarea nominală a creanței scontată la o taxă de scont de 9,5% lei

fiindu-i transferate orice drepturi și titluri decurgând din biletul la ordin

exigibil la scadență 29 octombrie 1997.

circulați cambială este girul. Șirul girurilor nu este întrerupt atunci când în

anumite puncte nu mai apare ca girant primitorul titlului în baza girului

anterior dacă se face dovada transmiterii de drept comun: succesiune sau

cesiune, între ultimul giratar al șirului neîntrerupt de giruri și girantul

care începe un nou șir de giruri.

Este situația biletului

la ordin în speță pe care giratarul SC B. SA l-a transmis prin cesiune către A.V.A.B.,

care a declarat în contractul de cesiune încheiat la 24 iunie 1999 că preia

creanță menționată în anexa A și că se subrogă în toate drepturile principale

și accesorii ale cedentului, acesta la rândul lui transferându-i toate

accesoriile creanței cedate, garanții reale și personale, constituite de

debitorul cedat SC S.G.I. SRL și menționate în anexa B.

în speță a fost avalizat nu de semnatarii lui ci de un terț : F.P.P. II M., în

prezent S.I.F. și care în calitate de avalist, potrivit art. 35 alin. (1) din

Legea nr. 58/1934 este obligat să plătească în locul avalizatului, respectiv SC

S.G.I. SRL, debitor cedat în contractul de cesiune, fiind terț și față de

convenția de scontare încheiată între semnatarii biletului la ordin cu privire

la acesta, dar pe care astfel o garantează personal.

Garanția dată prin

aval reprezintă o obligație de plată cu caracter autonom, independentă de

obligația avalizată, cu efecte juridice proprii, motiv pentru care în cazul

ineficacității biletului la ordin, ea valorează fidejusiune.

Astfel caracterizat,

avalul se înscrie în enumerarea art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 privind

categoriile de titluri executorii el fiind un act prin care s-a constituit o

garanție personală, așa încât este justificată executarea silită pornită de A.V.A.S.

în baza titlurilor executorii, bilet la ordin și convenții de scontare, conform

O.U.G nr. 51/1998.

cesiune de creanță încheiat la 24 iunie 1999, SC B. SA a cesionat către A.V.A.B.

creanța sa față de debitorul cedat SC S.G.I. SRL rezultată din titlurile de

creanțe menționate și identificate în anexa A, printre care și convenția de

scontare menționată, garantată cu garanțiile arătate în anexa B, ambele anexe

făcând parte din contractul de cesiune.

Conform art. 13 alin.

(5) din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită, de 7 ani nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a

cere executarea silită a fost prescris.

Data la care se

constată împlinirea sau nu a termenului de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită este data contractului de cesiune.

Prescripția scursă

anterior încheierii contractului de cesiune este, deci, tot o prescripție a

dreptului de a cere executarea silită a cărei reglementare de drept comun își

are sediul în art. 6 din Decretul nrr.167/1958 iar după intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 138/2003, în secțiunea a VI-a C. proc. civ. (art. 405 - 405

3

).

Dacă la momentul

încheierii contractului de cesiune prescripția nu era împlinită, se aplică

termenul de 7 ani reglementat de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, care

începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea

silită, respectiv de la data scadenței, aceiași dată de la care s-a calculat și

termenul de prescripție de drept comun pentru a se vedea dacă acesta se

împlinise la momentul cesiunii.

Legea nr. 58/1934 nu

reglementează prescripția dreptului de a cere executarea silită, art. 94 din

lege reglementând numai prescripția acțiunilor directe, situație în care se

aplică dreptul comun în materia prescripției executării, în cazul în speță

termenul prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, de trei ani.

Observând că de la

data contractului de cesiune, 24 iunie 1999, termenul de prescripție de drept

comun nu era împlinit devine incident termenul de 7 ani prevăzut de O.U.G. nr. 51/1998

și, procedând la calcularea lui de la data scadenței biletului la ordin în

speță, respectiv de la data de 29 octombrie 1997, se constată că la data

comunicării titlului executor de către A.V.A.S., 5 iunie 2006, acesta era

împlinit, așa încât soluția instanței de fond de respingere a excepției

prescripției urmare a calculării termenului de prescripție cu data contractului

de cesiune și pe fond de respingere a contestației la executare este nelegală.

Drept urmare, Înalta

Curte va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată, în sensul că

va admite contestația la executare promovată de recurentă și va anula formele

de executare și executarea pornită în baza titlurilor executorii menționate în

comunicarea din 2006 de către intimata A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinței nr. 24 din 14

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică în sensul că admite contestația la executare formulată de

contestatoarea SIF M. SA Bacău, constată prescris dreptul de a cere executarea silită

și anulează actele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii

menționate în comunicarea din 2006, de către intimata A.V.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.