ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.04.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1511/2008

HOTĂRÂRE
24.04.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1511/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71

din 26 martie 2007, pronunțată în dosarul 1205/107/2006, Tribunalul Alba l-a

condamnat pe inculpatul N.J.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

În temeiul art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare

de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

400 lei despăgubiri materiale și la 1000 lei daune morale în favoarea părții

civile B.C.N.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că inculpatul, în ziua de 23 mai 206, aflându-se în

municipiul Aiud unde urma să întâlnească o cunoștință de la care dorea să

împrumute bani, a observat-o la un moment dat pe partea vătămată în vârstă de

13 ani, purtând un lănțișor cu cruciuliță, prezentă în fața Liceului, pe str. T.V.

Hotărând să sustragă

bijuteria, a acostat partea vătămată întrebând-o formal cât este ora, moment în

care i-a smuls lănțișorul de la gât.

Partea vătămată a strigat

după ajutor, a încercat să-l imobilizeze pe inculpat, însă acesta i-a aplicat o

lovitură peste față, fugind din locul descris.

Martorul G.F. aflat în

preajmă alertat de strigătele victimei a pornit în urmărirea inculpatului reușind

să-l prindă și să-l imobilizeze până la sosirea poliției.

Reținând vinovăția

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) C. pen., instanța l-a condamnat la o pedeapsă redusă sub limita

minimă prevăzută de textul încriminator, prin recunoașterea în favoarea sa de

circumstanțe atenuante judiciare, dispunând suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Împotriva sentinței,

parchetul a declarat apel, invocând drept critici de nelegalitate și

netemeinicie următoarele:

- omisiunea instanței de

fond de a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 13 C. pen.;

- omisiunea deducerii reținerii

celor 16 ore, conform ordonanței emisă la data de 23 mai 2006;

- greșita reținere a

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, care a determinat aplicarea

unei pedepse reduse în raport de pericolul social al infracțiunii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 4/ A din 5

februarie 2008, a admis apelul parchetului, a desființat sentința în sensul că,

a dispus aplicarea art. 13 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) raportat la art. 74 și 76 C. pen., înlăturând aplicarea

pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5)

a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii de 16 ore dispusă prin ordonanța emisă de I.P.J.

Alba la 23 mai 2006.

În motivarea hotărârii

instanța de apel, a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 C.

pen., în raport cu succesiunea de legi penale, intervenită de la momentul

comiterii faptei, 23 mai 2006, până la judecarea cauzei, respectiv Legea nr. 278/2006

și O.U.G. nr. 60/2006.

Astfel, art. 81 alin. (3) C.

pen., anterior completărilor și modificărilor aduse prin Legea nr. 278/2006,

prevedea că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în

cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 15 ani, cum era cazul infracțiunii deduse judecății, însă prin

Legea nr. 278/2006 alin. (3) al art. 81 C. pen., a fost abrogat, situație în

care se impunea reținerea art. 13 C. pen.

Cât privește modalitatea de

executare, instanța de prim control judiciar a apreciat că suspendarea

condiționată este de natură să asigure îndeplinirea scopului educativ preventiv

așa cum este enunțat de art. 52 C. pen., ținând cont de datele care

circumstanțiază pozitiv persoana inculpatului.

Împotriva deciziei,

parchetul a declarat recurs, reiterând criticile privitoare la netemeinicia

hotărârilor.

Față de gravitatea

infracțiunii se apreciază că suspendarea executării pedepsei ar reprezenta o

modalitate ce obligă inculpatul la respectarea unor obligații de natură să-i

corijeze comportamentul.

Verificând critica formulată

prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte constată nefondat recursul parchetului.

Pericolul social al

infracțiunii săvârșite de inculpat este unul din criteriile în baza cărora

trebuie proporționalizată pedeapsa atât sub aspectul cuantumului dar și ca

modalitate de executare. Acest criteriu trebuie interpretat conjugat cu

celelalte, în cauză corect apreciate de instanțe în operațiunea de

individualizare.

Nu poate fi ignorate

împrejurări precum, faptul că la acea dată inculpatul era elev la liceu,

ulterior, începând cu 1 iunie 2007 a fost angajat pe bază de contract

individual de muncă la SC T.G. SRL Târgu Mureș, s-a manifestat sincer în cursul

procesului, exprimând regretul față de fapta săvârșită și acordul pentru

achitarea despăgubirilor materiale și daunelor morale solicitate de partea

vătămată constituită parte civilă.

Toate aceste date care

caracterizează pozitiv persoana inculpatului conving instanța că modalitatea de

executare a pedepsei dispusă, suspendarea condiționată, este de natură să

asigure reinserția socială a acestuia, să se constituie într-un sever

avertisment pentru viitor.

Întrucât la examinarea din

oficiu nu se constată motive care să justifice reformarea deciziei, recursul

parchetului va fi respins conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva

deciziei penale nr. 4/ A din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat N.J.I.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 349 din 5 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost condamnat inculpatul C.P., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infrac
ÎCCJ 2006-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3912/2006
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1294 din 17 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 679/2005, s-a dispus, în baza art. 211 a
ÎCCJ 2004-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 673/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Caraș Severin, inculpatul V.I.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșire
ÎCCJ 2004-09-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4522/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 564 din 27 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicare
ÎCCJ 2003-09-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3804/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1166 din 29 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului S.M. la 5 ani închisoare, pent
Sursă