ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1625/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4/F-C din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.A.E., în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P., obligând-o pe aceasta din urmă să emită aviz favorabil, în vederea organizării examenului de promovare în gradul profesional superior, de către Instituția Prefectului Județului Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 46 din Legea nr. 251/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, promovarea în gradul profesional superior nu mai este condiționată de existența unui post vacant ci doar de reușita în urma unui concurs sau examen, ce se organizează anual, prin transformarea, postului ocupat de funcționarul public, conform art. 64 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată. Conform art. 65 din același act normativ, examenul de promovare în grad profesional se organizează de autoritatea sau instituția publică, cu avizul A.N.F.

P., în limita funcțiilor rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, putând participa funcționarii publici care îndeplinesc, cumulativ, următoarele cerințe: cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional din care promovează, minimum 2 ani vechime în treapta de salarizare din care evoluează, au obținut cel puțin calificativul „bine" la evaluarea profesională individuală din ultimii doi ani și nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată. Or, reține prima instanță, reclamanta îndeplinește condițiile legale, așa cum rezultă din adeverința nr. 24134 din 10 decembrie 2007 emisă de Prefectul județului Vâlcea, cât și pe acelea privind rezervarea posturilor în vederea promovării, realizată conform art. 45 din O.G.

nr. 6/2007, ca urmare a aprobării, prin H.G. nr. 431/2007, a Planului de ocupare a funcțiilor publice pe anul 2007, inclusiv la nivelul instituției Prefectului județului Vâlcea. De altfel, se arată în considerentele sentinței recurate, nici nu se contestă de către pârâtă îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de actele normative în vigoare pentru promovarea în gradul profesional superior, ci doar se invocă pretinsa existență a unui vid legislativ, în condițiile în care nu a fost emisă o hotărâre a Guvernului care să reglementeze normele și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, la care face referire art. 45 din O.G. nr. 6/2007.

Or, reține instanța de fond, pârâta nu dă eficiență normei prevăzute la art. 7 din Legea nr. 251/2006, care stipulează necesitatea aprobării prin hotărâre de guvern a normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici (alin. (1)) și statuează că până la adoptarea acestei hotărâri de Guvern se aplică în mod corespunzător dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici (alin. (3)). Așa fiind, se arată în considerentele sentinței atacate, chiar și în ipoteza neadoptării de către Guvern a unei hotărâri în condițiile art. 45 din O.G. nr. 6/2007, sunt incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 251/2006, cu consecința aplicării corespunzătoare a prevederilor H.G.

nr. 1209/2003. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta apreciază că prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 251/2006 au fost interpretate greșit de instanța de fond, având în vedere că, pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prin hotărâre a Guvernului, s-a prevăzut un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, numai în acest interval de timp putându-se aplica dispozițiile H.G. nr. 1209/2003.

În prezent, susține recurenta, întrucât de la 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 188/1999 referitoare la promovare (art. 65, art. 70), nu se mai poate pune problema aplicării dispozițiilor H. G. nr. 1209/2003, care au căzut în desuetudine, întrucât s-ar ajunge la instabilitate în legislația privind funcționarul public. Recurenta consideră, de asemenea, că, prin refuzul eliberării avizului, s-a urmărit apărarea unui interes general, respectiv aplicarea în conformitate cu voința legiuitorului a legislației privind funcția publică. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 251/2006, „În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea A.N.F.P., prin hotărâre a Guvernului, se aprobă normele privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici" (alin. (1) lit. a)), iar până la adoptarea acestora „se aplică în mod corespunzător dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici" (alin. (3)). Din dispozițiile legale citate, rezultă, așadar, în mod explicit, că aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici urmează a fi făcută „până la adoptarea hotărârii Guvernului" de aprobare a unor noi norme în această materie, respectiv cea a organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici.

Termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, menționat de prevederile legale citate, vizează, în mod evident, obligația Guvernului de a aproba noi reglementări în materia în discuție (alin. (1)) și nu se referă la perioada aplicării H.G. nr. 1209/2003 (alin. (3)), așa cum în mod greșit susține recurenta, făcând confuzie între ipotezele celor două norme juridice, prevăzute la alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 251/2006. Aceasta a fost, de altfel, și rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să instituie această din urmă normă, cea de la alin. (3) al art. 7, urmărind evitarea creării unui vid legislativ în materia reglementată. Astfel, în conformitate cu prevederile legale în discuție, în situația în care Guvernul ar fi adoptat și publicat o hotărâre privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici la o dată situată înlăuntrul termenului de 6 luni, prevăzut de lege, la acea dată dispozițiile H.G.

nr. 1209/2003, având același obiect, și-ar fi încetat aplicarea, chiar dacă respectivul termen, de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii încă nu ar fi expirat. Dimpotrivă, neadoptarea de către Guvern a hotărârii în termenul legal, reprezintă „condiția" suficientă a prorogării aplicabilității H.G. nr. 1209/2003. Că acest din urmă act normativ este în vigoare, dispozițiile acestuia fiind aplicabile și după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006, până la adoptarea de către Guvern a unei noi reglementări în materie, rezultă și din prevederile altor acte normative, adoptate ulterior, cum sunt H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici (art. 73) și Legea bugetului de stat pe anul 2008, nr. 388/2007 (art. 27), în cuprinsul cărora se face referire la H.G.

nr. 1209/2003. Așa fiind, cum scopul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 251/2006 este tocmai evitarea unui vid legislativ în privința funcției publice și funcționarului public și, deci, prevenirea instabilității legislației referitoare la acest domeniu, în mod corect a procedat instanța de fond reținând că autoritatea pârâtă avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor legale în discuție și să acorde avizul pentru organizarea concursului și obligând-o în acest sens. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.F.P. împotriva sentinței nr. 4/F-C din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.