ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1568/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2007,

la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, reclamantul

A.A.B. a chemat în judecată pe pârâta A.N.F.P., solicitând obligarea pârâtei să

emită aviz favorabil în vederea organizării examenului de promovare în gradul imediat

superior, pentru care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 republicată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006, legiuitorul

a stabilit că promovarea în grad profesional nu mai este condiționată de existența

unui post vacant.

Reclamantul îndeplinește

condițiile legale pentru promovare, însă pârâta refuză acordarea avizului favorabil

organizării examenului, datorită faptului că nu a apărut încă o hotărâre a Guvernului

care să cuprindă norme privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici.

Reclamantul consideră

că refuzul pârâtei este nejustificat, deoarece potrivit art. VI alin. (3) din Legea

nr. 251/2006 se reglementează expres că până la adoptarea unei noi H.G. privind

organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici se aplică dispozițiile

H.G. nr. 1209/2003.

În art. 73 din H.G. nr.

341/2007 se stipulează că și dispozițiile referitoare la cariera înalților funcționari

publici sunt cuprinse tot în H.G. nr. 1209/2003, până la apariția unor norme.

Pârâta a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece pentru anul

2007, promovarea funcționarilor publici în grad profesional se face pe baza normelor

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, care se aprobă

prin hotărârea Guvernului ce nu a fost până în prezent adoptată.

Se mai arată că proiectul

de hotărâre s-a aflat în procedura de asigurare a transparenței decizionale și ulterior

a fost supus prevederilor de avizare și aprobare.

Pârâta consideră că dispozițiile

prevăzute de H.G. nr. 1209/2003, sunt căzute în desuetudine și aplicarea lor ar

duce la vătămarea legislației privind funcția publică.

Prin sentința nr. 3/FC

din 9 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1021/46/2007, Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și contencios administrativ, a reținut că reclamantul îndeplinește

condițiile cerute de Legea nr. 251/2006, potrivit adeverinței din 10 decembrie 2007,

cât și pe acelea privind rezervarea posturilor în vederea promovării realizată conform

art. 45 din O.G. nr. 6/2007, ca urmare a aprobării Planului de ocupare a funcțiilor

publice pe anul 2007, inclusiv la nivelul instituției Prefectului județului Vâlcea,

prin H.G. nr. 431 din 5 mai 2007.

Se mai reține că nu se

contestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de actele normative în vigoare pentru

promovarea în gradul profesional superior, ci doar se invocă pretinsa existență

a unui vid legislativ.

Instanța de fond a considerat

că pârâta nu a dat eficiență normei prevăzută de art. VII alin. (1) din Legea

nr. 188/1999 republicată care stipulează necesitatea aprobării prin H.G. a normelor

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publicei și care, la

alin. (3) statuează că până la adoptarea acestei H.G. se aplică în mod corespunzător

dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, astfel încât refuzul pârâtei este nejustificat.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (8), (9)

C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta apreciază că

prevederile art. VII alin,3 din Legea nr. 251 au fost interpretate greșit de instanța

care a soluționat fondul, având în vedere că s-a prevăzut un termen de 6 luni de

la data intrării în vigoare a Legii nr. 251/2006 (19 iulie 2006) pentru aprobarea

normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prin

hotărâre a Guvernului.

Dispozițiile H.G. nr.

1209/2003 se puteau aplica numai în acest interval de timp.

În prezent, de la 1 ianuarie

2007, au intrat în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 188/1999, referitoare la

promovare (art. 65, 70) și nu se mai poate pune problema aplicării dispozițiilor

H.G. nr. 1209/2003, acestea căzând în desuetudine.

Aplicarea dispozițiilor

H.G. nr. 1209/2003 ar duce la instabilitate în legislația funcționarului public.

Recurenta consideră că

prin refuzul eliberării avizului s-a urmărit apărarea unui interes general, respectiv

aplicarea în conformitate cu voința legiuitorului a legislației privind funcția

publică.

Prin întâmpinare, reclamantul-intimat

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Termenul de 6 luni poate

fi apreciat ca fiind de recomandare, vidul legislativ este imputabil exclusiv autorității

însărcinată cu emiterea noilor norme metodologice.

Legea prevede că examenul

privind promovarea în grad se poate face anual, fără să fie necesară existența unui

post vacant, cu îndeplinirea prevederilor art. 45 din O.G. nr. 6/2007.

Nu există incoerență legislativă,

deoarece normele nu prevăd decât o procedură privind modalitatea susținerii examenului

de promovare (selectare dosare, proba scrisă, interviu), constituirea unei comisii

de concurs și atribuțiile acesteia, precum și procedura desfășurării examenului.

Conținutul art. 73 din

H.G. nr. 341/2007 și art. 27 din Legea nr. 388/2007 dovedesc că H.G. nr. 1209/2003

se aplică în continuare până la apariția noilor norme.

Recurenta a emis avize

pentru organizarea concursurilor pentru ocuparea unor funcții publice în anul 2007,

de unde rezultă că aceasta aplică discriminatoriu prevederile legale.

Însuși proiectul de H.G.

elaborat de recurentă nu aduce modificări în ceea ce privește procedura organizării

examenului pentru promovarea în grad profesional față de H.G. nr. 1209/2003.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, în fapt neexistând

o detaliere a condițiilor necesare pentru întrunirea acestuia.

În ceea ce privește motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este îndeplinit.

Termenul de 6 luni care

este prevăzut la art. VII alin. (1) din Legea nr. 251/2006 reprezintă termenul maxim

pentru adoptarea normelor prin H.G.

Aceasta nu poate duce

la concluzia că datorită împrejurării că în acest termen nu a fost adoptată H.G.,

prevederile H.G. nr. 1209/2003 nu ar mai fi aplicabile.

H.G. nr. 1209/2003 se

aplică până la adoptarea noilor norme.

Aceasta a fost voința

legiuitorului și în acest sens trebuie interpretat textul.

H.G. nr. 1209/2003 nu

a fost abrogată prin expirarea termenului de 6 luni, o dovadă în acest sens fiind

prevederile unor acte normative ulterioare, și anume – H.G. nr. 341/2007 și Legea

nr. 388/2007 – în cuprinsul cărora se face referire la prevederile sale.

Astfel, în art. 73 din

H.G. nr. 341/2007 se arată că „până la adoptarea unei noi H.G., dispozițiile privind

cariera înalților funcționari publici sunt cuprinse în H.G. nr. 1209/2003”.

În art. 27 din Legea

nr. 388/2007, se prevede că „prin excepție de la prevederile H.G. nr. 1209/2003

....”.

Recurenta face însă și

o confuzie între abrogarea unui act normativ și împrejurarea căderii acestuia în

desuetudine.

Pe de o parte, apreciază

că datorită expirării termenului de 6 luni, H.G. nr. 1209/2003 este abrogată, iar

pe cealaltă parte, consideră că normele din H.G. nr. 1209/2003 nu mai pot fi aplicate,

actul normativ căzând în desuetudine.

H.G. nr. 1209/2003 este

în vigoare până la apariția unei noi H.G. care să reglementeze organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici.

În speță nu este vorba

de o promovare rapidă, iar dispozițiile Legii nr. 251/2006 permit aplicarea H.G.

nr. 1209/2003.

În scopul prevenirii instabilității

în legislația funcționarului public, Legea nr. 251/2006 a prevăzut posibilitatea

aplicării până la apariția a unor noi norme a prevederilor H.G. nr. 1209/2003.

În prezent nu există vid

legislativ în domeniu, iar recurenta avea obligația să aplice legea și să acorde

avizul dat fiind îndeplinirea condițiilor pentru organizarea concursului.

În concluzie, în mod corect

instanța de fond a apreciat că refuzul recurentei –pârâte a fost nejustificat, în

sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Față de acestea, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 3/F/C din 9 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.