ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3553/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 martie 2005, reclamanta A.V.A.S București (fostă A.P.A.P.S.) a chemat în judecată pe pârâta SC D. SRL Brașov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2.318.297.624 lei daune interese calculate ca urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. D/BV/13 din 31 martie 1999. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 12 din 4 ianuarie 2006, a respins excepția prescripției acțiunii, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.318.297.624 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că răspunderea pârâtei rezultă dintr-un contract care potrivit art. 969 C. civ., are putere de lege între părțile contractante și trebuie executat cu bună credință potrivit art. 970 C. civ., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 971 C. civ. Apelul declarat de pârâta SC D. SRL Brașov împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția comercială prin decizia nr. 23/ Ap din 13 februarie 2007 reținând în considerente că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC D. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susținând, în esență, că instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 15 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă apreciind că prima instanță, în mod corect, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile în sumă de 502.158.330 lei aferente perioadei 29 iunie 1999 - 28 august 1999 și pentru suma de 25.107.917 lei aferente perioadei 28 august 1999 – 21 septembrie 1999. Prin al doilea motiv de recurs, arată că instanța de apel a apreciat, în mod greșit, faptul că pactul comisoriu de ultimul grad nu a operat la data de 28 august 1999 deoarece la acea dată obligația de plată a sumei de 2.789.768.500 lei nu era scadentă.

În consecință, în temeiul art. 299 - 316 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii A.V.A.S. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Critica formulată de recurentă că ambele instanțe au făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 15 din Decretul nr. 167/1958, sunt neîntemeiate, întrucât ambele instanțe, în mod judicios, au interpretat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, în baza art. 1, 3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, reținând că potrivit art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția a început să curgă cu data de 29 august 1999 și conform art. 16 alin. (1) lit. a) și art. 17 din Decretul - Lege nr. 146/1997 s-a întrerupt la aceeași dată, iar un nou termen de prescripție începând să curgă cu data de 21 ianuarie 2004 când a încetat plata prețului dispusă prin sentința civilă nr. 619 din 1 septembrie 1999. De asemenea, și al doilea motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins, întrucât instanța de apel a interpretat corect că pactul comisoriu nu a operat la 28 august 1999 față de data emiterii notificării din 16 august 1999 întrucât obligația de plată nu era scadentă, iar prin sentința civilă nr. 619 din 1 septembrie 1999 a Tribunalului Brașov au devenit inoperabile efectele pactului comisoriu până la 20 ianuarie 2004 când s-a soluționat, irevocabil, prin respingere, acțiunea estimatorie asupra fondului dreptului pretins.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC D. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 23 Ap din 13 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.