ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, prin

sentința penală nr. 595 din 11 decembrie 2006 a condamnat pe inculpatul F.C.G.,

la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit.

i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 86

3

C. pen., s-a stabilit că F.C.G. să se supună măsurilor de supraveghere

individualizate la lit. a) – d).

Inculpatului i s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul

a fost obligat să plătească părții civile Spitalul jud. Drobeta Turnu Severin,

suma de 72 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a luat că partea vătămată P.F.

nu sa constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 27 martie

2006, inculpatul, tatăl său și un cunoscut, se aflau într-un bar din municipiul

Drobeta Turnu Severin, în același local aflându-se și P.F., toți aceștia consumând

alcool. La un moment dat, între P.F. și tatăl inculpatului s-a iscat un

diferend soldat cu înjurături adresate de tatăl inculpatului, diferend generat

de sonorul muzicii pe care P.F. îl dorea mai acut.

Deși inițial inculpatul a

aplanat diferendul, ulterior el a părăsit barul, dar, la scurt timp, a revenit

fiind înarmat cu un par, cu acesta lovindu-l pe P.F., în cap. După căderea

celui lovit la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească în cap și peste

corp.

Raportul medico–legal a

înscris că P.F. a suferit mai multe leziuni la cap și peste corp, acestea au

necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în

pericol viața.

La cercetarea

judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a susținut că a

fost amenințat, numărul loviturilor fiind „două sau trei”.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul.

Parchetul și-a motivat

apelul pe netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

Inculpatul a criticat

sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, raportul medico – legal

dovedind, atât sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale, cât și al

consecințelor faptei asupra părții vătămate, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 217 din 29 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de

parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea art. 86

1

și a art.

86

3

C. pen., a aplicat dispozițiile art. 71 din același cod, a

majorat pedeapsa la 5 ani închisoare, a interzis inculpatului drepturile

prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a menținut

celelalte dispoziții.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins, ca nefondat.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în

scris.

Inculpatul, prezent personal

în instanța de recurs la termenul de judecată din 29 ianuarie 2008, la

celelalte termene (11 martie și 8 aprilie 2008), a lipsit. Ca atare, recursul a

fost motivat oral de avocatul desemnat apărător din oficiu.

Recursul declarat nu este

fondat.

Există tentativă la

infracțiunea de omor calificat și nu la infracțiunea de lovire sau alte

violențe, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide, chiar dacă leziunile

produse părții vătămate nu au pus viața în pericol .

În cauză, inculpatul a

aplicat victimei lovituri cu o bâtă în cap, obiect dur, lovituri, care, chiar

dacă nu au pus viața în primejdie trebuie considerate, datorită intensității,

regiunii vizate și instrumentului folosit, ca fiind săvârșite cu intenția de a

ucide, împrejurarea, independentă de voința inculpatului, respectiv intervenția

medicilor, făcând ca să nu se producă un rezultat mai grav. Intenția

inculpatului de a ucide, se deduce și din împrejurarea că, după ce a aplanat diferendul

avut de partea vătămată cu tatăl lui, a plecat din bar și s-a reîntors înarmat

cu bâta, iar când cel lovit era căzut la pământ a continuat să-l lovească tot

în cap.

În ce privește pedeapsa

aplicată de instanța de apel, precum și dispunerea executării acesteia prin

privare de libertate, se apreciază că acestea corespund criteriilor generale de

individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., precum și scopului pedepsei, așa

cum este stipulat în art. 52 din același cod.

Orientându-se la pedeapsa de

5 ani închisoare instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei,

acesta fiind urmărit și de săvârșirea agresiunii în loc public și fără ca

partea vătămată să fi avut vreo contribuție la declanșarea ei, dar și persoana

inculpatului în favoarea lui aplicându-se circumstanța atenuantă referitoare la

atitudinea avută anterior faptei.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.F.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 29

noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Compută arestarea preventivă

a recurentului inculpat C.F.G. de la 6 aprilie 2006 la 19 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2008.