ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 595 din 11 decembrie 2006 a condamnat pe inculpatul F.C.G., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata de 5 ani. În baza dispozițiilor art. 86 3 C. pen., s-a stabilit că F.C.G. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la lit. a) – d). Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul jud. Drobeta Turnu Severin, suma de 72 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a luat că partea vătămată P.F. nu sa constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 27 martie 2006, inculpatul, tatăl său și un cunoscut, se aflau într-un bar din municipiul Drobeta Turnu Severin, în același local aflându-se și P.F., toți aceștia consumând alcool.

La un moment dat, între P.F. și tatăl inculpatului s-a iscat un diferend soldat cu înjurături adresate de tatăl inculpatului, diferend generat de sonorul muzicii pe care P.F. îl dorea mai acut. Deși inițial inculpatul a aplanat diferendul, ulterior el a părăsit barul, dar, la scurt timp, a revenit fiind înarmat cu un par, cu acesta lovindu-l pe P.F., în cap. După căderea celui lovit la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească în cap și peste corp. Raportul medico–legal a înscris că P.F. a suferit mai multe leziuni la cap și peste corp, acestea au necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața. La cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a susținut că a fost amenințat, numărul loviturilor fiind „două sau trei”.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul. Parchetul și-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. Inculpatul a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, raportul medico – legal dovedind, atât sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale, cât și al consecințelor faptei asupra părții vătămate, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 217 din 29 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea art. 86 1 și a art. 86 3 C. pen., a aplicat dispozițiile art. 71 din același cod, a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare, a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

și a menținut celelalte dispoziții. Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris. Inculpatul, prezent personal în instanța de recurs la termenul de judecată din 29 ianuarie 2008, la celelalte termene (11 martie și 8 aprilie 2008), a lipsit. Ca atare, recursul a fost motivat oral de avocatul desemnat apărător din oficiu. Recursul declarat nu este fondat.

Există tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu la infracțiunea de lovire sau alte violențe, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide, chiar dacă leziunile produse părții vătămate nu au pus viața în pericol . În cauză, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu o bâtă în cap, obiect dur, lovituri, care, chiar dacă nu au pus viața în primejdie trebuie considerate, datorită intensității, regiunii vizate și instrumentului folosit, ca fiind săvârșite cu intenția de a ucide, împrejurarea, independentă de voința inculpatului, respectiv intervenția medicilor, făcând ca să nu se producă un rezultat mai grav.

Intenția inculpatului de a ucide, se deduce și din împrejurarea că, după ce a aplanat diferendul avut de partea vătămată cu tatăl lui, a plecat din bar și s-a reîntors înarmat cu bâta, iar când cel lovit era căzut la pământ a continuat să-l lovească tot în cap. În ce privește pedeapsa aplicată de instanța de apel, precum și dispunerea executării acesteia prin privare de libertate, se apreciază că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., precum și scopului pedepsei, așa cum este stipulat în art. 52 din același cod. Orientându-se la pedeapsa de 5 ani închisoare instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei, acesta fiind urmărit și de săvârșirea agresiunii în loc public și fără ca partea vătămată să fi avut vreo contribuție la declanșarea ei, dar și persoana inculpatului în favoarea lui aplicându-se circumstanța atenuantă referitoare la atitudinea avută anterior faptei.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.G. împotriva deciziei penale nr. 217 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Compută arestarea preventivă a recurentului inculpat C.F.G. de la 6 aprilie 2006 la 19 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.