ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 190 din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă contestația formulată de SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâții A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău și A.N.A.F., dispunându-se suspendarea executării procesului-verbal din 3 martie 2004 încheiat de organele de control fiscal ale D.G.F.P. Bacău până la soluționarea contestației de către A.N.A.F. Totodată instanța a admis excepția calității procesuale pasive a A.F.P.B., respingând în consecință acțiunea față de această pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în raport cu obiectul acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P.B.

este întemeiată. Pe fondul cauzei instanța a reținut că, urmare a controlului efectuat de A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău, s-a întocmit procesul verbal împotriva căruia reclamanta a formulat contestație, iar prin decizia nr. 156 din 31 mai 2004 a A.N.A.F. – D.S.C. s-a dispus, în baza art. 178 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, suspendarea soluționării contestației până la soluționarea laturii penale, dat fiind faptul că organele de control au apreciat că unele fapte intră sub incidența art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, sesizând în consecință organele penale. Față de faptul că între timp începuse executarea silită în baza actului administrativ fiscal, reclamanta a solicitat prin adresa înregistrată la A.N.A.F.

la 25 aprilie 2006 suspendarea executării procesului verbal din 3 martie 2004, iar prin decizia nr. 94 din 13 iunie 2006 D.S.C. a respins cererea de suspendare apreciind că nu rezultă iminență producerii unei pagube. În acest context, instanța a apreciat că organul fiscal trebuia să analizeze temeinicia cererii independent de cauza penală, având a se pronunța asupra suspendării executării actului, motivat de faptul că executarea unui act administrativ, înainte ca acesta să fie supus controlului în procedura administrativ-jurisdicțională pentru care a optat reclamanta, reprezintă un motiv temeinic care să justifice suspendarea, în virtutea dreptului de acces la o instanță (art. 6 C.E.D.O.) și a dreptului la recurs efectiv.

Ca argument în acest sens instanța a reținut și împrejurarea că soluționarea contestației a fost suspendată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, organul fiscal apreciind că exista o strânsă interdependență între caracterul infracțional al faptelor și stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin proces verbal. În termen legal, împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs D.G.F.P. Bacău și A.N.A.F. Invocând în drept dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., recurentele au arătat că sentința atacată este nelegală deoarece: - în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât acestea privesc o procedură de urgență a cererii de suspendare ce poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, ori, prin renunțarea la realizarea dreptului pe calea ordonanței președințiale cauza a fost judecată pe dreptul comun; - art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate reprezenta temeiul de drept al anulării deciziei nr. 94/2006 a A.N.A.F., așa cum greșit reține instanța de fond. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru motivele cuprinse în aceste dispoziții legale, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., recursul va fi admis cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, pentru considerentele ce vor fi prezentate. Acțiunea inițială promovată de SC S. SRL Bacău a avut ca temei de drept dispozițiile art. 581 C. proc. civ., privind ordonanța președințială. Din actele dosarului rezultă că instanța de contencios administrativ și-a exercitat prerogativa conferită de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., solicitând reclamantei precizări asupra situației de fapt și a motivării în drept. În acest context, potrivit cererii aflate la dosarul de fond, reclamanta a arătat că obiectul cererii deduse judecății constă în suspendarea executării silite a actului administrativ, procesul verbal de control încheiat de organele de inspecție fiscală al D.G.F.P.

Bacău, până la pronunțarea asupra fondului contestației formulate împotriva acestui act, indicându-se temeiul de drept al acestei solicitări și anume art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Cererea arătată are caracterul unei cereri modificatoare în sensul art. 132 C. proc. civ., fiind făcută la prima zi de înfățișare, așa încât toate celelalte precizări ulterioare nu pot fi avute în vedere. Interpretarea de față este singura legală și de altfel, chiar în considerentele sentinței examinate se arată că în cauză se solicită „suspendarea unui act fiscal împotriva ceruia s-a formulat contestație însă organul investit cu soluționarea contestației a dispus suspendarea soluționării contestației organul fiscal respingând și cererea de suspendare a executării (decizia nr. 94/2006)”.

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății” și în acest context preocuparea instanței de fond în a combate argumentele avute în vedere la emiterea deciziei nr. 94/2006 a A.N.A.F. nu își găsește justificarea aici. Oricum, trebuie subliniat că temeiul în baza căruia s-a dispus asupra anulării acestei decizii nu poate fi în nici un caz art. 15 din Legea contenciosului administrativ, dispozițiile în discuție vizând în mod neechivoc „solicitarea suspendării prin acțiunea principală”. Față de obiectul acțiunii, suspendarea actului administrativ fiscal, instanța fondului a dat, de altfel, eficiență art. 185 alin. (2) C. proc.

fisc. (astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 35/2006), punând în vedere societății reclamante să depună o cauțiune de 20.000 lei. Aceasta întrucât contribuabilul are dreptul de a cere și în temeiul Legii nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ fiscal, sub condiția depunerii unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de textul mai înainte citat C. proc. fisc. Cauțiunea stabilită a fost consemnată de reclamantă cu recipisa C.E.C. din 17 octombrie 2006, prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2006 dispunându-se înscrierea acestui document în registrul de valori al instanței. Verificându-se sub imperiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 temeinicia cererii de suspendare a procesului verbal de control din 3 martie 2004, se constată că nu sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de legiuitor pentru a opera o asemenea suspendare.

Sub aspectul existenței cazului bine justificat și cel al prevenirii unei pagube iminente, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a produs nici un fel de dovadă, iar instanța la rândul său nu a făcut verificările legale deși a fost sesizată în temeiul Legii nr. 554/2004. Împrejurarea că prin decizia nr. 156/2004 A.N.A.F. a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului verbal de control până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, ceea ce implică o perioadă mare de timp, nu este de natură a acoperi cerințele legale menționate mai înainte. Așadar, cererea de suspendare a actului administrativ fiscal va fi respinsă ca neîntemeiată, urmând a se dispune restituirea către recurenta-reclamantă a sumei depuse cu titlu de cauțiune în acest litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bacău în nume propriu și în numele A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 190 din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării procesului verbal din 3 martie 2004 formulată de SC S. SRL Bacău. Dispune restituirea cauțiunii de 20.000 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.