ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 190

din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă contestația formulată de SC S. SRL Bacău în

contradictoriu cu pârâții A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău și A.N.A.F.,

dispunându-se suspendarea executării procesului-verbal din 3 martie 2004

încheiat de organele de control fiscal ale D.G.F.P. Bacău până la soluționarea

contestației de către A.N.A.F. Totodată instanța a admis excepția calității

procesuale pasive a A.F.P.B., respingând în consecință acțiunea față de această

pârâtă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că, în raport cu obiectul acțiunii, excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.F.P.B. este întemeiată.

Pe fondul cauzei instanța a

reținut că, urmare a controlului efectuat de A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău,

s-a întocmit procesul verbal împotriva căruia reclamanta a formulat

contestație, iar prin decizia nr. 156 din 31 mai 2004 a A.N.A.F. – D.S.C. s-a dispus, în baza art. 178 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003,

suspendarea soluționării contestației până la soluționarea laturii penale, dat

fiind faptul că organele de control au apreciat că unele fapte intră sub

incidența art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale,

sesizând în consecință organele penale.

Față de faptul că între timp

începuse executarea silită în baza actului administrativ fiscal, reclamanta a

solicitat prin adresa înregistrată la A.N.A.F. la 25 aprilie 2006 suspendarea

executării procesului verbal din 3 martie 2004, iar prin decizia nr. 94 din 13

iunie 2006 D.S.C. a respins cererea de suspendare apreciind că nu rezultă

iminență producerii unei pagube.

În acest context, instanța a

apreciat că organul fiscal trebuia să analizeze temeinicia cererii independent

de cauza penală, având a se pronunța asupra suspendării executării actului,

motivat de faptul că executarea unui act administrativ, înainte ca acesta să

fie supus controlului în procedura administrativ-jurisdicțională pentru care a

optat reclamanta, reprezintă un motiv temeinic care să justifice suspendarea,

în virtutea dreptului de acces la o instanță (art. 6 C.E.D.O.) și a dreptului la recurs efectiv.

Ca argument în acest sens

instanța a reținut și împrejurarea că soluționarea contestației a fost

suspendată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală,

organul fiscal apreciind că exista o strânsă interdependență între caracterul

infracțional al faptelor și stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin

proces verbal.

În termen legal, împotriva

sus menționatei sentințe au declarat recurs D.G.F.P. Bacău și A.N.A.F.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recurentele au arătat că sentința atacată

este nelegală deoarece:

- în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât acestea privesc

o procedură de urgență a cererii de suspendare ce poate fi dispusă până la

pronunțarea instanței de fond, ori, prin renunțarea la realizarea dreptului pe

calea ordonanței președințiale cauza a fost judecată pe dreptul comun;

- art. 15 din Legea nr.

554/2004 nu poate reprezenta temeiul de drept al anulării deciziei nr. 94/2006

a A.N.A.F., așa cum greșit reține instanța de fond.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru motivele cuprinse în aceste

dispoziții legale, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul

va fi admis cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii

cererii formulate de reclamantă, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Acțiunea inițială promovată

de SC S. SRL Bacău a avut ca temei de drept dispozițiile art. 581 C. proc. civ., privind ordonanța președințială.

Din actele dosarului rezultă

că instanța de contencios administrativ și-a exercitat prerogativa conferită de

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., solicitând reclamantei precizări asupra

situației de fapt și a motivării în drept.

În acest context, potrivit

cererii aflate la dosarul de fond, reclamanta a arătat că obiectul cererii

deduse judecății constă în suspendarea executării silite a actului

administrativ, procesul verbal de control încheiat de organele de inspecție

fiscală al D.G.F.P. Bacău, până la pronunțarea asupra fondului contestației

formulate împotriva acestui act, indicându-se temeiul de drept al acestei

solicitări și anume art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Cererea arătată are

caracterul unei cereri modificatoare în sensul art. 132 C. proc. civ., fiind făcută la prima zi de înfățișare, așa încât toate celelalte precizări

ulterioare nu pot fi avute în vedere.

Interpretarea de față este

singura legală și de altfel, chiar în considerentele sentinței examinate se

arată că în cauză se solicită „suspendarea unui act fiscal împotriva ceruia s-a

formulat contestație însă organul investit cu soluționarea contestației a

dispus suspendarea soluționării contestației organul fiscal respingând și

cererea de suspendare a executării (decizia nr. 94/2006)”.

Potrivit art. 129 alin. (6)

C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății” și în acest context preocuparea instanței de fond în

a combate argumentele avute în vedere la emiterea deciziei nr. 94/2006 a

A.N.A.F. nu își găsește justificarea aici.

Oricum, trebuie subliniat că

temeiul în baza căruia s-a dispus asupra anulării acestei decizii nu poate fi

în nici un caz art. 15 din Legea contenciosului administrativ, dispozițiile în

discuție vizând în mod neechivoc „solicitarea suspendării prin acțiunea

principală”.

Față de obiectul acțiunii,

suspendarea actului administrativ fiscal, instanța fondului a dat, de altfel,

eficiență art. 185 alin. (2) C. proc. fisc. (astfel cum a fost modificat prin

O.G. nr. 35/2006), punând în vedere societății reclamante să depună o cauțiune

de 20.000 lei. Aceasta întrucât contribuabilul are dreptul de a cere și în

temeiul Legii nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ fiscal, sub

condiția depunerii unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de textul mai înainte

citat C. proc. fisc.

Cauțiunea stabilită a fost

consemnată de reclamantă cu recipisa C.E.C. din 17 octombrie 2006, prin

încheierea de ședință din 30 octombrie 2006 dispunându-se înscrierea acestui

document în registrul de valori al instanței.

Verificându-se sub imperiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004 temeinicia cererii de suspendare a procesului

verbal de control din 3 martie 2004, se constată că nu sunt întrunite cerințele

cumulative prevăzute de legiuitor pentru a opera o asemenea suspendare.

Sub aspectul existenței

cazului bine justificat și cel al prevenirii unei pagube iminente, conform art.

14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a produs nici un fel de dovadă, iar

instanța la rândul său nu a făcut verificările legale deși a fost sesizată în

temeiul Legii nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin decizia

nr. 156/2004 A.N.A.F. a dispus suspendarea soluționării contestației formulate

împotriva procesului verbal de control până la pronunțarea unei soluții

definitive pe latura penală, ceea ce implică o perioadă mare de timp, nu este

de natură a acoperi cerințele legale menționate mai înainte.

Așadar, cererea de

suspendare a actului administrativ fiscal va fi respinsă ca neîntemeiată,

urmând a se dispune restituirea către recurenta-reclamantă a sumei depuse cu

titlu de cauțiune în acest litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. Bacău în nume propriu și în numele A.N.A.F., împotriva sentinței

civile nr. 190 din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge cererea de suspendare a executării procesului verbal din 3

martie 2004 formulată de SC S. SRL Bacău.

Dispune restituirea cauțiunii

de 20.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2007.