ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1527/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data

de 21 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, s-a

dispus suspendarea judecării cauzei privind apelurile declarate de reclamanții

L.O., B.V. și de pârâta SC C.P. SA, împotriva deciziei nr. 46 din 21 ianuarie

2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu SC V. SA și

A.V.A.S. București.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel, a reținut că prin încheierea din 27 septembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Prahova, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență

împotriva intimatei SC V. SA.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs apelanții-reclamanți L.O. și B.V., invocând cazul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate

recurenții au susținut că, din analiza textului art. 36 din Legea nr. 85/2006

rezultă că „sunt supuse suspendării de drept acțiunile în realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Cum acțiunea ce formează obiectul

dosarului nr. 804/42/2007 este o acțiune în revendicare, formulată în baza

Legii nr. 10/2001 și nu una în realizarea creanțelor asupra debitorului sau

bunurilor acesteia, cauza nu este supusă suspendării de drept, conform art. 36

din Legea nr. 85/2006.

Au mai susținut, că imobilul

revendicat nu se află în proprietatea pârâtei SC V. SA , ci numai în

administrarea acesteia.

Analizând critica formulată, Înalta

Curte constată că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care

recursul este întemeiată pentru considerentele ce succed:

Din examinarea actelor aflate la

dosar rezultă că recurenții-reclamanți au învestit prima instanță cu o acțiune

având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de

către Statul Român, în drept întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin Legea nr. 10/2001 legea-cadru

în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, legiuitorul a urmărit să asigure o aplicabilitate cât mai

întinsă, de imediată aplicare și de soluționare a cauzelor într-un termen

rezonabil.

Problema suspendării procedurii de

restituire a imobilelor preluate abuziv este strict reglementată, astfel încât

permite persoanei îndreptățite să decidă în funcție de împrejurările concrete

ale cauzei fie să continue judecata, fie să solicite suspendarea acesteia.

În temeiul art. 47 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, cauzele în curs de judecată nu se suspendă de drept și nici

din oficiu sau la cererea altor părți numai persoana îndreptățită, având

această facultate.

De asemenea, numai la cererea

persoanei îndreptățite se poate renunța la judecată, indiferent de faza în care

se găsește procesul și fără a se ține seama de acordul celorlalte părți, atunci

când s-a intrat în dezbaterea fondului, deoarece art. 47 alin. (1) din lege,

este un text special, derogator de la prevederile art. 246 C. proc. civ.

Prin urmare, suspendarea judecății

se poate dispune cu respectarea cerințelor legale.

Se constată că, în speță, instanța

de apel, a dispus suspendarea judecății apelurilor în temeiul art. 36 din Legea

nr. 85/2006 privind procedura insolvenței împotriva debitoarei SC V. SA ,

Urlați, text de lege care nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei deduse

judecății.

Pe de altă parte unitatea

deținătoare a imobilului, notificată de către recurenții-reclamanți este SC

C.P. SA și nu SC V. SA, societate ce dețin în administrare și nu în proprietate

părți din imobilul revendicat.

În aceste condiții și în aplicarea

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru evitarea

tergiversării judecății și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, se

impune admiterea recursului și casarea încheierii din 21 mai 2007 dată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Va trimite cauza la Curtea de Apel

Ploiești pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții L.O. și B.V.

împotriva încheierii din 21 mai 2007

dată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea atacată și trimite cauza la Curtea de

Apel Ploiești pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.