ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85/ F din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești s-a admis plângerea formulată de petenta R.N.M. împotriva ordonanței nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a desființat ordonanța atacată și a fost trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul I.G., subcomisar în cadrul I.P.J. Argeș. S-a dispus conexarea acestei cauze cu cea privind-o pe R.N.M., apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. proc. pen. S-a dispus reaudierea martorilor oculari, precum și efectuarea unei expertize tehnice de către trei experți din cadrul Biroului de Expertize Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că în mod eronat cei doi făptuitori I.G. și R.N.M. au fost cercetați separat, deși, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., disjungerea nefiind făcută în vederea unei bune judecăți. S-a reținut, în fapt, că la data de 19 iunie 2005, pe raza comunei Bascov, județul Argeș a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele conduse de intimatul I.G. și petiționara R.N.M., accident soldat cu vătămarea corporală a petiționarei și a altor două persoane. Prin ordonanța din 28 martie 2007, dată în dosarul nr. 180/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul I.G. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei față de învinuita R.N.M.

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. Prima instanță a apreciat că plângerea formulată de petenta R.N.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este întemeiată față de împrejurarea că soluția aleasă de organul de urmărire penală care a dispus cercetarea separată a persoanelor implicate în accidentul de circulație, respectiv de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a intimatului I.G., dată fiind calitatea acestuia de ofițer de poliție judiciară și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești a petiționarei R.N.M., nu a fost disjuns în interesul unei bune judecăți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 38 C. proc. pen., ci dimpotrivă.

Instanța a argumentat în sensul că deși cercetarea penală a persoanelor implicate în accident trebuia efectuată împreună, fiind vorba de un caz de indivizibilitate, astfel cum este prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în mod greșit cercetarea s-a făcut separat, motivându-se neîntemeiat competența materială diferită a organului de urmărire penală în raport de calitatea persoanei, respectiv a intimatului. Ca urmare, s-a ajuns la situația că în dosarul în care s-a pronunțat ordonanța atacată să nu existe nicio altă probă privind accidentul rutier, cu excepția expertizei criminalistice nr. 104 din 21 martie 2007 pe ale cărei concluzii să se întemeieze soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul I.G., toate celelalte probe aflându-se în dosarul care privește pe petiționara R.N.M., aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.

A mai constatat instanța că în ceea ce-l privește pe intimatul I.G. organul de urmărire penală și-a desfășurat activitatea în limita actelor premergătoare și nu al urmăririi penale, singura cale în opinia instanței, care ar fi dat posibilitatea efectuării unor cercetări complete și care ar fi oferit garanții procesuale suplimentare. S-a concluzionat în sensul că se impune trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmăririi penale, deoarece numai o cercetare unitară a persoanelor implicate în accident și o apreciere unitară a probelor va face posibilă o evaluare reală asupra vinovăției uneia dintre părți.

Prima instanță dispunând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în vederea începerii urmăririi penale față de intimat a indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, stabilind totodată că se impune conexarea celor două cauze privindu-i pe petiționară și intimat, implicați în evenimentul rutier. Împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimatul I.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au solicitat casarea acesteia și pe fond respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționara R.N.M. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În motivele de recurs ale Parchetului se arată, în esență, că soluția dispusă prin ordonanța atacată este legală și temeinică, fiind susținută de actele premergătoare efectuate în cauză, pe baza cărora procurorul a apreciat corect lipsa culpei făptuitorului I.G., astfel încât în mod greșit prima instanță a desființat ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza la Parchet pentru începerea urmăririi penale a intimatului.

S-a mai susținut că în mod greșit a reținut instanța că în cauză s-ar fi format două dosare în care s-au efectuat cercetări privind accidentul rutier în care au fost implicați petiționara și intimatul, când în realitate s-a format un singur dosar nr. 3106/P/2005 în care petiționara avea calitatea de făptuitoare și pentru că din probele administrate s-a conturat posibilitatea ca intimatul să aibă și el o culpă în producerea accidentului, iar datorită calității acestuia din urmă competența de soluționare a cauzei nu revenea Parchetului de pe lângă judecătorie, întregul dosar a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în vederea efectuării cercetării față de ambii făptuitori.

Ulterior s-a concluzionat că intimatul nu se face vinovat de producerea accidentului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de el și pentru că făptuitoarea R.N.M., petiționara din prezenta cauză, nu avea calitatea cerută de lege pentru a atrage competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, față de ea cauza a fost disjunsă și trimisă organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă judecătorie, care a primit întregul dosar. În recursul său intimatul critică și el hotărârea primei instanțe, susține că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de el este corectă și face referire la probele administrate în cauză, din a căror coroborare rezultă nevinovăția sa.

Ca urmare solicită casarea hotărârii atacate și respingerea plângerii formulată de petentă, cu consecința menținerii dispozițiilor ordonanței de neîncepere a urmăririi penale. Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că în urma producerii unui accident rutier, pe raza comunei Bascov, județul Argeș, în care au fost implicați petiționara și intimatul, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești s-a format dosarul nr. 3106/P/2005 privind-o pe făptuitoarea R.N.M., petiționară în cauza de față, și pentru că din actele efectuate a rezultat existența și a unei posibile culpe a intimatului, cauza a fost preluată în totalitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, căruia îi revenea competența de a efectua cercetări, față de calitatea intimatului, de ofițer de poliție cu grad de inspector principal (în prezent subcomisar). În aceste împrejurări, după efectuarea cercetărilor privind-i pe ambii făptuitori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, concluzionând că nu există elemente din care să rezulte vinovăția intimatului în producerea accidentului, a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.G.

și pentru că nu avea competența de a efectua în continuare cercetări numai față de făptuitoarea R.N.M., a disjuns cauza în ceea ce o privește, a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești împreună cu toate lucrările efectuate până la acel moment, pentru competență soluționare. Este evident așadar că cercetările au demarat și au fost efectuate față de ambii făptuitori, disjungerea având loc ca urmare a necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești de a continua cercetările față de petiționara R.N.M., în calitatea sa de făptuitoare și numai ulterior pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul I.G., astfel încât instanța în mod greșit a reținut că ar fi avut loc o cercetare separată a celor doi.

Cât privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că în cursul actelor premergătoare au fost audiați mai mulți martori direcți care au descris în amănunt modul și împrejurările în care s-a produs accidentul, s-au efectuat mai multe expertize tehnice inclusiv de către un expert criminalist din cadrul I.N.E.C., specializat în expertizele accidentelor de trafic rutier, probe care coroborate și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița, efectuate în ziua producerii accidentului, dar și cu declarația făptuitoarei R.N.M., au format în mod întemeiat convingerea organului de urmărire penală că făptuitorul I.G. nu se face vinovat de producerea accidentului, astfel că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de acesta apare ca fiind corectă și se justifică a fi menținută.

Așa fiind, sentința primei instanțe prin care s-a dispus desființarea ordonanței atacate prin plângerea petiționarei este greșită, astfel că urmează a fi admise recursurile declarate, a se casa hotărârea și rejudecând se va respinge, ca nefondată, plângerea petentei, menținându-se ordonanța nr. 180/P/2006 din 28 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimatul I.G. împotriva sentinței penale nr. 85/ F din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea petiționarei R.N.M. Menține ordonanța nr. 180/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Obligă petiționara R.N.M. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2008.