ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 437/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 437/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la
Judecătoria Sinaia la 19 iulie 2005, reclamanta SC M. SA Sinaia, în
contradictoriu cu pârâta Primăria Sinaia, a solicitat instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A
100 din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia prin care s-a hotărât transferul de
titlu gratuit, în temeiul Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 57/2002 al activului B.S.C.
Sinaia din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că, la data de 20 noiembrie 2002, anterior privatizării s-a
hotărât transferarea cu titlu gratuit a respectivului activ, în patrimoniul
Primăriei Sinaia. A mai precizat reclamanta că unul dintre acționarii care
votaseră împotrivă a contestat hotărârea în termen legal, dar în urma judecării
aceasta a fost anulată cu caracter irevocabil, astfel că în cauză operează
principiile efectelor nulității actelor juridice și, deci radierea dreptului de
proprietate al Primăriei Sinaia asupra activului și reîntabularea pe numele SC
M. SA Sinaia.
Judecătoria Sinaia, prin
sentința nr. 710 din 2 septembrie 2005, a admis excepția de necompetență
materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Prahova, secția comercială, constatând caracterul nepatrimonial al
acțiunii și comercialitatea cauzei, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.
civ. și al art. 4 C. com.
Cauza a fost înregistrată pe
rolul Tribunalului Prahova, secția comercială, la data de 15 septembrie 2005,
sub nr. 6483/CCA/2005.
La termenul de judecată din
17 octombrie 2005 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în
judecată, învederând că obiectul acesteia este dat de radierea dreptului de
proprietate al Primăriei Sinaia asupra bazei sportive și reîntabularea acestui activ
pe numele SC M. SA Sinaia.
La termenul de judecată din
7 noiembrie 2005, reclamanta a formulat cerere de înlocuire a obiectului
acțiunii, din acțiune în constatare în acțiune în realizarea dreptului,
solicitând restabilirea situației anterioare hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A
100/20 decembrie 2002.
Prin întâmpinare pârâta a
invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a sa și excepția
prescripției dreptului la acțiune al reclamatei.
Tribunalul Prahova, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 558 din 5
decembrie 2005, a respins cele două excepții invocate iar, pe fond, a admis
acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M. SA Sinaia, a dispus repunerea
părților în situația anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160 din 20 decembrie
2002 a SC M. SA Sinaia în sensul că activul intitulat „B.S.C. Sinaia.” a
redevenit proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată aferente.
În fundamentarea acestei
soluții instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
- referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a arătat că prin hotărârea
atacată s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit a activului B.S.C.S. din
patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei Sinaia care în mod evident
este parte în raportul juridic dedus judecății, deci are calitate procesuală
pasivă.
- în privința excepției
prescripției dreptului la acțiune obiectul litigiului dedus judecății îl
constituie repunerea părților în situația anterioară adoptării A.G.E.A. din 20
decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, instanța de fond considerând că astfel
acțiunea este supusă prescripției reglementată de Decretul nr. 167/1958, în
termenul general de 3 ani, care începe să curgă de la data emiterii hotărârii,
prin hotărâre judecătorească definitivă, astfel că în atare situație,
tribunalul nu a putut avea în vedere susținerile pârâtei, în cauză nefiind
incidente dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării.
- cu privire la fondul
litigiului, instanța a reținut că datorită faptului că s-a anulat în mod
irevocabil hotărârea A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, a SC M. SA Sinaia, prin
care s-a aprobat trecerea în mod gratuit a activului B.S.C. Sinaia de la SC M.
SA Sinaia către Primăria orașului Sinaia, în mod legal și logic părțile trebuie
repuse în situația anterioară, că acțiunea a fost intentată pentru anularea
hotărârii respective de către reclamantul acționar la SC M. SA Sinaia,
respectiv B.I.L., anulându-se hotărârea A.G.E.A. nr. 160/A/100 din 20 decembrie
2002.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal a declarat apel Primăria orașului Sinaia, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, insistând pe excepția calității procesuale
pasive, în sensul art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică.
Apelanta și-a motivat
cererea invocând faptul că transferul cu titlu gratuita dreptului de
proprietate a activului B.S.C. Sinaia în favoarea domeniului public al orașului
Sinaia s-a făcut în temeiul Legii nr. 137/2002, privind accelerarea
privatizării și H.G. nr. 577/2002, așa încât termenul de prescripție pentru
introducerea cererii, prin care se atacă o operațiune sau un act de
privatizare, este cel prevăzut în art. 39 și nu cel de 3 ani, cum a apreciat în
mod greșit și neîntemeiat instanța de fond.
A mai precizat apelanta că
un motiv de nelegalitate, rezidă în stabilirea de către instanța de fond a
calității procesuale pasive a Primăriei Sinaia, arătând că activul a trecut în
domeniul public al orașului Sinaia și nu al Primăriei, care este o structură
funcțională cu activitate permanentă, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001
privind administrația publică.
S-au invocat dispozițiile art.
221 din Legea nr. 215/2001 precum și art. 2 din Legea 213/1998 privind regimul
proprietății publice, unde se consfințește faptul că unitatea administrativ
teritorială, este deținătorul patrimoniului public și privat și numai ea, poate
exercita posesia, folosința și dispoziția asupra acestora.
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 77 din 20 martie
2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei Primăria Sinaia.
În pronunțarea acestei
decizii instanța de control judiciar a reținut în esență următoarele:
- prima instanță în mod just
și legal, a respins cele două excepții invocate de Primăria orașului Sinaia,
respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția
prescripției dreptului material la acțiune.
- prima instanță a sesizat
în mod corect și just faptul că Legea nr. 215/2001, privind regimul
proprietății publice, era în vigoare la data transferului gratuit a dreptului
de proprietate a bazei sportive, către Orașul Sinaia, în înscrisurile de
referință la primitor este trecută Primăria orașului Sinaia și nu Orașul Sinaia
sau consiliul local, în acest caz s-a apreciat legal, pentru opozabilitate, cât
și pentru că titulara raportului juridic dedus judecății este Primăria orașului
Sinaia, în mod procedural aceasta are calitate procesuală pasivă, restul afirmațiilor
fiind simple afirmații și speculații juridice.
- cu privire la prescripția
dreptului material la acțiune în mod corect prima instanță a apreciat că Legea nr.
137/2002, privind accelerarea privatizării, nu este incidentă în cauză, fiind
vorba de o repunere a părților în situația anterioară adoptării hotărârii A.G.E.A.
din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, acțiunea fiind în termenul general de
prescripție, în speță nefiind vorba de nicio măsură de privatizare, ci un
transfer cu titlu gratuit, care a fost anulat la solicitarea unora din
acționari importanți ai SC M. SA Sinaia.
- de asemenea, s-a apreciat
în mod legal și temeinic faptul că termenul general de prescripție de 3 ani,
este incident în cauză, și începe să curgă de la data anulării hotărârii A.G.E.A.
prin hotărâre judecătorească definitivă.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs pârâta Primăria Sinaia, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta își subsumează
criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. și vizează
în esență, următoarele aspecte:
- soluționarea greșită a
excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sinaia și a
prescripției dreptului la acțiune, în speță fiind incidente în opinia
recurentei dispozițiile Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru
accelerarea privatizării, ale Legii nr. 44/1998 și ale O.U.G. nr. 88/1997.
- hotărârea atacată a fost
pronunțată în lipsa unor dovezi din care să rezulte că prin contractul de
privatizare, reclamanta ar fi dobândit și dreptul de proprietate.
În raport de criticile
formulate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor
atacate, și pe fond să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este
nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul cauzei deduse
judecății îl reprezintă, conform ultimei precizări depuse de reclamantă la
instanța de fond la termenul din 7 noiembrie 2005, repunerea părților în
situația anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100 din 20 decembrie 2002
anulată prin decizia nr. 250 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești și
rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3711/2004 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială.
Prin hotărârea A.G.E.A. în litigiu
s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit al activului B.S.C. Sinaia
din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia și nu al orașului
Sinaia prin primar, ambele instanțe reținând în mod legal calitatea procesuală
pasivă a pârâtei Primăria Sinaia în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001
privind regimul proprietății publice în vigoare la data efectuării transferului
cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra bazei sportive unde în
înscrisurile de referință, la primitor este trecută Primăria Orașului Sinaia și
nu Orașul Sinaia, respectiv Consiliul Local Sinaia.
Cât privește excepția
prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost legal soluționată de instanța
de apel, aceasta apreciind corect că, în raport de natura cauzei, în speță este
incident termenul general de prescripție de 3 ani și nu cel special prevăzut de
Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării întrucât cauza dedusă
judecății nu are ca obiect măsuri de privatizare.
Mai mult decât atât, din
actele dosarului rezultă cu evidență că SC M. SA Sinaia a fost privatizată la
21 martie 2003 prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 10/2003.
Termenul de prescripție de o
lună la care se referă recurenta se aplică în situațiile special reglementate
de Legea nr. 137/2002; O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 577/2002, respectiv la
acele operațiuni efectuate în cadrul procesului de privatizare, ori anterior
încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni, ceea ce nu este
cazul în litigiul de față.
Ultima critică adusă de
recurentă privind dovada calității reclamantei, de proprietară a activului
litigios, nu poate fi analizată, întrucât aceasta nu a format obiectul analizei
instanței de control judiciar.
În considerarea celor ce
preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea
intimatei privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că O.P. nr. 197/2007
depus de intimată în susținerea cererii sale nu indică numărul de dosar și nici
titlul cu care a fost achitată suma de 10.000 lei cabinetului de avocatură,
împrejurare față de care cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de
judecată va fi respinsă întrucât nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Sinaia împotriva deciziei nr. 77
din 20 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ.
Respinge cererea de
cheltuieli de judecată formulată de intimata SC M. SA Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2007.