ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 437/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Sinaia la 19 iulie 2005, reclamanta SC M. SA Sinaia, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sinaia, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100 din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia prin care s-a hotărât transferul de titlu gratuit, în temeiul Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 57/2002 al activului B.S.C. Sinaia din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 20 noiembrie 2002, anterior privatizării s-a hotărât transferarea cu titlu gratuit a respectivului activ, în patrimoniul Primăriei Sinaia.

A mai precizat reclamanta că unul dintre acționarii care votaseră împotrivă a contestat hotărârea în termen legal, dar în urma judecării aceasta a fost anulată cu caracter irevocabil, astfel că în cauză operează principiile efectelor nulității actelor juridice și, deci radierea dreptului de proprietate al Primăriei Sinaia asupra activului și reîntabularea pe numele SC M. SA Sinaia. Judecătoria Sinaia, prin sentința nr. 710 din 2 septembrie 2005, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, constatând caracterul nepatrimonial al acțiunii și comercialitatea cauzei, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. și al art. 4 C. com. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială, la data de 15 septembrie 2005, sub nr. 6483/CCA/2005. La termenul de judecată din 17 octombrie 2005 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, învederând că obiectul acesteia este dat de radierea dreptului de proprietate al Primăriei Sinaia asupra bazei sportive și reîntabularea acestui activ pe numele SC M. SA Sinaia. La termenul de judecată din 7 noiembrie 2005, reclamanta a formulat cerere de înlocuire a obiectului acțiunii, din acțiune în constatare în acțiune în realizarea dreptului, solicitând restabilirea situației anterioare hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100/20 decembrie 2002. Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a sa și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamatei.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 558 din 5 decembrie 2005, a respins cele două excepții invocate iar, pe fond, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M. SA Sinaia, a dispus repunerea părților în situația anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160 din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia în sensul că activul intitulat „B.S.C. Sinaia.” a redevenit proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată aferente. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: - referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a arătat că prin hotărârea atacată s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit a activului B.S.C.S.

din patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei Sinaia care în mod evident este parte în raportul juridic dedus judecății, deci are calitate procesuală pasivă. - în privința excepției prescripției dreptului la acțiune obiectul litigiului dedus judecății îl constituie repunerea părților în situația anterioară adoptării A.G.E.A. din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, instanța de fond considerând că astfel acțiunea este supusă prescripției reglementată de Decretul nr. 167/1958, în termenul general de 3 ani, care începe să curgă de la data emiterii hotărârii, prin hotărâre judecătorească definitivă, astfel că în atare situație, tribunalul nu a putut avea în vedere susținerile pârâtei, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

- cu privire la fondul litigiului, instanța a reținut că datorită faptului că s-a anulat în mod irevocabil hotărârea A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, a SC M. SA Sinaia, prin care s-a aprobat trecerea în mod gratuit a activului B.S.C. Sinaia de la SC M. SA Sinaia către Primăria orașului Sinaia, în mod legal și logic părțile trebuie repuse în situația anterioară, că acțiunea a fost intentată pentru anularea hotărârii respective de către reclamantul acționar la SC M. SA Sinaia, respectiv B.I.L., anulându-se hotărârea A.G.E.A. nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Primăria orașului Sinaia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, insistând pe excepția calității procesuale pasive, în sensul art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică.

Apelanta și-a motivat cererea invocând faptul că transferul cu titlu gratuita dreptului de proprietate a activului B.S.C. Sinaia în favoarea domeniului public al orașului Sinaia s-a făcut în temeiul Legii nr. 137/2002, privind accelerarea privatizării și H.G. nr. 577/2002, așa încât termenul de prescripție pentru introducerea cererii, prin care se atacă o operațiune sau un act de privatizare, este cel prevăzut în art. 39 și nu cel de 3 ani, cum a apreciat în mod greșit și neîntemeiat instanța de fond. A mai precizat apelanta că un motiv de nelegalitate, rezidă în stabilirea de către instanța de fond a calității procesuale pasive a Primăriei Sinaia, arătând că activul a trecut în domeniul public al orașului Sinaia și nu al Primăriei, care este o structură funcțională cu activitate permanentă, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică.

S-au invocat dispozițiile art. 221 din Legea nr. 215/2001 precum și art. 2 din Legea 213/1998 privind regimul proprietății publice, unde se consfințește faptul că unitatea administrativ teritorială, este deținătorul patrimoniului public și privat și numai ea, poate exercita posesia, folosința și dispoziția asupra acestora. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 77 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei Primăria Sinaia. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut în esență următoarele: - prima instanță în mod just și legal, a respins cele două excepții invocate de Primăria orașului Sinaia, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

- prima instanță a sesizat în mod corect și just faptul că Legea nr. 215/2001, privind regimul proprietății publice, era în vigoare la data transferului gratuit a dreptului de proprietate a bazei sportive, către Orașul Sinaia, în înscrisurile de referință la primitor este trecută Primăria orașului Sinaia și nu Orașul Sinaia sau consiliul local, în acest caz s-a apreciat legal, pentru opozabilitate, cât și pentru că titulara raportului juridic dedus judecății este Primăria orașului Sinaia, în mod procedural aceasta are calitate procesuală pasivă, restul afirmațiilor fiind simple afirmații și speculații juridice. - cu privire la prescripția dreptului material la acțiune în mod corect prima instanță a apreciat că Legea nr. 137/2002, privind accelerarea privatizării, nu este incidentă în cauză, fiind vorba de o repunere a părților în situația anterioară adoptării hotărârii A.G.E.A.

din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, acțiunea fiind în termenul general de prescripție, în speță nefiind vorba de nicio măsură de privatizare, ci un transfer cu titlu gratuit, care a fost anulat la solicitarea unora din acționari importanți ai SC M. SA Sinaia. - de asemenea, s-a apreciat în mod legal și temeinic faptul că termenul general de prescripție de 3 ani, este incident în cauză, și începe să curgă de la data anulării hotărârii A.G.E.A. prin hotărâre judecătorească definitivă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Primăria Sinaia, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.

și vizează în esență, următoarele aspecte: - soluționarea greșită a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sinaia și a prescripției dreptului la acțiune, în speță fiind incidente în opinia recurentei dispozițiile Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, ale Legii nr. 44/1998 și ale O.U.G. nr. 88/1997. - hotărârea atacată a fost pronunțată în lipsa unor dovezi din care să rezulte că prin contractul de privatizare, reclamanta ar fi dobândit și dreptul de proprietate. În raport de criticile formulate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, și pe fond să respingă acțiunea ca inadmisibilă. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă, conform ultimei precizări depuse de reclamantă la instanța de fond la termenul din 7 noiembrie 2005, repunerea părților în situația anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100 din 20 decembrie 2002 anulată prin decizia nr. 250 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3711/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Prin hotărârea A.G.E.A. în litigiu s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit al activului B.S.C.

Sinaia din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia și nu al orașului Sinaia prin primar, ambele instanțe reținând în mod legal calitatea procesuală pasivă a pârâtei Primăria Sinaia în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind regimul proprietății publice în vigoare la data efectuării transferului cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra bazei sportive unde în înscrisurile de referință, la primitor este trecută Primăria Orașului Sinaia și nu Orașul Sinaia, respectiv Consiliul Local Sinaia. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost legal soluționată de instanța de apel, aceasta apreciind corect că, în raport de natura cauzei, în speță este incident termenul general de prescripție de 3 ani și nu cel special prevăzut de Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării întrucât cauza dedusă judecății nu are ca obiect măsuri de privatizare.

Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă cu evidență că SC M. SA Sinaia a fost privatizată la 21 martie 2003 prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 10/2003. Termenul de prescripție de o lună la care se referă recurenta se aplică în situațiile special reglementate de Legea nr. 137/2002; O.U.G. nr. 88/1997, H.G. nr. 577/2002, respectiv la acele operațiuni efectuate în cadrul procesului de privatizare, ori anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni, ceea ce nu este cazul în litigiul de față. Ultima critică adusă de recurentă privind dovada calității reclamantei, de proprietară a activului litigios, nu poate fi analizată, întrucât aceasta nu a format obiectul analizei instanței de control judiciar.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. În ceea ce privește cererea intimatei privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că O.P. nr. 197/2007 depus de intimată în susținerea cererii sale nu indică numărul de dosar și nici titlul cu care a fost achitată suma de 10.000 lei cabinetului de avocatură, împrejurare față de care cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă întrucât nu a fost dovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Sinaia împotriva deciziei nr. 77 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC M. SA Sinaia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.