ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 187/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 257 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel
București, secția l penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
numitul M.A.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că plângerea
formulată, în lipsa precizărilor necesare, nu este una
dintre cele prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen. (lipsind
obiectul acesteia
o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată emisă
de procuror).
Împotriva sentinței, numitul M.A. a declarat prezentul recurs.
Recursul nu este fondat.
Printr-un înscris înregistrat pe rolul Curții de Apel București,
numitul M.A. a formulat „.. în temeiul art. 278 C. pen., ..
plângere împotriva actelor încheiate de procuror
iar în temeiul art. 302
C. pen., să dispuneți începerea cercetării
judecătorești cu privire la actele emise de I.M.L. Mina Minovici, precum și de
actele emise de către D.N.A...”.
Petentul s-a prezentat în fața primei instanțe la termenul din 8 iulie
2008 și a precizat că „.. dă în judecată I.N.M.L. Mina Minovici .. Obiectul
cererii îl reprezintă obligarea acestui institut să înainteze expertizele
efectuate cu privire la paternitatea minorei”, solicitând amânarea cauzei
pentru a-și angaja apărător.
La termenul din 22 iulie 2008, petentul și apărătorul său ales au
solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
La noul termen, din 9 septembrie 2008, petentul și apărătorul ales au
solicitat amânarea cauzei pentru depunerea unor
dovezi în precizarea
obiectului plângerii.
Ulterior, la termenul din 30 septembrie 2008, petentul personal, în
lipsa apărătorului ales, care nu s-a mai prezentat, a cerut o nouă amânare a
cauzei pentru a-și angaja un alt apărător.
În final, la noul termen acordat, 14 octombrie 2008, petentul nu s-a
mai
prezentat la instanță, aceasta
soluționând, în sensul arătat, plângerea
formulată (constatând lipsa
obiectului plângerii reglementată prin dispozițiile art. 278
1
C. proc.
pen., rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată emisă de procuror).
În cererea de recurs nu se menționează
motivele de recurs
iar recurentul, citat, nu s-a prezentat
la instanța de recurs.
În lipsa unor motive de recurs ale petentului, examinând din oficiu
sentința atacată, Înalta Curte constată că acesta, în recursul petentului, nu
este supusă casării deoarece soluția respingerii plângerii se impunea ca o
consecință a lipsei obiectului plângerii (o
rezoluție
sau ordonanță de netrimitere în judecată emisă de procuror).
În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., recursul petentului urmează a fi respins ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.
A. împotriva sentinței penale nr. 257 din 14
octombrie 2008 a Curții
de Apel București, secția
I
penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.