ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3059/2008

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 217 din 22 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr. 9119/108/2006, s-a dispus respingerea excepțiilor privitoare de nulitate absolută a actelor de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței invocate între alții, de inculpații M.D. și C.F.T. Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnare, între alții, a inculpaților: - M.D., în baza art. 323 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea, între alții, a inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la patru pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal [(pct. 1 lit. a - d)]. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. [(pct. 1 lit. e)]; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. [(pct. 1 lit. g)]; În baza art. 194 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (pct. ll); În baza art. 323 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.D., durata reținerii și arestării preventive, de la 7 noiembrie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. - C.F.T., în baza art. 323 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea, între alții, a inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la patru pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal [(pct. 1 lit. a) - d)]. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. [(pct. 1 lit. e)]; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. [(pct. 1 lit. g)]; În baza art. 194 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj [(pct. ll)]; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pct. ll); În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.(pct. ll); În baza art. 323 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.F.T., durata reținerii și arestării preventive, de la 7 noiembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri între alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații M.D. și C.F.T., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 119.13/108/2008. La termenul din 18 septembrie 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Timișoara, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a dispus printre altele, în baza art. 300 2 C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților M.D. și C.F.T., pronunțând încheierea atacată cu recurs în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constata că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, precum și pericolul social concret pentru ordinea publică.

În acest sens s-a reținut că, pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi fost comisă de aceștia este mai mare de 4 ani, S-a mai arătat cu privire la menținerea temeiurilor s-a reținut că, împotriva inculpaților prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar potrivit art. 68 1 C. proc. pen., art. 139 și art. 160 b C. proc. pen., măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate.

S-a mai reținut în motivarea încheierii atacate că, se mențin indiciile că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare, împrejurarea că, fapta este una care atrage obligația statului de a lua măsurile pentru protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave. Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații M.D. și C.F.T., solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și judecarea lor, în continuare, în stare de libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 5 paragraful 4 din C.E.D.O., orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală. Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b din același cod. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive. Revenind la cauză, se reține că, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O., inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149 1 C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar. Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 217 din 22 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în dosarul nr. 9119/108/2006, iar inculpații au fost condamnați la pedepse privative de libertate. Hotărârea de condamnare a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a) din C.E.D.O., menținerea măsurii arestării.

Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpaților, fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite.

Totodată, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților în vederea asigurării condițiilor pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal și pentru a exista garanția că ei nu va influența mersul normal al judecății, se apreciază că nu există temeiuri pentru înlocuirea măsurii arestări preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel că și această cerere este neîntemeitată. Așadar, constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și la art. 5 paragraful 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D.

și C.F.T. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la sumei de câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D. și C.F.T. împotriva încheierii din 18 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală., în dosarul nr. 9119.13/108/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 29 septembrie 2008.