ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 5471.3/110/2007, printre alte dispoziții, în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatelor K.H.K. și S. K.K. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul dispozițiile art. 300 2 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpate subzistă și în prezent, ceea a impune privarea lor de libertate în continuare.

S-a considerat astfel, față de gravitatea faptei, care face obiectul judecății pentru care sunt cercetate apelantele inculpate, față de împrejurarea, că nu s-au administrat probe de la data menținerii măsurii preventive, precum și pentru faptul că, până în prezent, temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă. S-a avut în vedere că inculpatele sunt trimise în judecată pentru infracțiuni deosebit de grave, sancționate de legea penală cu pedepse privative de libertate aspre. Prima instanță a apreciat că starea de pericol pentru ordinea publică își găsește expresia și în sentimentul de nesiguranță socială generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni sunt judecate în stare de libertate.

Potrivit dispozițiilor art. 5 clin C.E.D.O. măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că a comis o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a „drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal”. S-a avut în vedere și faptul că cele două inculpate au fost condamnate de prima instanță la 3 ani și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata K.H. K., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea în libertate. Se arată de către recurentă că a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului.

Se invocă și faptul că altei inculpate din aceiași cauză i s-a acordat posibilitatea de a părăsi țara. Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate de recurentă, ca și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – B.T. Bacău nr. 36D/P/2007, înregistrat pe rolul Tribunalul Bacău sub nr. 5371/110/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: K.H.K. și K.S.K., ambele pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 282 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, acestea se identifică ca făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, cu caracter transfrontalier ce acționează în mod coordonat, continuu și cu atribuții concret determinate, care, în perioada 02 - 14 iulie 2007, au pus în circulație bancnote contrafăcute din cupiura de 200 euro, pe raza mai multor localități din România: București, Pitești, Brașov, Tg. Mureș, Piatra-Neamț, Bacău. Prin același act de sesizare a fost trimis în judecată și inculpatul K.A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (l) și (3) din Legea nr. 39/2003 și cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, ce acționează în mod coordonat, continuu și cu atribuții concret determinate, acesta în două rânduri, a asigurat transportul în diferite localități din România, respectiv la datele de 08 iulie 2007 și 12 iulie 2007, unde s-a realizat de către ceilalți membri ai grupării plasarea de bancnote contrafăcute cupiura de 200 euro; a inculpatei K.S.K.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prilej al activității de plasare de bancnote contrafăcute din cupiura de 200 de euro, la datele de 02 și 10 iulie 2007, s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv sub numele de M.l., pentru efectuarea de tranzacții valutare frauduloase, de altfel finalizate, aspect constatat prin bonurile fiscale emise de operatorii de schimb valutar de la SC M.E. SRL București și SC A. SRL Pitești, faptă penală aflată în concurs real cu infracțiunile stabilite în sarcină anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 29/ D din 23 ianuarie 2008, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat inculpata K.H.K., la pedeapsa de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse în pedeapsa rezultantă cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 350 alin. (l) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei. Hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații K.A.A., K.H.K. și K.S.K. Pe parcursul judecății în apel, instanța de judecată a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatei și, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, a menținut măsura. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. În cuprinsul art. 160 b se prevede că, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.

Daca instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată in libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză se constată că, îndeplinându-și obligațiile, prima instanță a procedat la verificarea în termen a legalității și temeiniciei arestării preventive, prilej cu care a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Față de inculpată este în derulare tragerea la răspundere penală pentru infracțiuni deosebit de grave prin care se pun în pericol valori sociale deosebite legate de siguranța circuitului financiar și încrederea cetățenilor în monedele aflate în circulație. împrejurările în care se rețin a fi săvârșite faptele pun în evidență o periculozitate ridicată a inculpatei, care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate de circulația monedelor false în colectivitate, converg indubitabil spre convingerea că lăsarea inculpatei în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. În consecință, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.H. K. împotriva încheierii din 18 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă bulgară se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.