ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 18 martie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția penală, în dosarul nr. 5471.3/110/2007, printre alte dispoziții,

în baza

art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest preventiv a inculpatelor K.H.K. și S.

K.K.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în

temeiul dispozițiile art. 300

2

alin. (2) C. proc. pen., prima

instanță a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri

față de inculpate

subzistă și în prezent,

ceea a impune privarea lor de libertate în continuare.

S-a considerat astfel, față de gravitatea faptei, care face obiectul

judecății pentru care sunt cercetate apelantele inculpate, față de împrejurarea,

că nu s-au administrat probe de la data menținerii măsurii

preventive, precum și pentru faptul că, până în

prezent, temeiurile care au

determinat luarea măsurii subzistă.

S-a avut în vedere că inculpatele sunt

trimise în judecată pentru infracțiuni

deosebit de grave,

sancționate de legea penală cu pedepse privative de libertate aspre.

Prima instanță a apreciat că starea de

pericol pentru ordinea publică își

găsește expresia și în sentimentul de nesiguranță socială generat de

faptul că persoane bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni sunt judecate

în stare

de libertate.

Potrivit dispozițiilor art. 5 clin C.E.D.O. măsura lipsirii de libertate a

unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că

a comis o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a „drepturilor

și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal”.

S-a avut în vedere și faptul că cele două inculpate au fost condamnate

de prima instanță la 3 ani și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare cu privare

de libertate.

Împotriva încheierii a declarat recurs

inculpata K.H.

K.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea

în libertate. Se arată de către recurentă că a colaborat cu organele de

urmărire penală pentru stabilirea adevărului. Se invocă și faptul că altei

inculpate din aceiași cauză i s-a acordat

posibilitatea de a părăsi țara.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor

invocate de recurentă, ca și,

din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta

Curte constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. –

B.T. Bacău nr. 36D/P/2007, înregistrat pe rolul Tribunalul Bacău sub nr. 5371/110/2007,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: K.H.K. și K.S.K., ambele pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 282 alin. (2) C. pen.,

cu referire la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

constând în aceea că, acestea se identifică ca făcând parte dintr-un grup

infracțional organizat, cu caracter transfrontalier ce acționează în mod coordonat,

continuu și cu atribuții concret determinate, care, în perioada 02 - 14 iulie 2007,

au pus în circulație bancnote contrafăcute din cupiura de 200 euro, pe raza mai

multor localități din România: București, Pitești, Brașov, Tg. Mureș,

Piatra-Neamț, Bacău. Prin același act de sesizare a fost trimis în judecată și

inculpatul K.A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.

26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 284 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (l) și (3) din Legea nr. 39/2003

și cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că, făcând parte

dintr-un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier, ce acționează

în mod coordonat, continuu și cu atribuții concret determinate, acesta în două rânduri,

a asigurat transportul în diferite localități din România, respectiv la datele

de 08 iulie 2007 și 12 iulie 2007, unde s-a realizat de către ceilalți membri

ai grupării plasarea de bancnote contrafăcute cupiura de 200 euro; a inculpatei

K.S.K. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (l) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, prilej al activității de plasare de bancnote

contrafăcute din cupiura de 200 de euro, la datele de 02 și 10 iulie 2007, s-a

prezentat sub o identitate falsă, respectiv sub numele de M.l., pentru

efectuarea de tranzacții valutare frauduloase, de altfel finalizate, aspect

constatat prin bonurile fiscale emise de operatorii de schimb valutar de la SC

M.E. SRL București și SC A. SRL Pitești, faptă penală aflată în concurs real cu

infracțiunile stabilite în sarcină anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prin sentința penală nr. 29/ D din 23

ianuarie 2008, Tribunalul Bacău, secția penală, în

baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu referire la art.

284 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003,

a condamnat

inculpata K.H.K.,

la pedeapsa de 2 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de

falsificare de monede sau alte valori.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.

9 alin. (2)

din Legea nr. 39/2003, a

condamnat aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de

3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele

2 pedepse în pedeapsa rezultantă cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatei.

Hotărârea a fost apelată de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Bacău și

inculpații K.A.A., K.H.K. și

K.S.K.

Pe parcursul judecății în apel, instanța de judecată a procedat la

verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive a inculpatei și, constatând

că

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, a menținut

măsura.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat,

instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea si

temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

În cuprinsul art. 160

b

se

prevede că, în cursul judecății, instanța verifică

periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării

preventive.

Daca instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu

există

temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate, dispune, prin încheiere

motivată,

revocarea arestării preventive și punerea de îndată in libertate a

inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun

în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză se constată că, îndeplinându-și obligațiile, prima instanță a

procedat la verificarea în termen a legalității

și temeiniciei arestării preventive, prilej cu care a constatat că temeiurile

care au determinat arestarea impun în

continuare

privarea de libertate. Față de inculpată este în derulare tragerea la

răspundere

penală pentru infracțiuni deosebit de grave prin care se pun în pericol valori

sociale deosebite legate de siguranța circuitului financiar și

încrederea cetățenilor în monedele aflate în

circulație. împrejurările în care se rețin a fi săvârșite faptele pun în

evidență o periculozitate ridicată a inculpatei,

care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate de

circulația

monedelor false în colectivitate, converg indubitabil spre

convingerea că lăsarea inculpatei în libertate prezintă în continuare pericol

concret pentru ordinea publică.

În consecință, apreciind ca legală și

temeinică hotărârea primei instanțe,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul

inculpatei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata K.H.

K. împotriva încheierii din 18 martie 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Obligă recurenta inculpată să plătească

statului suma de 140 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă

bulgară se va plăti din fondul înaltei

Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.