ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1457/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 14 septembrie 2006, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., să se dispună anularea Hotărârii nr. 20031 din 27 iunie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul B.T. a arătat, în esență, că s-a născut la data 18 noiembrie 1944, pe timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, comuna Remeti, într-un cătun aparținător aceleiași localități, casa părintească rămânând în teritoriul ocupat de trupele maghiare.

Prin sentința civilă nr. 475 din 3 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.T. și a anulat Hotărârea nr. 20031 din 27 iunie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C., pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 18 noiembrie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2005. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților în cătunul Poiana aparținător aceleiași comune, Remeti, județul Bihor, ca urmare a ocupării de către trupele maghiare a unei părți a comunei, cealaltă parte rămânând sub administrație românească.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.C. Recurenta susține că reclamantul nu întrunește condițiile legale pentru a beneficia de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000 întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea unde părinții se refugiaseră anterior nașterii. Totodată, recurenta susține că reclamantul nu a suferit nici o persecuție etnică, care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de lege. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele pentru aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a făcut dovada prin înscrisuri și declarații de martori, că s-a născut la data 18 noiembrie 1944, în cătunul Poiana care aparținea de aceiași comună Remeti, dar în teritoriul românesc, în timp ce locuința părintească se găsea în zona ocupată de trupele maghiare. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze, a suportat aceleași consecințe în cătunul Poiana, aparținând aceleiași localități, dar situat în zona rămasă sub administrație românească, nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 475/2006 din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.