ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2038 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanta R.A.D.E.F. România Film București, filiala Suceava a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civ., să se constate că nu datorează suma de 137.014.422 lei drept echivalent al consumului de apă pretins a fi fost efectuat de către pârâta A.C.E.T. SA Suceava.

S-a reținut că deși s-a dat termen reclamantei să-și precizeze acțiunea, aceasta a insistat pe răspunderea delictuală reglementată de art. 998 C. civ., normă legală ale cărei cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta, într-un alt litigiu desfășurat în procedura somației de plată, a recunoscut debitul în procesul verbal de reeșalonare a datoriei încheiat cu pârâta la 29 noiembrie 2001. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 25 din 26 februarie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. S-a reținut că acțiunea reclamantei în constatarea consumului real de apă imputat de pârâtă este inadmisibilă, aceasta având la îndemână acțiunea în realizare.

Întrucât apelanta a renunțat în apel la efectuarea unei expertize, apelul său a fost respins. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică soluțiile instanțelor pe motiv că acestea au schimbat obiectul acțiunii sale, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., ea urmărind de fapt restituirea sumei de 137.000.000 lei încasată necuvenit de A.C.E.T. Suceava. Întrucât consumul real era cu mult mai mic, cinematograful Modern dispunând numai de 3 robinete și 7 toalete, apreciază că pârâta i-a facturat un consum enorm și a obținut cu ușurință, în temeiul O.G.

nr. 5/2001, titlu executoriu împotriva sa. În recurs s-au acordat mai multe termene, după ce s-a reluat cursul judecății după suspendarea dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., deoarece recurenta a suferit mai multe reorganizări, patrimoniul reclamantei recurente fiind preluat în urma fuziunii de R.A.D.E.F. România Film, filiala Cinematografică Moldova RA, persoană juridică desființată la 1 septembrie 2006, activul și pasivul său fiind preluat apoi de R.A.D.E.F. România Film București care, pentru termenul de azi, a consemnat taxele de timbru și a depus cerere în dosar din care rezultă că are cunoștință de termen și litigiu. Recursul este nefondat. Deși recurenta a invocat în recursul său motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., din dezvoltarea criticilor rezultă că aceasta impută instanței interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbarea naturii și înțelesului acestuia, critici încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., încadrare pe care Curtea o face în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Criticile recurentei sunt neîntemeiate deoarece din precizarea acțiunii rezultă că aceasta a invocat răspunderea civilă delictuală a pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., invocând nerespectarea dispozițiilor contractuale de către pârâtă, solicitând stabilirea consumului real de apă potabilă livrată de aceasta.

Așa cum a fost precizată acțiunea în constatare a consumului real de apă facturată de pârâtă, instanțele, de fond și cea de apel, au apreciat corect că acțiunea este inadmisibilă, deoarece, așa cum a fost formulată acțiunea, ea reprezintă o apărare a reclamantei pe care ar fi trebuit s-o formuleze în litigiul desfășurat în temeiul O.G. nr. 5/2001, litigiu în care s-a stabilit irevocabil că reclamanta de față datorează 137.014.422 lei, ea recunoscând acest debit printr-un proces-verbal de reeșalonare a datoriei încheiat între părți la 29 noiembrie 2001, act depus la dosarul nr. 6159/2002 al Tribunalului Suceava, după cum se reține în Ordonanța nr. 1676 din 5 decembrie 2002 dată în acest dosar.

În consecință, curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat motiv pentru care îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.F. România Film București împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.