ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 223/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2038 din
31 octombrie 2003 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios
administrativ, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanta
R.A.D.E.F. România Film București, filiala Suceava a solicitat, în temeiul
dispozițiilor art. 998 C. civ., să se constate că nu datorează suma de
137.014.422 lei drept echivalent al consumului de apă pretins a fi fost
efectuat de către pârâta A.C.E.T. SA Suceava.
S-a reținut că deși s-a dat
termen reclamantei să-și precizeze acțiunea, aceasta a insistat pe răspunderea
delictuală reglementată de art. 998 C. civ., normă legală ale cărei cerințe nu
sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta, într-un alt
litigiu desfășurat în procedura somației de plată, a recunoscut debitul în
procesul verbal de reeșalonare a datoriei încheiat cu pârâta la 29 noiembrie
2001.
Apelul declarat de pârâtă
împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 25 din
26 februarie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios
administrativ.
S-a reținut că acțiunea
reclamantei în constatarea consumului real de apă imputat de pârâtă este
inadmisibilă, aceasta având la îndemână acțiunea în realizare.
Întrucât apelanta a renunțat
în apel la efectuarea unei expertize, apelul său a fost respins.
Nemulțumită de această
decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru
netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.
civ.
În dezvoltarea motivelor de
recurs recurenta critică soluțiile instanțelor pe motiv că acestea au schimbat
obiectul acțiunii sale, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., ea
urmărind de fapt restituirea sumei de 137.000.000 lei încasată necuvenit de
A.C.E.T. Suceava.
Întrucât consumul real era
cu mult mai mic, cinematograful Modern dispunând numai de 3 robinete și 7
toalete, apreciază că pârâta i-a facturat un consum enorm și a obținut cu
ușurință, în temeiul O.G. nr. 5/2001, titlu executoriu împotriva sa.
În recurs s-au acordat mai
multe termene, după ce s-a reluat cursul judecății după suspendarea dispusă în
conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., deoarece recurenta
a suferit mai multe reorganizări, patrimoniul reclamantei recurente fiind
preluat în urma fuziunii de R.A.D.E.F. România Film, filiala Cinematografică
Moldova RA, persoană juridică desființată la 1 septembrie 2006, activul și
pasivul său fiind preluat apoi de R.A.D.E.F. România Film București care,
pentru termenul de azi, a consemnat taxele de timbru și a depus cerere în dosar
din care rezultă că are cunoștință de termen și litigiu.
Recursul este nefondat.
Deși recurenta a invocat în
recursul său motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
din dezvoltarea criticilor rezultă că aceasta impută instanței interpretarea
greșită a actului dedus judecății, schimbarea naturii și înțelesului acestuia,
critici încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., încadrare pe
care Curtea o face în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.
civ.
Criticile recurentei sunt
neîntemeiate deoarece din precizarea acțiunii rezultă că aceasta a invocat
răspunderea civilă delictuală a pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C.
civ., invocând nerespectarea dispozițiilor contractuale de către pârâtă,
solicitând stabilirea consumului real de apă potabilă livrată de aceasta.
Așa cum a fost precizată
acțiunea în constatare a consumului real de apă facturată de pârâtă,
instanțele, de fond și cea de apel, au apreciat corect că acțiunea este
inadmisibilă, deoarece, așa cum a fost formulată acțiunea, ea reprezintă o
apărare a reclamantei pe care ar fi trebuit s-o formuleze în litigiul
desfășurat în temeiul O.G. nr. 5/2001, litigiu în care s-a stabilit irevocabil
că reclamanta de față datorează 137.014.422 lei, ea recunoscând acest debit
printr-un proces-verbal de reeșalonare a datoriei încheiat între părți la 29
noiembrie 2001, act depus la dosarul nr. 6159/2002 al Tribunalului Suceava,
după cum se reține în Ordonanța nr. 1676 din 5 decembrie 2002 dată în acest
dosar.
În consecință, curtea
apreciază că recursul reclamantei este nefondat motiv pentru care îl va
respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.F. România Film București împotriva
deciziei nr. 25 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2007.