ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 460 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Botoșani, secția penală, a condamnat pe inculpatul T.L.I., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoșani, pedeapsă ce a fost adiționată la cea stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) – c) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei, reținerea din 20 aprilie 2006. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții vătămate V.M., suma de 1500 lei, din care 750 lei daune materiale și 750 lei daune moale. De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că în seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00, partea vătămată V.M., îndreptându-se spre casă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul T.L.I., care a încercat să-i sustragă geanta. Întrucât partea vătămată nu a lăsat poșeta din mână, a căzut și a fost izbită și apoi târâtă pe jos. Pentru că partea vătămată a început să țipe, inculpatul i-a pus mâna la gură și a tras-o de păr până când a reușit să-i ia geanta, după care a fugit.

Martorul A.C.D. a observat incidentul și a pornit în urmărirea inculpatului, alertând și serviciu de urgență. În fugă, inculpatul a abandonat geanta, care a fost găsită de martora L.M. În cele din urmă, inculpatul a fost găsit de poliție, ascuns sub un autoturism parcat în fața unui bar situat în apropierea locului faptei. S-a mai reținut că partea vătămată a fost examinată de medicul legist, constatându-se că aceasta prezintă leziuni produse prin comprimare cu degetele și excoriere de corpuri dure (târâre) și care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Instanța a reținut că, în drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 C. pen., inculpatul fiind minor. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, pericolul social al acesteia, persoana inculpatului care are 16 ani, provine dintr-o familie organizată, a abandonat școala și are antecedente penale. S-a reținut că pretențiile civile formulate de partea vătămată sunt întemeiate, întrucât în timpul agresiunii i-au fost distruse haina din piele și pantalonul și că după comiterea faptei a suferit o depresie, fiind nevoită să se adreseze unui psiholog. Inculpatul a declarat apel susținând, în principal, că nu este autorul faptei și în subsidiar, că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A mai susținut că pretențiile părții civile nu au fost dovedite, astfel încât cererea de despăgubiri trebuia respinsă. Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 8 din 2 februarie 2007, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a condamnat pe inculpat, făcând aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare. Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoșani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că declarațiile părții vătămate, raportul de examinare medico-legală, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice și declarațiile martorilor audiați în cauză, demonstrează fără putință de tăgadă că, în seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00 în timp ce se afla pe stradă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată V.M. și când aceasta a căzut, i-a sustras prin violență poșeta. S-a reținut că în mod corect a fost înlăturată susținerea inculpatului că în momentul în care a fost comisă fapta se afla într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice, iar apoi, datorită unei altercații cu mai multe persoane, s-a ascuns sub autoturismul unde a fost găsit de poliție.

Susținerea inculpatului este infirmată de declarația barmanului care a arătat că inculpatul a fost în bar, în jurul orei 20,00, deci cu o oră înainte de comiterea faptei. S-a apreciat că este fondată critica referitoare la individualizarea pedepsei, impunându-se reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, modalitatea de comitere și urmările produse. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de procuror și de inculpat. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că s-au reținut nejustificat circumstanțe în favoarea inculpatului și în consecință, greșit a fost redusă pedeapsa aplicată de prima instanță.

Și recursul declarat de inculpat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de procuror. Se constată că nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen. și în consecință, greșit s-a scăzut pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege. Este de reținut și faptul că instanța a acordat valoare de circumstanțe atenuante împrejurărilor și modalității în care a fost comisă fapta și urmărilor produse de aceasta, deși acestea conferă faptei o periculozitate sporită.

Astfel, nu se poate reține că atacarea de către inculpatul minor, în plină stradă și în timpul nopții, a unei persoane adulte, pe care a lovit-o, a târât-o pe jos și a tras-o de păr pentru a-i sustrage geanta, sunt împrejurări de natură a atenua răspunderea penală, în condițiile în care locul și momentul comiterii faptei constituie agravante legale, conform art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Motivul de recurs invocat de inculpat nu este fondat, întrucât fapta comisă prezintă un pericol social concret ridicat mai ales în condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat. Săvârșirea faptei deduse judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare este de natură a demonstra că scopul pedepsei nu a putut fi atins și fără executarea acesteia.

Așa fiind, corect s-a apreciat că este necesar să se dispună executarea pedepsei prin privare de libertate, fiind nefondată solicitarea inculpatului de a se aplica art. 81 sau 86 1 C. pen. Se constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Având în vedere considerentele expuse, se va admite recursul procurorului și conform at.385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanței de apel și se va menține hotărârea primei instanțe. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 8 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie privind pe inculpatul T.L.I. Casează decizia atacată și rejudecând respinge apelul inculpatului împotriva sentinței nr. 460 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pe care o menține. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.I. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2007.