ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2007

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 460

din 12 decembrie 2006, Tribunalul Botoșani, secția penală, a condamnat pe

inculpatul T.L.I.,

la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a

Judecătoriei Botoșani, pedeapsă ce a fost adiționată la cea stabilită în cauză,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) – c) C. pen.

S-a dedus din durata

pedepsei, reținerea din 20 aprilie 2006.

Inculpatul a fost obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții vătămate V.M.,

suma de 1500 lei, din care 750 lei daune materiale și 750 lei daune moale.

De asemenea, inculpatul a

fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că în

seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00, partea vătămată V.M.,

îndreptându-se spre casă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul T.L.I., care a

încercat să-i sustragă geanta. Întrucât partea vătămată nu a lăsat poșeta din

mână, a căzut și a fost izbită și apoi târâtă pe jos.

Pentru că partea vătămată a

început să țipe, inculpatul i-a pus mâna la gură și a tras-o de păr până când a

reușit să-i ia geanta, după care a fugit.

Martorul A.C.D. a observat

incidentul și a pornit în urmărirea inculpatului, alertând și serviciu de

urgență.

În fugă, inculpatul a

abandonat geanta, care a fost găsită de martora L.M.

În cele din urmă, inculpatul

a fost găsit de poliție, ascuns sub un autoturism parcat în fața unui bar

situat în apropierea locului faptei.

S-a mai reținut că partea

vătămată a fost examinată de medicul legist, constatându-se că aceasta prezintă

leziuni produse prin comprimare cu degetele și excoriere de corpuri dure

(târâre) și care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Instanța a reținut că, în

drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 C. pen., inculpatul fiind

minor.

La individualizarea pedepsei

s-au avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, pericolul social

al acesteia, persoana inculpatului care are 16 ani, provine dintr-o familie

organizată, a abandonat școala și are antecedente penale.

S-a reținut că pretențiile

civile formulate de partea vătămată sunt întemeiate, întrucât în timpul

agresiunii i-au fost distruse haina din piele și pantalonul și că după

comiterea faptei a suferit o depresie, fiind nevoită să se adreseze unui

psiholog.

Inculpatul a declarat apel

susținând, în principal, că nu este autorul faptei și în subsidiar, că se

impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A mai susținut că

pretențiile părții civile nu au fost dovedite, astfel încât cererea de

despăgubiri trebuia respinsă.

Curtea de Apel Suceava, secția

minori și familie, prin decizia penală nr. 8 din 2 februarie 2007, a admis

apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a condamnat pe inculpat,

făcând aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei

Botoșani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut

că declarațiile părții vătămate, raportul de examinare medico-legală,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice și

declarațiile martorilor audiați în cauză, demonstrează fără putință de tăgadă

că, în seara de 19 aprilie 2006, în jurul orei 21,00 în timp ce se afla pe

stradă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată V.M. și când aceasta a căzut,

i-a sustras prin violență poșeta.

S-a reținut că în mod corect

a fost înlăturată susținerea inculpatului că în momentul în care a fost comisă

fapta se afla într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice, iar apoi,

datorită unei altercații cu mai multe persoane, s-a ascuns sub autoturismul unde

a fost găsit de poliție.

Susținerea inculpatului este

infirmată de declarația barmanului care a arătat că inculpatul a fost în bar,

în jurul orei 20,00, deci cu o oră înainte de comiterea faptei.

S-a apreciat că este fondată

critica referitoare la individualizarea pedepsei, impunându-se reținerea unor

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere împrejurările

concrete ale săvârșirii faptei, modalitatea de comitere și urmările produse.

Decizia instanței de apel a

fost atacată cu recurs de procuror și de inculpat.

Recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiat pe dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că s-au reținut

nejustificat circumstanțe în favoarea inculpatului și în consecință, greșit a

fost redusă pedeapsa aplicată de prima instanță.

Și recursul declarat de

inculpat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate, Curtea constată că este fondat recursul declarat

de procuror.

Se constată că nejustificat

s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 C.

pen. și în consecință, greșit s-a scăzut pedeapsa sub limita minimă prevăzută

de lege.

Este de reținut și faptul că

instanța a acordat valoare de circumstanțe atenuante împrejurărilor și

modalității în care a fost comisă fapta și urmărilor produse de aceasta, deși

acestea conferă faptei o periculozitate sporită.

Astfel, nu se poate reține

că atacarea de către inculpatul minor, în plină stradă și în timpul nopții, a

unei persoane adulte, pe care a lovit-o, a târât-o pe jos și a tras-o de păr

pentru a-i sustrage geanta, sunt împrejurări de natură a atenua răspunderea

penală, în condițiile în care locul și momentul comiterii faptei constituie

agravante legale, conform art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Motivul de recurs invocat de

inculpat nu este fondat, întrucât fapta comisă prezintă un pericol social

concret ridicat mai ales în condițiile în care inculpatul a fost condamnat

anterior pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.

Săvârșirea faptei deduse

judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare

este de natură a demonstra că scopul pedepsei nu a putut fi atins și fără

executarea acesteia.

Așa fiind, corect s-a

apreciat că este necesar să se dispună executarea pedepsei prin privare de

libertate, fiind nefondată solicitarea inculpatului de a se aplica art. 81 sau

86

1

C. pen.

Se constată că nu există

nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere

considerentele expuse, se va admite recursul procurorului și conform at.385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanței de apel și se va

menține hotărârea primei instanțe.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 8 din

2 februarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie privind pe

inculpatul T.L.I.

Casează decizia atacată și

rejudecând respinge apelul inculpatului împotriva sentinței nr. 460 din 12

decembrie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția penală, pe care o menține.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.L.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat

inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 septembrie 2007.