ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta Asociația pentru Privatizarea SN P. SA în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și M.E.

C. a

solicitat anularea art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1469/2006 privind aprobarea strategiei

de restructurare și privatizare a SN P.

SA și a mandatului instituției

publice implicate.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal

pârâtul Guvernul României nu a introdus în textul

H.G. nr. 1469/2006

articolul propus prin plângerea prealabilă adresată,

în sensul de a autoriza M.E.C. să stabilească procedurile, termenele și

condițiile pentru vânzarea pachetului de acțiuni de 10% din capitalul social al

SN P. SA, către salariații societății naționale organizați conform prevederilor

legale.

S-a mai susținut că, prin actul contestat, pârâtul

emitent a eliminat

din textul proiectului de hotărâre de guvern posibilitatea salariaților

de a achiziționa în mod direct acțiuni. S-a precizat faptul că M.J. a avizat

favorabil propunerea SN P. SA, comisia de dialog social din cadrul M.E.

C. a agreat introducerea textului, iar C.E.

S.

a avizat textul din proiect.

Pârâtul M.E.C. a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, iar

pe

fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul

Guvernul României a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile, excepția

inadmisibilității

cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de

interes și în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din data

de 2 mai 2007, Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate, astfel

pentru lipsa plângerii prealabile invocate s-a arătat faptul că există la dosar

înscrisuri care dovedesc că a fost îndeplinită.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a reținut că

în cauza dedusă judecății se atacă un act administrativ normativ prin care s-a

adus atingere unui drept sau interes legitim, astfel încât reclamantul are

deschisă calea atacării pe calea contenciosului administrativ a actului care se

presupune că i-a adus vătămarea.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reținut

ca neîntemeiată și

excepția lipsei de interes a reclamantei, astfel cum a fost susținută de

Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1556 din 6

iunie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.E.F. și a fost respinsă și acțiunea.

Pentru a hotărî în acest mod, Curtea

de Apel București a reținut faptul că excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.E.C. nu poate fi primită întrucât din datele dosarului rezultă că

această autoritate publică este unul dintre inițiatorii actului normativ

atacat.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat că actul administrativ examinat, a fost emis în baza prevederilor art.

5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și

în limitele prestabilite prin H.G. nr. 184/2005 privind aprobarea strategiei de

accelerare a privatizării și atragerea de investiții pentru agenții economici

din portofoliul M.E.C. pentru anul 2005, astfel că nu există temei pentru

anularea sa.

S-a mai reținut că nu există

nici un impediment la participarea reclamantei în procesul de privatizare iar

completarea actului administrativ cu dispoziții de favoare pentru salariați nu

este prevăzută în nici un text de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal reclamanta Asociația pentru Privatizarea SN P.

SA, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

hotărârea pronunțată de Instanța de Fond a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, prin aceea că au fost avute în vedere dispozițiile H.G. nr. 184/2005 și

ale Legii nr. 137/2002, deși prin acțiune nu au fost invocate.

Consideră că Instanța a

reținut în mod eronat solicitarea ca cele 10% să fie incluse în 51% din totalul

capitalului social al societății.

Astfel, actul juridic dedus

judecății a fost interpretat greșit și a fost schimbat înțelesul vădit și neîndoielnic

al cererii reclamantei.

O ultimă critică vizează

ignorarea, în opinia recurentei, a faptului că a existat avizul favorabil al

C.E.S. pentru introducerea în textul art. 2 din hotărârea de guvern analizată,

a unei prevederi care să acorde posibilitatea de vânzare a pachetului de

acțiuni de 10% din capitalul social al SN P. SA către salariații organizați

conform prevederilor legale.

Prin întâmpinările

formulate, intimații Guvernul României și M.E.F. au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Au arătat că Instanța de

Fond a analizat corect actul administrativ atacat, prin raportare la cadrul

normativ existent. Au susținut că nu există temei pentru completarea hotărârii

de guvern în sensul dorit de reclamanta - recurentă, care este contrar atât O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și

completările ulterioare, cât și Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru

accelerarea privatizării.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare

în judecată, indicat de recurenta - reclamantă Asociația pentru Privatizarea SN

P. SA, vizează solicitarea acesteia de anulare a prevederii cuprinse în art. 2 alin.

(2) din H.G. nr. 1469 din 18 octombrie 2006, privind aprobarea Strategiei de

restructurare și privatizare a S.N. P. SA și a mandatului instituției publice

implicate, publicată în M. Of. al României, Partea I, din 6 noiembrie 2006 care

are următorul conținut:

„Privatizarea societății

naționale se va realiza prin oferirea spre vânzare unor investitori strategici/

consorții de investitori a unei cote de 51% din capitalul social al societății

naționale”.

În realitate însă, după cum

a observat în mod just judecătorul fondului, pornind de la motivarea cererii de

chemare în judecată Asociația pentru Privatizarea SN P. SA a atacat la Instanța de contencios administrativ refuzul intimatului - pârât Guvernul României de a

completa art. 2 al hotărârii în discuție cu un alineat nou al cărui cuprins

este formulat de recurenta - reclamantă după cum urmează:

„Se autorizează M.E.C. să

stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea pachetului de

acțiuni de 10% din capitalul social al S.C. P. SA, către salariații societății

naționale, organizați conform prevederilor legale”.

Este, prin urmare, lipsită

de orice suport critica ce vizează greșita înțelegere de către Instanța de Fond

a petitului acțiunii. Din nici un considerent al sentinței nu se poate deduce

concluzia pe care recurenta o impută fondului, cum că cele 10 procente în

discuție s-ar include în cota de 51% la care se referă art. 2 alin. (2) din

hotărârea de guvern.

Dimpotrivă, după cum s-a

expus în cele ce preced, Instanța de Fond a reținut că oferirea spre vânzare

unor investitori strategici/ consorții de investitori a unei cote de 51% din

capitalul social al societății naționale nu îngrădește în nici un mod

posibilitatea participării asociației reclamante la procesul de privatizare

pentru achiziționarea acțiunilor scoase la vânzare.

În plus, aspectul examinat,

greșit încadrat de recurentă în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.

8 C. proc. civ., este și nerelevant. Problema de principiu dedusă judecății

vizează, de fapt, a se stabili dacă solicitarea recurentei - reclamante de a

beneficia de condiții preferențiale pentru achiziționarea unui pachet de

acțiuni de 10% din capitalul social al S.N. P. SA, este legală sau nu.

Rezolvarea dată de Instanța

de Fond este corectă.

H.G. nr. 1469/2006 a fost

emisă în baza art. 108 alin. (2) din Constituție, pentru organizarea executării

art. 5

1

al Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru

accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, potrivit art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, hotărârea de guvern nu putea cuprinde dispoziții

care să exceadă cadrului fixat prin legea în temeiul căreia a fost adoptată.

Cum Legea nr. 137/2002 nu

conține nici o prevedere în sensul solicitat de recurenta - reclamantă, rezultă

că Instanța de Fond a stabilit în mod legal că nici actul normativ de forță

juridică inferioară, emis în executarea acesteia, nu o poate face.

Referirea la H.G. nr. 184 din 9 martie 2005 privind aprobarea strategiei de accelerare a privatizării și

atragere de investiții pentru agenții economici din portofoliul M.E.C. pentru

anul 2005, adoptată pentru organizarea executării O.U.G. nr. 88/1997 privind

privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 cu

modificările și completările ulterioare, s-a făcut în contextul în care Instanța

de Fond a reținut că solicitarea reclamantei excede nu numai dispozițiilor

cuprinse în Legea nr. 137/2002, dar chiar și reglementărilor cadru în materie

de privatizare, cuprinse în actele normative menționate.

Este real că reclamanta nu a

indicat în cererea de chemare în judecată aceste acte normative, dar prin

întâmpinările formulate la fond, ambii pârâți le-au invocat în apărare.

Instanța, cântărind

argumentele părților, le-a considerat întemeiate, pe cele ale pârâților arătând

acest lucru în hotărâre, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În fine, împrejurarea că în

cauză a existat un aviz favorabil al C.E.S. pentru introducerea în textul art. 2

din hotărârea de guvern a unui alineat care să aibă cuprinsul dorit de

recurentă este nerelevantă, pentru argumentele deja expuse și având în vedere

natura consultativă a avizului, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 109/1997

privind organizarea și funcționarea C.E.S.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3)

C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația pentru Privatizarea S.N. P. SA împotriva sentinței

civile nr. 1556

din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2008.