ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și, ulterior,

precizată, reclamanta Asociația Îndreptățiților la 8% din acțiunile SNP P. SA.

a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei, prin

O.P.S.P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să

dispună obligarea pârâților la emiterea unei hotărâri de Guvern pentru

aplicarea art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea SNP P.

SA București, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 241 din 15

septembrie 1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/1998,

cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art.

5 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de

privatizare a SNP P. SA București, precum și pentru modificarea și completarea

cadrului legal în domeniul privatizării pentru societățile comerciale aflate în

portofoliul M.E.C., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 605 din 26

august 2003, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că reprezintă membrii săi în raporturile cu

Guvernul și orice alte autorități pentru dobândirea și distribuirea acțiunilor SNP

P. SA până la limita de 8% către foștii și/sau actualii angajați.

Reclamanta a precizat

că pârâtul Guvernul României a refuzat să emită actul administrativ pentru

punerea în aplicare a art. 9 din reglementarea legală anterior arătată, fapt

care prejudiciază grav drepturile și interesele legitime ale membrilor săi.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

De asemenea, în speță

a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei în care a solicitat

respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3405

din 21 octombrie 2009, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei Asociația

Îndreptățiților la 8% din acțiunile SNP P. SA.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 23 iulie 2004,

a fost semnat de către M.E.C., prin O.P.S.P.I., și O.M.V. Aktiengellscraft

Austria contractul de privatizare referitor la achiziționarea de acțiuni ale

SNP P. SA, iar finalizarea acestuia, respectiv transferul dreptului de

proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni a avut loc după îndeplinirea

unor condiții suspensive, la data de 14 decembrie 2004.

În temeiul art. 4 din

O.G. nr. 55/2003, M.E.C., prin O.P.S.P.I. a fost autorizat să stabilească

procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de

acțiuni, prevăzut de lege, către salariații SNP P. SA., pentru exercitarea

opțiunii B.E.R.D., precum și pentru derularea procesului de privatizare a SNP P.

SA.

Art. 5 din aceeași

ordonanță prevede că societatea comercială va ține evidența acțiunilor și

acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat, conform prevederilor

legale în vigoare; salariații SNP P. SA au dreptul să achiziționeze acțiuni ale

societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care

se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare; cota procentuală ce

urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza

achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a

Guvernului.

În opinia primei

instanțe, din interpretarea dispozițiilor normative anterior enunțate, rezultă

că Guvernul României este singura autoritate care are competența să adopte

măsurile necesare continuării sau finalizării procesului de privatizare, iar

acesta va stabili momentul oportun pentru achiziționarea acțiunilor de către

salariați și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată.

Instanța de fond a

apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, modificată, și că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, prin prisma

cadrului legislativ existent, nefiind posibilă obligarea Guvernului la emiterea

unei hotărâri cu un anumit conținut, întrucât s-ar încălca principiul

separației puterilor în stat.

În plus, curtea a

arătat că, în raport de dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă și ale art. 1 din H.G. nr. 1226/2007, ar trebui parcurse

mai multe etape obligatorii privind promovarea și inițierea unui proiect de act

normativ pentru care competențele legale sunt strict delimitate de lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația Îndreptățiților la 8% din

acțiunile SNP P. SA, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În concret, recurenta

a făcut referire, în primul rând, la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 55/2003,

care obliga Guvernul României să adopte o hotărâre prin care să stabilească

cota procentuală și momentele achiziționării acțiunilor SNP P. SA, până la

limita de 8%, de către salariații societății, obligație care nu a fost

respectată de acesta.

În al doilea rând, recurenta

a precizat că prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât obiectul acțiunii deduse

judecății constă în obligarea intimaților-pârâți la punerea în aplicare a unor

dispoziții preexistente, asumate de aceștia printr-un act normativ anterior, și

nu la modificarea sau desființarea vreunui act administrativ.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I C. proc. civ., admiterea recursului, pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Potrivit art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății.

În speța de față,

instanța de control judiciar apreciază că sunt incidente prevederile art. 312 alin.

(5) teza I C. proc. civ., deoarece hotărârea recurată a soluționat procesul

fără a intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte constată

că recurenta-reclamantă Asociația Îndreptățiților la 8% din acțiunile SNP P. SA

a solicitat obligarea intimaților-pârâți Guvernul României și Ministerul

Economiei la emiterea unei hotărâri de Guvern prin care să se pună în aplicare art.

9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea SNP P. SA

București, cu ultima modificare prin art. 5 din O.G. nr. 55/2003.

Judecătorul fondului

trebuia să se pronunțe asupra acestui obiect al acțiunii în contencios

administrativ.

Cu alte cuvinte,

prima instanță trebuia să califice natura actului solicitat a fi emis de

Guvernul României și să verifice temeinicia pretențiilor reclamantei.

Conform art. 5 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, modificată, nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Ca atare, din

interpretarea acestei prevederi legale, rezultă că pentru a fi aplicabil

trebuie îndeplinite două condiții: a) pe calea contenciosului administrativ să

se solicite modificarea sau desființarea unui act administrativ; b) pentru

modificarea sau desființarea actului administrativ să se prevadă prin lege

organică o altă procedură judiciară.

După cum s-a arătat

anterior, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat

obligarea Guvernului României la emiterea unui act administrativ pentru punerea

în executare a dispozițiilor cuprinse în art. din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997

privind înființarea SNP P. SA București, cu ultima modificare prin art. 5 din O.G.

nr. 55/2003.

Prin urmare, nu este

vorba de desființarea sau modificarea unui act administrativ pentru care, prin

lege organică, să fie prevăzută o altă procedură judiciară, motiv pentru care

nu pot fi incidente în speță prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Pe cale de

consecință, prima instanță s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut.

Or, expresia „fără a

intra în cercetarea fondului”, utilizată de art. 312 alin. (5) teza I C. proc.

civ., trebuie înțeleasă în sensul că instanța a omis să soluționeze o cerere

ori s-a pronunțat cu privire la altceva decât i s-a cerut.

Așadar, în raport de

cele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. și art.

313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Asociația Îndreptățiților la 8% din acțiunile SNP P. SA

împotriva sentinței nr. 3405 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.