ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1806 din 11 iunie 2008,

Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei I.A.A. având ca obiect

anularea

o

rdinului nr. 117 din 5

martie 2008 emis de pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să plătească reclamantei

drepturile bănești reprezentând stimulente aferente lunii februarie 2008 și

cheltuielile de judecată, luând act de renunțarea reclamantei la cererea de

suspendare.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta, prin Ordinul nr. 117

din 5 martie 2008, a sancționat disciplinar reclamanta cu „mustrare scrisă”,

având în vedere faptul că prin articolul „L.I. vrea cu orice preț să o demită

din funcție pe soția contracandidatului său la Primărie” a adus atingere imaginii instituției și conducerii acesteia.

Instanța de fond a mai

constatat că sancțiunea disciplinară a fost aplicată fără ca funcționarul

public să fie audiat astfel cum prevăd dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea

nr. 188/1999.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta A.N.O.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta critică hotărârea pentru

greșita motivare că, în situația sancționării disciplinare a

intimatei-reclamante au fost încălcate prevederile referitoare la audierea

funcționarului public cu privire la abaterea disciplinară care i se impută.

În acest sens,

recurenta-pârâtă a arătat că în situația de excepție instituită prin

prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, în care

sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica

direct de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, prevederile

tezelor invocate nu pot fi aplicabile, cercetarea prealabila administrativa și

audierea funcționarului public căruia i se impută

săvârșirea unei abateri disciplinare și consemnarea în scris a acesteia

constituind

atribuții exclusive ale comisiei de disciplină, potrivit H.G.

nr. 1344/2007.

Astfel, respectarea prevederilor art. 78

alin. (3) din aceeași lege impune

necesitatea asigurării posibilității funcționarului public de a efectua toate

precizările pe care le consideră relevante în clarificarea

situației precum și de a-și exprima toate

apărările de care înțelege să se prevaleze

cu privire la faptele sale

susceptibile de a constitui abateri disciplinare, prin întocmirea și semnarea

declarației prevăzute la teza a 3-a a textului de lege menționat.

În cauză, înaintea aplicării

de către președintele A.N.O.F.M. a sancțiunii disciplinare

menționate, prin adresa A.N.O.F.M. nr. 477 din 26 februarie 2008, s-a solicitat

intimatei-reclamante să procedeze la

întocmirea

unei declarații scrise, prin care să precizeze dacă afirmațiile cuprinse în

articolul

"L.I. vrea cu orice preț să o demită din funcție pe soția

contracandidatului său la Primărie" apărut la data de 23 februarie 2008,

în publicația "Jurnalul Giurgiuvean" din 23 - 29 februarie 2008,

aparțin intimatei - reclamante, împrejurările în care acestea au fost efectuate

precum și orice alte precizări pe care le consideră relevante, iar

intimata-reclamanta a dat curs solicitării

formulate

prin adresa menționată, întocmind și semnând declarația transmisă prin

adresa

A.J.O.F.M. Giurgiu nr. 2090 din 27 februarie 2008, înregistrata la A.N.O.F.M. sub nr. 498 din 27 februarie 2008.

c

onducătorul

A.N.O.F.M. a procedat în temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007,

sesizând comisia de disciplină constituită în cadrul instituției pentru a

verifica, potrivit competențelor stabilite în mod expres prin textul de lege

invocat, dacă

respectiva sancțiune a fost

aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999,

republicată și că î

n urma verificării

efectuate

aceasta a constatat, prin raportul

din 02 aprilie  2008, că în situația intimatei-reclamante, sancțiunea

disciplinară cu

mustrare scrisă, prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a)

din Legea nr. 188/1999, republicată, a fost aplicată cu respectarea

prevederilor art. 78 alin. (3) din aceeași lege, respectiv după ce

intimatei-reclamante i s-a asigurat posibilitatea de a efectua toate

precizările pe care le considera relevante în clarificarea situației precum și

de a-și exprima toate apărările de care înțelege să se prevaleze cu

privire la faptele sale susceptibile de a

constitui abateri disciplinare.

În privința

stimulentelor individuale solicitate de intimata-reclamanta, acestea se acordă

persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de Metodologia privind

acordarea de stimulente pentru personalul din cadrul A.N.O.F.M.,

aprobată prin Ordinul ministrului muncii,

familiei si egalității de șanse nr. 546/2007 și învederăm că respectivele

stimulente nu constituie un drept salarial cuvenit

neavând nici caracter

cert și nici caracter de stabilitate, reprezentând doar un premiu ce se acordă în

considerarea performanțelor profesionale individuale

înregistrate de unele persoane ce își desfășoară activitatea în cadrul

instituției și în

vederea stimulării acestora de a obține aceleași

performanțe și în activitățile viitoare.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin ordinul

președintelui A.N.O.F.M. nr. 117 din 5 martie 2008, intimata-reclamantă,

deținând funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Giurgiu

a fost sancționată disciplinar cu mustrare scrisă, sancțiune prevăzută de art. 77

alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, pentru săvârșirea unei fapte care constituie abatere

disciplinară în sensul prevăzut de art. 77 alin. (2) lit. g) din lege.

S-a reținut

încălcarea de către reclamanta-intimată a prevederilor art. 7 din Legea nr. 7/2004

privind Codul de conduită a funcționarilor publici republicată, precum și ale art.

43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Ordinul de

sancționare disciplinară a fost contestat de funcționarul public care a invocat

încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) din Legea privind Statutul

funcționarilor publici, aplicându-se sancțiunea fără a fi audiată în condițiile

textului legal mai sus invocat, ceea ce atrage nulitatea acestui ordin.

Prima instanță

în mod corect a constatat că actul emis de pârât este nelegal, fiind emis cu

încălcarea prevederilor privind audierea funcționarului public privitor la

abaterea disciplinară care i se impută.

Astfel, potrivit

art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, sancțiunea disciplinară

prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către

persoana care are competența legală de numire în

funcția publică.

În baza

dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunile disciplinare

prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) se aplică de persoana care are

competența

legală de numire în funcția

publică, la propunerea comisiei de disciplină.

Procedura

cercetării prealabile administrative, care impune audierea funcționarului

public căruia i se impută săvârșirea unei abateri disciplinare, este

obligatorie, potrivit art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele

de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, pentru aplicarea

sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) din Legea

nr. 188/1999, republicată.

În acest sens

sunt și prevederile art. 78 alin. (3) teza 1 și teza a 2-a din aceeași lege.

Declarația

scrisă a reclamantei - intimate ca răspuns la adresa pârâtei-recurente nr. 477

din 26 februarie 2008 nu poate avea caracterul unei audieri a funcționarului

public în condițiile art. 78 alin. (3) din lege.

Sancțiunea disciplinară

prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din lege se poate aplica direct de

persoana care are competența legală de numire în funcția publică, însă și în

acest caz, după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea

funcționarului public.

Cum declarația

scrisă dată de funcționarul public sancționat disciplinar nu e dată în cadrul

cercetării disciplinare a faptei imputată reclamantei-intimate, în mod corect

prima instanță a constatat că actul administrativ atacat este nelegal și a

dispus anularea acestuia.

Critica ce

vizează acordarea stimulentelor individuale nu poate fi reținută având în

vedere adresa din 26 septembrie 2008 emisă de recurentă potrivit căreia

reclamanta - intimată, director executiv, a fost sancționată disciplinar și în

consecință nu va beneficia de stimulent pe luna februarie 2008.

Conform

prevederilor art. 9 din Metodologia privind acordarea de stimulente pentru

personalul din cadrul A.N.O.F.M., aprobată prin Ordinul M.M.F.E.Ș. nr. 546/2007

„salariații care au fost sancționați, pentru perioada pentru care s-a dispus

sancționarea, sau care au plecat în afara A.N.O.F.M. și structurile acesteia,

nu primesc stimulente”.

Cum actul

administrativ în baza căreia s-a aplicat sancțiunea disciplinară a fost anulat

și în raport de prevederile art. 9 din Metodologia invocată nu mai există nici

un temei pentru refuzul acordării stimulentelor individuale solicitate.

Pentru aceleași

motive nu pot fi primite susținerile generice ale recurentei că aceste

stimulente s-ar acorda ca un premiu în considerarea performanțelor profesionale

individuale înregistrate în cadrul instituției, în condițiile în care

reclamantei - intimate nu i s-au acordat stimulentele pe alte considerente,

respectiv sancționarea sa disciplinară.

Având în vedere

toate aceste considerente, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat în

temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.O.F.M., împotriva sentinței civile nr. 1806 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2009.