ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1806 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei I.A.A. având ca obiect anularea o rdinului nr. 117 din 5 martie 2008 emis de pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând stimulente aferente lunii februarie 2008 și cheltuielile de judecată, luând act de renunțarea reclamantei la cererea de suspendare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta, prin Ordinul nr. 117 din 5 martie 2008, a sancționat disciplinar reclamanta cu „mustrare scrisă”, având în vedere faptul că prin articolul „L.I.

vrea cu orice preț să o demită din funcție pe soția contracandidatului său la Primărie” a adus atingere imaginii instituției și conducerii acesteia. Instanța de fond a mai constatat că sancțiunea disciplinară a fost aplicată fără ca funcționarul public să fie audiat astfel cum prevăd dispozițiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.O.F.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta critică hotărârea pentru greșita motivare că, în situația sancționării disciplinare a intimatei-reclamante au fost încălcate prevederile referitoare la audierea funcționarului public cu privire la abaterea disciplinară care i se impută.

În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că în situația de excepție instituită prin prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, în care sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, prevederile tezelor invocate nu pot fi aplicabile, cercetarea prealabila administrativa și audierea funcționarului public căruia i se impută săvârșirea unei abateri disciplinare și consemnarea în scris a acesteia constituind atribuții exclusive ale comisiei de disciplină, potrivit H.G. nr. 1344/2007.

Astfel, respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din aceeași lege impune necesitatea asigurării posibilității funcționarului public de a efectua toate precizările pe care le consideră relevante în clarificarea situației precum și de a-și exprima toate apărările de care înțelege să se prevaleze cu privire la faptele sale susceptibile de a constitui abateri disciplinare, prin întocmirea și semnarea declarației prevăzute la teza a 3-a a textului de lege menționat. În cauză, înaintea aplicării de către președintele A.N.O.F.M. a sancțiunii disciplinare menționate, prin adresa A.N.O.F.M. nr. 477 din 26 februarie 2008, s-a solicitat intimatei-reclamante să procedeze la întocmirea unei declarații scrise, prin care să precizeze dacă afirmațiile cuprinse în articolul "L.I.

vrea cu orice preț să o demită din funcție pe soția contracandidatului său la Primărie" apărut la data de 23 februarie 2008, în publicația "Jurnalul Giurgiuvean" din 23 - 29 februarie 2008, aparțin intimatei - reclamante, împrejurările în care acestea au fost efectuate precum și orice alte precizări pe care le consideră relevante, iar intimata-reclamanta a dat curs solicitării formulate prin adresa menționată, întocmind și semnând declarația transmisă prin adresa A.J.O.F.M. Giurgiu nr. 2090 din 27 februarie 2008, înregistrata la A.N.O.F.M. sub nr. 498 din 27 februarie 2008. c onducătorul A.N.O.F.M. a procedat în temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) din H.G.

nr. 1344/2007, sesizând comisia de disciplină constituită în cadrul instituției pentru a verifica, potrivit competențelor stabilite în mod expres prin textul de lege invocat, dacă respectiva sancțiune a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată și că î n urma verificării efectuate aceasta a constatat, prin raportul din 02 aprilie 2008, că în situația intimatei-reclamante, sancțiunea disciplinară cu mustrare scrisă, prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din aceeași lege, respectiv după ce intimatei-reclamante i s-a asigurat posibilitatea de a efectua toate precizările pe care le considera relevante în clarificarea situației precum și de a-și exprima toate apărările de care înțelege să se prevaleze cu privire la faptele sale susceptibile de a constitui abateri disciplinare.

În privința stimulentelor individuale solicitate de intimata-reclamanta, acestea se acordă persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de Metodologia privind acordarea de stimulente pentru personalul din cadrul A.N.O.F.M., aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei si egalității de șanse nr. 546/2007 și învederăm că respectivele stimulente nu constituie un drept salarial cuvenit neavând nici caracter cert și nici caracter de stabilitate, reprezentând doar un premiu ce se acordă în considerarea performanțelor profesionale individuale înregistrate de unele persoane ce își desfășoară activitatea în cadrul instituției și în vederea stimulării acestora de a obține aceleași performanțe și în activitățile viitoare.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Prin ordinul președintelui A.N.O.F.M. nr. 117 din 5 martie 2008, intimata-reclamantă, deținând funcția publică de conducere de director executiv al A.J.O.F.M. Giurgiu a fost sancționată disciplinar cu mustrare scrisă, sancțiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru săvârșirea unei fapte care constituie abatere disciplinară în sensul prevăzut de art. 77 alin. (2) lit. g) din lege. S-a reținut încălcarea de către reclamanta-intimată a prevederilor art. 7 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici republicată, precum și ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Ordinul de sancționare disciplinară a fost contestat de funcționarul public care a invocat încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) din Legea privind Statutul funcționarilor publici, aplicându-se sancțiunea fără a fi audiată în condițiile textului legal mai sus invocat, ceea ce atrage nulitatea acestui ordin. Prima instanță în mod corect a constatat că actul emis de pârât este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor privind audierea funcționarului public privitor la abaterea disciplinară care i se impută. Astfel, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică.

În baza dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) se aplică de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, la propunerea comisiei de disciplină. Procedura cercetării prealabile administrative, care impune audierea funcționarului public căruia i se impută săvârșirea unei abateri disciplinare, este obligatorie, potrivit art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) din Legea nr. 188/1999, republicată. În acest sens sunt și prevederile art. 78 alin. (3) teza 1 și teza a 2-a din aceeași lege.

Declarația scrisă a reclamantei - intimate ca răspuns la adresa pârâtei-recurente nr. 477 din 26 februarie 2008 nu poate avea caracterul unei audieri a funcționarului public în condițiile art. 78 alin. (3) din lege. Sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din lege se poate aplica direct de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, însă și în acest caz, după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Cum declarația scrisă dată de funcționarul public sancționat disciplinar nu e dată în cadrul cercetării disciplinare a faptei imputată reclamantei-intimate, în mod corect prima instanță a constatat că actul administrativ atacat este nelegal și a dispus anularea acestuia.

Critica ce vizează acordarea stimulentelor individuale nu poate fi reținută având în vedere adresa din 26 septembrie 2008 emisă de recurentă potrivit căreia reclamanta - intimată, director executiv, a fost sancționată disciplinar și în consecință nu va beneficia de stimulent pe luna februarie 2008. Conform prevederilor art. 9 din Metodologia privind acordarea de stimulente pentru personalul din cadrul A.N.O.F.M., aprobată prin Ordinul M.M.F.E.Ș. nr. 546/2007 „salariații care au fost sancționați, pentru perioada pentru care s-a dispus sancționarea, sau care au plecat în afara A.N.O.F.M. și structurile acesteia, nu primesc stimulente”. Cum actul administrativ în baza căreia s-a aplicat sancțiunea disciplinară a fost anulat și în raport de prevederile art. 9 din Metodologia invocată nu mai există nici un temei pentru refuzul acordării stimulentelor individuale solicitate.

Pentru aceleași motive nu pot fi primite susținerile generice ale recurentei că aceste stimulente s-ar acorda ca un premiu în considerarea performanțelor profesionale individuale înregistrate în cadrul instituției, în condițiile în care reclamantei - intimate nu i s-au acordat stimulentele pe alte considerente, respectiv sancționarea sa disciplinară. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M., împotriva sentinței civile nr. 1806 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2009.