ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 540/36/2008, a menținut starea de arest a inculpatului M.O.A., cu motivarea că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar împrejurarea că există o hotărâre de condamnare a inculpatului, impune în continuare privarea sa de libertate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.O. A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate. Recursul declarat este nefondat.

Inculpatul M.O.A. a fost trimis în judecată împreună cu coinculpatul B.A.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie prevăzută de art. 197 alin. (l) și (2) lit. a) și alin. (3), teza I C. pen., cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (l) și (2), lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. a) cu aplicarea, art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (l) și (2), lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., flecare, cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., față de ambii inculpați. S-a reținut, în sarcina inculpatului M.O.A., că în seara de 16 septembrie 2007, în jurul orelor 24,00, împreună cu coinculpatul B.A.G., au acostat partea vătămată minoră A.C.A.

și sub amenințarea unui cuțit au obligat pe aceasta să întrețină raporturi sexuale normale și orale, după care au deposedat-o de telefonul mobil. În aceeași seară, în intervalul 21,30 - 23,30, inculpații M.O.A. și B.A.G. au obligat pe partea vătămată M.R.E., minoră, sub amenințarea cu bătaia și a unui cuțit să întrețină raporturi sexuale cu ei, după care au deposedat-o de o verighetă și o brățară, ambele din argint. Prin sentința penală nr. 439 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, inculpatul M.O.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare. La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost avute în vedere condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., lăsarea în libertate a acestuia prezentând în concret un real pericol pentru ordinea publică, urmare a modalității concrete în care au fost comise faptele, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu numai că nu au dispărut, dar în cauză a fost pronunțată și o hotărâre de condamnare în care s-a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele săvârșite. Față de aspectele menționate, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 300 2 cu referire la art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului M.O.A., întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, astfel că recursul declarat apare ca nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.O.A., împotriva încheierii din 16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2425/36/2008. Obligă recurentul la pata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009.