ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 854/COM/2005, reclamanta A.F. M.M. Fălticeni, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.G.T.I. SRL Fălticeni, rezilierea contractului de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004 pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, la data încheierii contractului de închiriere, respectiv la 29 octombrie 2004, când s-a achitat în avans drept chirie suma de 2.500.000 lei, pârâta a prezentat ca fiind închiriate și celelalte spații din incinta C.C. Fălticeni. Închirierea acestora, era relevantă pentru reclamantă deoarece cheltuielile privind asigurarea curățeniei trebuiau împărțite proporțional.

Contrar prevederilor contractuale, Complexul comercial nu s-a deschis în noiembrie 2004, ci în decembrie 2004, moment în care s-a constatat că erau închiriate doar 5-6 standuri. În atare situație, față de culpa pârâtei s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere. Analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr. 597 din 21 octombrie 2005, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, reținând următoarele considerentre. Părțile au încheiat contractul de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004, al cărui obiect l-a constituit închirierea standului nr. 1, în suprafață de 12 mp, situat în cadrul C.C. Fălticeni, pentru activitate de comerț. Conform cap. VI din contract, pârâta SC E.G.T.I.

SRL Fălticeni s-a obligat: „să predea spațiul în stare corespunzătoare de folosință potrivit scopului pentru care a fost închiriat”. Perioada contractului a fost de 1 an începând cu 29 noiembrie 2004 până la 30 noiembrie 2005. În contract părțile nu au menționat nici o clauză din care să rezulte că pârâta se angajează să asigure ocuparea tuturor standurilor din Complexul comercial. Cum reclamanta a preluat spațiul contractat rezultă că singura obligație asumată de pârâtă prin contract a fost respectată. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelanta a invocat reținerea greșită a stării de fapt și interpretarea eronată a contractului, situație ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 1449 alin. (2), art. 1420 alin. (1), art. 970 alin. (2) și art. 918 C. civ.

și a dispozițiilor Legii nr. 469/2002. Analizând sentința în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia nr. 51 din 3 mai 2006, a admis apelul schimbând sentința în totalitate, în sensul admiterii acțiunii cu consecința rezilierii contractului de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004 încheiat de părți. Pârâta-intimată a fost obligată la 18 RON cheltuieli de judecată către reclamanta-apelantă. Prin decizie s-a reținut că susținerea pârâtei-intimate în sensul că a predat spațiul reclamantei încă înainte de data începerii derulării contractului, este nedovedită. Or, obligațiile locatorului decurg din principiul că acesta trebuie să asigure locatarului folosința lucrului, în tot timpul locațiunii.

În acest sens art. 1420 alin. (1) pct. 1 C. civ., stipulează că: „locatorul este dator, prin însăși natura contractului, fără să fie trebuință de nici-o stipulație specială, de a preda locatarului lucrul închiriat sau arendat”. Instanța a apreciat că în temeiul regulilor generale de interpretare a convențiilor conținute în dispozițiile art. 970 ain. (2) C. civ. și art. 981 C. civ., precum și a regulilor privind momentul executării obligațiilor, obligația de predare a spațiului era datorată imediat sau, cel mai târziu la data când contractul începe să producă efecte: 29 noiembrie 2004. Conform art. 1439 alin. (2) C. civ., neexecutarea obligațiilor de către una din părți, dă dreptul celeilalte părți de a cere, după punerea în întârziere a debitorului, rezilierea contractului.

Instanța a concluzionat că pârâta-intimată nu și-a îndeplinit obligația de predare a spațiului de la data începerii derulării contractului și nici ulterior și cum a fost pusă în întârziere la 8 decembrie 2004, reclamanta-apelantă este îndreptățită să solicite rezilierea contractului de închiriere. Împotriva acestei decizii, a introdus recurs pârâta, invocând critica de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta susține că instanța de apel a reținut greșit că spațiul închiriat nu a fost predat la termen, dând relevanță juridică actului sub semnătură privată din 8 decembrie 2004 care emană exclusiv de la reclamanta-intimată. Or, potrivit art. 1185 C. civ., „un act sub semnătură privată care emană exclusiv de la o parte nu face credință în favoarea acesteia”.

Reclamanta nu a dovedit prin alte probe susținerea sa, astfel că instanța a ignorat dispozițiile art. 1869 C. civ. Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Deși invocă în drept motivul de nelegalitate prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din motivarea de fapt a recursului nu rezultă, care este dispoziția legii de drept substanțial încălcată de instanța de apel în soluționarea cauzei. Instanța de apel, conformându-se dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., a arătat în cadrul considerentelor hotărârii motivele de fapt și de drept care au determinat soluția pronunțată.

În cauză, instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1420 alin. (1) pct. 1 pct. 1 și art. 439 alin. (2) C. civ., ca urmare a interpretării juste a clauzelor contractuale în raport de care, a reținut că acțiunea în rezilierea contractului se întemeiază pe culpa contractuală a pârâtei, așadar în cauză nu se poate reține motivul de nelegalitate indicat în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica privind reținerea greșită a stării de fapt, ca urmare a aprecierii eronate a probelor administrate nu mai poate fi analizată în recurs în raport de dispozițiile art. I pct. 111 din O.G. nr. 138/2000. Așa fiind, pentru cele ce preced, îm baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.G.T.I. SRL Fălticeni, împotriva deciziei nr. 51 din 3 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.