ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3503/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca

inadmisibil , recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant

D.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal,

petiționara S.A. Inotești reprezentată de D.M. a formulat contestație în

anulare.

Înalta Curte, examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în

anulare constată că aceasta este

inadmisibilă, pentru considerentele următoare:

Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată

de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de

exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în

art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii

extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc

decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a)

când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-

a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștiința, instanța

de această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute

în art. 10 alin. (19 lit. f)-i

1

) cu privire la care

existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă;

e)

când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de

către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1).

În prezenta cauză, contestatoarea nu a

invocat niciunul din cazurile

de contestație prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel

că nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este

condiționată admiterea în principiu a

contestației în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A. Inotești

reprezentată de D.M. împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatoarea S.A. Inotești reprezentată de D.M.

împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curți

de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 600 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2009.