ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3503/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca inadmisibil , recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva sentinței penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, petiționara S.A. Inotești reprezentată de D.M. a formulat contestație în anulare. Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare: Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s- a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința, instanța de această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (19 lit. f)-i 1 ) cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). În prezenta cauză, contestatoarea nu a invocat niciunul din cazurile de contestație prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., astfel că nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A. Inotești reprezentată de D.M. împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.A. Inotești reprezentată de D.M. împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.