ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată prin

Registratura Generală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 21184 la 27 mai 2009 și

pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

4595/1/2009 la 28 mai 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere penală, în

temeiul art. 278

1

alin.

(2) C. proc. pen., împotriva

domnului procuror N.D.A. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual și

complicitate la intenția de omor.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că la data de

27 aprilie 2009 a înaintat în temeiul prevederilor art. 275 C. proc. pen.

o plângere penală împotriva domnului procuror

menționat mai sus,

atașând la plângere patru acte probatorii, către

Ministerul Public. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen. și nu i-a comunicat până la data

prezentei, rezoluția adoptată în această cauză, pe cale de consecință solicită

să-i fie asigurat dreptul constituțional garantat la art. 52 (48) din

Constituția României.

Pentru susținerea celor prezentate a atașat la prezenta,

xerocopia plângerii penale către Ministerul Public din data de 27 aprilie 2009.

Petiționarul a arătat, că, în drept i-a fost refuzată

cercetarea cauzei de către parchet pentru că a fost încălcată autoritatea de

lucru judecat a sentinței penale nr. 1632 din dosarul nr. 6678/55/2007 al

Judecătoriei Arad și își menține toate solicitările comunicate prin plângere la

această cauză.

Prezentei plângeri i-a fost atașată

copia plângerii penale din data de

27 aprilie 2009, formulată de petiționarul A.I. împotriva

domnului procuror N.D.A. și adresată procurorului general, aflată la fila 2

dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, au lipsit petiționarul A.I. și

intimatul N.D.A., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte, constatând că până la ora strigării cauzei nu

a fost depusă la dosar, nicio cerere de amânare sau imposibilitate de

prezentare, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul

părților în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de

respingere a plângerii, ca inadmisibilă, arătând că din formulările

petiționarului nu rezultă că a atacat vreuna din soluțiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

și nici nu reiese

conținutul unei plângeri ca act de sesizare.

Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I. în

condițiile art. 278

1

C. proc.

pen., Înalta Curte constată plângerea

petiționarului ca fiind

inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006,

legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și

art.

278,

la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva

dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea

care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere

în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire

penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum și actele procedurale,

respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport

cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.

Or, plângerea formulată de petiționarul A.I., în condițiile

mai sus arătate, nu este îndreptată împotriva vreuneia din soluțiile ce poate

fi dispusă de procuror, prin actele procedurale prevăzute de art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

nefiind indicat numărul vreunui dosar al parchetului.

Astfel, plângerea petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta nu vizează

una din soluțiile de netrimitere în judecată ce se pot dispune prin actele

procedurale arătate în normă, atât soluțiile, cât și actele procedurale fiind

impuse expres și limitativ de norma menționată.

De asemenea, Înalta Curte nu poate considera nici că

plângerea formulată de petiționarul A.I. ar fi o plângere întemeiată pe

dispozițiile art. 222 C. proc. pen., care ar fi fost greșit îndreptată la

instanța de judecată, deoarece legiuitorul a reglementat în

conținutul normei menționate condițiile care

trebuie să le îndeplinească un

asemenea mod de sesizare a organelor de

urmărire penală.

Astfel, se stipulează în art. 222 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. că: „Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau

de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin

infracțiune. Plângerea trebuie să cuprindă:

numele, prenumele, calitatea și

domiciliul petiționarului, descrierea

faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este

cunoscut și a mijloacelor de probă."

Or, în plângerea formulată,

petiționarul A.I., doar a enunțat

infracțiunile pretins a fi comise de intimat, nefăcând nicio

descriere a faptelor respective, în sensul evidențierii în mod concret a

consecințelor pe care acestea le-ar fi putut avea asupra persoanei sale și nici

nu a indicat mijloacele de probă, așa încât plângerea este informă,

nerespectând prevederile legale.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că

plângerea petiționarului A.I., așa cum a fost formulată se circumscrie

accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu

inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petiționarul A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iulie 2009.