ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin rezoluția nr. 1367/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, din 10 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.V. - procuror la Parchetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., prin aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există. Examinând plângerea, rezoluția de neurmărire penală constată că aceasta nici măcar nu îndeplinește condițiile de fond și formă ale unei plângeri penale în sensul arătat de art. 222 C. proc.

pen. Conținutul „plângerii penale" abundă de considerații personale cu privire la presupuse fapte penale comise de magistrat fără argumente de fapt și de drept. Mai constată rezoluția că petentul A.I. formulează împotriva magistraților care soluționează petițiile sale, numeroase plângeri penale în fața parchetelor și instanțelor, fără a prezenta dovezi în susținerea acestora. Rezoluția motivează că magistratul procuror S.V. și-a exercitat în mod corect atribuțiunile de serviciu în relația cu petentul respectând dispozițiile legale, iar presupusele fapte penale invocate de petent nu există. Prin rezoluția nr. 2525/1247/II/2/2009 procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a respins ca neîntemeiată plângerea petentului A.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1367/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul A.I. a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., prin care, în esență, solicită desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva magistratului S.V. Plângerea nu este fondată. În fapt petiționarul a formulat plângere penală împotriva intimatei, acuzând-o că a săvârșit infracțiuni odată cu adoptarea rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 483/P/2008 din 5mai 2008. Or, în mod temeinic și legal procurorul care a motivat rezoluția de neurmărire penală și șeful ierarhic al acestuia au constatat că magistrata S.V.

nu a comis nicio faptă penală de care este învinuită de petent. Nu există niciun element din care să rezulte reaua-credință a procurorului cu ocazia întocmirii unor lucrări referitoare la petent. Așa fiind, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 1367/P/2008 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o va menține, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1367/P/2008 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.