ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin rezoluția nr.

1367/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, din 10 februarie 2009 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.V. - procuror la Parchetul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., prin

aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

Examinând

plângerea, rezoluția de neurmărire penală constată că aceasta nici măcar nu îndeplinește

condițiile de fond și formă ale unei plângeri penale în sensul arătat de art.

222 C. proc. pen.

Conținutul

„plângerii penale" abundă de considerații personale cu privire la

presupuse fapte penale comise de magistrat fără argumente de fapt și de drept.

Mai constată

rezoluția că petentul A.I. formulează împotriva magistraților care soluționează

petițiile sale, numeroase plângeri penale în fața parchetelor și instanțelor,

fără a prezenta dovezi în susținerea acestora.

Rezoluția

motivează că magistratul procuror S.V. și-a exercitat în mod corect

atribuțiunile de serviciu în relația cu petentul respectând dispozițiile legale,

iar presupusele fapte penale invocate de petent nu există.

Prin rezoluția

nr. 2525/1247/II/2/2009 procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca

neîntemeiată plângerea petentului A.I. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 1367/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul A.I. a formulat plângere

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., prin care, în esență, solicită

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale împotriva magistratului S.V.

Plângerea nu

este fondată.

În fapt

petiționarul a formulat plângere penală împotriva intimatei, acuzând-o că a

săvârșit infracțiuni odată cu adoptarea rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție cu nr. 483/P/2008 din 5mai 2008.

Or, în mod

temeinic și legal procurorul care a motivat rezoluția de neurmărire penală și

șeful ierarhic al acestuia au constatat că magistrata S.V. nu a comis nicio

faptă penală de care este învinuită de petent.

Nu există

niciun element din care să rezulte reaua-credință a procurorului cu ocazia

întocmirii unor lucrări referitoare la petent.

Așa fiind, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge

ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 1367/P/2008 din 10

februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

pe care o va menține, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1367/P/2008

din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 iunie 2009.